Anatomia șoldului

Articulația șoldului este cea mai mare articulație de la nivelul corpului nostru. Este acoperită de cartilaj articular, care permite o bună funcționare a acesteia și care joacă rolul de scut protector pentru oasele ce compun articulația. Din punct de vedere anatomic, șoldul este compus din partea superioara a osului coapsei și din acetabul. Pe scurt și pe înțelesul tuturor, acesta (șoldul) este alcătuit din oase, cartilaj, ligamente, mușchi, dar și dintr-un lichid ce are rolul de a lubrifia zona. Acesta este cunoscut sub denumirea de lichid sinovial.

3 afecțiuni comune ale șoldului

Deși lista este lungă, iar cauzele multiple, există câteva afecțiuni la nivelul articulației șoldului pe care un medic ortoped le întâlnește frecvent la pacienții săi. Coxartroza, Fracturile șoldului sau bursitele se numără printre cele mai des întâlnite afecțiuni ale șoldului, atât la pacienții de sex masculin, cât și la cei de sex feminin.

Artroza șoldului sau „Coxartroza”

Chiar dacă artroza apare ca urmare a degradării cartilajului articular, totuși această afecțiune poate să apară atât la pacienții dintr-o categorie de vârstă mai înaintată, cât și la cei tineri. Deși artroza poate să afecteze orice articulație, această afecțiune este mai des întâlnită la nivelul celor (articulațiilor) pe care le supunem frecvent solicitărilor. Așadar, șoldul reprezintă una dintre articulațiile pe care le supunem riscului de a dezvolta Artroză sau „Coxartroză”, așa cum este denumită deseori.

Cauze frecvente ce duc la apariția Coxartrozei

De regulă, deteriorarea cartilajului este considerată ca fiind cauza principală ce duce la dezvoltarea Coxartrozei la nivelul șoldului. Această uzură a cartilajului poate să apară din diverse motive: fie odată cu înaintarea în vârstă, fie ca urmare a unor activități sau mișcări repetitive ce suprasolicită articulația și implicit deteriorează cartilajul. Așadar, putem spune că nu doar vârstnicii reprezintă o categorie de risc, ci și tinerii cu un stil de viață activ care suferă diverse traumatisme/accidentări.

În alte cazuri, mult mai rare comparativ cu cele menționate anterior, Coxartroza poate fi rezultatul unui defect al metabolismului cartilajului.

Pe lângă cauzele menționate mai sus putem aminti și:

• Obezitatea (O greutate peste limitele normale reprezintă un stres pentru articulația șoldului),
• Sexul feminin (De regulă, femeile sunt mai des afectate de Coxartroză comparativ cu bărbații însă nu există suficiente studii care să confirme cu exactitate cauzele apariției afecțiunii într-un număr mai mare la pacienții de sex feminin),
• Prezența anumitor maltformații osoase, care apar de regulă la naștere.

Simptome comune ale Coxartrozei și diagnosticarea afecțiunii

Ceea ce vreau să rețineți este că fiecare afecțiune se manifestă diferit de la un pacient la altul. Fiecare organism este diferit, iar stilul de viață și istoricul medical sunt două elemente ce influențează într-o mare măsură simptomatologia. Cu toate acestea, există câteva simptome comune ce anunță o posibilă afecțiune. În cazul Coxartrozei, pacienții pot experimenta următoarele simptome:

• Durere, care poate să apară atât în timpul unui efort fizic, cât și imediat la încheierea activității. În alte situații, durerea persistă chiar și în repaus,
• O lipsă a flexibilității la nivelul articulației afectate,
• Cracmente resimțite în timpul efortului fizic (articulația “pocnește” și/sau “trosnește” atunci când faceți diverse mișcări ce solicită șoldul),
• Inflamarea localizată,
• Rigiditatea articulară.

Pentru a diagnostica această afecțiune este necesar în primă fază să vă programați la o consultație la medicul specialist, mai exact la medicul ortoped. Acesta va examina fizic articulația afectată, vă va adresa o serie de întrebări despre simptomatologia resimțită, dar și despre cauzele producerii accidentării în cazul în care ați suferit un traumatism. Ulterior, ortopedul vă poate recomanda efectuarea uneia sau a mai multor investigații imagistice precum:

• Radiografia,
• Ecografia articulară și ecografia musculoscheletală periarticulară,
• RMN-ul,
• Investigațiile paraclinice și/sau analiza citologică și bacteriologică a lichidului sinovial extras prin puncție articulară.

Tipuri de tratament în cazul Coxartrozei

Dacă apelați din timp la medicul ortoped sau în cazul în care vârsta înaintată sau anumite afecțiuni existente nu permit efectuarea intervenției chirurgicale, atunci tratamentul conservator reprezintă o primă soluție. Acesta constă în:

• Un program de fizio-kinetoterapie ce are ca scop tonifierea musculaturii periarticulare,
• Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS),
• Administrarea unor infiltrații intraarticulare de plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) în cazul pacienților tineri cu Artroză incipientă sau administrarea unor infiltrații cu Acid Hialuronic, în funcție de caz.

În cazul în care vi s-a recomandat tratamentul chirurgical înseamnă că ați fost diagnosticat cu Artroză avansată, iar starea de sănătate vă permite efectuarea intervenției. La ce vă puteți aștepta?

• Protezarea șoldului reprezintă metoda de tratament chirurgicală cea mai eficientă în vederea reducerii sau chiar eliminării simptomelor. Proteza de șold este cunoscută și sub denumirea de „Artroplastia de șold” și este o intervenție chirurgicală ce presupune înlocuirea articulației coxo-femurale cu un implant artificial (proteză de șold). Este recomandată și efectuată pentru pacienții a căror articulație coxo-femurală a avut de suferit, determinând degradarea cartilajului articular și apariția durerii de mari intensități sau a limitării mobilității pacientului.

Fracturile șoldului – Ce trebuie să știi despre ele?

Fractura de șold reprezintă o ruptură la nivelul părții superioare a osului femural (coapsei). Această afecțiune necesită în majoritatea cazurilor intervenție chirurgicală, iar dacă ați fost diagnosticat cu fractură de șold este necesar să știți că orice zi în care amânați tratamentul poate însemna agravarea diagnosticului. De regulă, pacienții înaintați în vârstă sunt mai predispuși la a dezvolta fractura de șold însă nu este o regulă. Chiar și o accidentare mai puternică în rândul pacienților tineri și activi poate însemna o fractură la nivelul acestei articulații.

Fractura de șold – Cauze comune și factori de risc

Fracturile de șold pot avea cauze multiple, dintre care traumatismele ce implică căderi, accidentele de mașină, cele cauzate în urma activității sportive sau prezența Osteoporozei se numără printre cele mai des întâlnite. Printre factorii de risc se numără așadar:

• Vârsta înaintată,
• Sexul feminin,
• Prezența Osteoporozei,
• Lipsa de calciu și vitamina D din organism (acestea se leagă și de prezența Osteoporozei),
• Lipsa de echilibru și stabilitate,
• Anumite medicamente care afectează densitatea osoasă,
• Stilul de viață sedentar,
• Consumul excesiv de alcool și cofeină,
• În cazuri rare, anorexia poate fi un factor de risc.

Simptome comune și tipuri de fracturi ale șoldului

Pacienții diagnosticați cu fractură de șold resimt de regulă următoarele simptome:

• Durere de mare intensitate în zona șoldului,
• Imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge chiar și pe distanțe mici,
• Umflături și vânătăi localizate la nivelul zonei afectate,
• Durere ce poate radia în zona inghinală sau în jurul genunchiului.

Indiferent de tipul sau intensitatea simptomelor, nu amânați vizita la medicul ortoped. Fractura de șold se numără printre afecțiunile care necesită tratament într-un timp cât mai scurt de la confirmarea diagnosticului în cauză.

Cum este diagnosticată fractura de șold? Câte tipuri de fracturi există?

Și în acest caz, consultația fizică reprezintă primul pas pe care nu îl poate omite nici un pacient. Ulterior, medicul ortoped poate recomanda efectuarea investigațiilor necesare, radiografiile/tomografiile sau RMN-urile fiind cel mai des solicitate. În urma acestora veți afla cu exactitate cu ce tip de fractură vă confruntați. De regulă, fractura se referă la o ruptură parțială sau la o ruptură completă a unui os. Așadar, se clasificată astfel:

• Fracturile de col femural: Acestea apar la aproximativ 1-2 centimetri distanță de articulația șoldului și sunt frecvente la pacienții cu Osteoporoză.

• Fractura intertrohanteriana: Aceasta se produce la 7-8 cm distanță de articulația șoldului.
• Fractura de stres a șoldului: Aceasta reprezintă o fisură în femur și este mai rar întâlnită comparativ cu cele două menționate anterior.
• Fracturi de insuficiență pelviană: Acestea sunt localizate în osul pelvian și pot fi tratate conservator.

Ce tipuri de tratament sunt recomandate în cazul fracturii de șold?

Chiar dacă fractura de șold este o patologie dureroasă, care poate afecta sever calitatea vieții pacientului, trebuie să știți că există întotdeauna o soluție. Opțiunile de tratament sunt recomandate în funcție de diagnosticul primit, de vârsta pacientului, stilul său de viața sau istoricul medical.

Da, este adevărat că majoritatea fracturilor de șold necesită un tratament chirurgical, iar aceasta poate fi de mai multe tipuri, în funcție de severitatea fracturii:

• Fixare internă cu ajutorul șuruburilor,
• Înlocuirea parțială a articulației șoldului (Proteza parțială de șold),
• Înlocuirea totală a articulației șoldului (Proteza totală de șold).

După efectuarea intervenției chirurgicale, pacientul trebuie să respecte cu strictețe sfaturile chirurgului ortoped. Acesta (pacientul) va începe programul de recuperare, care de regulă implică ședințe de fizio-kinetoterapie ce au ca scop redobândirea mobilității și a funcționalității articulației afectate. Acest program de recuperare este stabilt DOAR de către specialiști, iar numărul de ședințe recomandat va trebui respectat cu exactitate.

Bursitele șoldului – Ce trebuie să știi despre această afecțiune?

Una dintre principalele cauze ale durerii de șold este reprezentată de bursită, o inflamație a burselor. Ce sunt acestea? Bursele sunt localizate la nivelul articulațiilor și sunt niște mici săculeți ce conțin lichid. Ele facilitează mișcarea și reduc în același timp semnificativ fricțiunea dintre suprafețele componentelor articulare. Atunci când acești saci de mici dimensiuni se inflamează apare afecțiunea numită „Bursită”.

De reținut: La nivelul oricărui șold există două burse majore: bursa trohanterică și bursa iliopsoas. Mai mult, Bursita de la nivelul șoldului progresează lent și poate fi însoțită de alte patologii precum artrita.

Cauze comune ce duc la apariția Bursitei

Bursita șoldului apare de regulă ca urmare a unor mișcări sau activități repetitive ce pun o prea mare presiune asupra bursei. Așadar, factorii de risc pot fi:

• Leziunile de stres repetitiv cauzate de: alergat, urcatul scărilor sau mersul cu bicicleta,
• Statul în picioare pentru perioade lungi de timp sau în șezut,
• Diferite traumatisme produse la nivelul articulației șoldului,
• Prezența unor alte afecțiuni precum: Artrita inflamatorie / Artrita reumatoidă / Gută,
• Prezența unor pinteni osoși sau a depozitelor de calciu,
• Obezitatea,
• Consumul excesiv de tutun,
• Sedentarismul.

Simptome comune în cazul Bursitei

În funcție de tipul de Bursită cu care ați fost diagnosticat puteți resimți o serie de simptome precum:

În cazul Bursitei Iliopsoas:

• Durere ce diferă în intensitate, dar care se resimte mai tare în jurul părții din față a șoldurilor sau la nivelul coapselor,
• Durere resimțită la nivelul feselor (în cazuri mai rare),
• Disconfort resimțit în timpul efectuării activităților fizice ce implică ridicări bruște din șezut sau întineri ale piciorului.

În cazul Bursitei trochanterice:

• Durere în partea exterioară a șoldului, care va crește în intensitate atunci când palpați zona afectată sau vă așezați pe aceasta,
• Durere ce radiază în partea de jos a coapsei.

Cum diagnosticăm Bursita?

Pentru a afla dacă vă confruntați într-adevăr cu această afecțiune este necesar să vă programați la o consultație fizică la medicul ortoped. Pentru a exclude prezența altor afecțiuni medicale și pentru o precizie cât mai mare a diagnosticului, medicul poate recomanda efectuarea unor teste imagistice, precum radiografia, ecografia sau RMN-ul.

Ce tratament se recomandă în cazul Bursitei?

În primă fază, tratamentul conservator este cel la care va apela medicul ortoped și pe care îl va recomanda pacientului. Acesta implică protocolul RICE, iar mai multe detalii despre ce înseamnă acesta puteți găsi în următorul articol: link

Pe lângă protocolul RICE, medicul ortoped mai poate recomanda pacientului diagnosticat cu Bursită un program de fizio-kinetoterapie, administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene și/sau administrarea unor infiltrații intraarticulare. Și despre acestea puteți afla mai multe detalii suplimentare din următorul material: APASĂ AICI

În cazul în care tratamentul conservator nu oferă rezultatele dorite, iar simptomele nu sunt ameliorate, intervenția chirurgicală este următoarea soluție. Aceasta poartă numele de „Bursectomie” și presupune îndepărtarea bursei inflamate de la nivelul ariculației șoldului.

În concluzie, indiferent de afecțiunea cu care ați fost diagnosticați, NU amânați vizita la medicul specialist sau mai rău, tratamentul recomandat.

Pentru mai multe informații despre afecțiunile sistemului locomotor mă puteți urmări și pe paginile de Social Media:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post 3 afecțiuni comune ale șoldului appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este cartilajul articular și care este rolul său?

Cartilajul articular reprezintă un țesut viu cu roluri esențiale în buna funcționare a articulațiilor: permite mișcarea lină a acestora (articulațiilor) și asigură amortizarea șocurilor. Atunci când cartilajul se degradează osul se va freca direct pe os, iar pacientul va resimți diverse simptome precum: durere de diferite intensități, rigiditate articulară, inflamarea zonei afectate sau cracmente (la nivelul articulației se aud diverse sunete asemănătoare unei pocnituri sau trosnituri în timpul diferitelor activități fizice, inclusiv în mers).

Cauze frecvente – De ce apare artroza?

Chiar dacă mecanismul ce conduce către apariția acestei afecțiuni nu este cunoscut în totalitate de către specialiști, deteriorarea cartilajului este considerată ca fiind o cauză principală. Această uzură a cartilajului poate să apară fie odată cu trecerea timpului, ceea ce înseamnă că pacienții dintr-o categorie de vârstă mai întaintată sunt cei mai afectați, fie ca urmare a unor activități sau mișcări repetitive ce suprasolicită articulațiile, și implicit deteriorează cartilajul. În cazul din urmă, pacienții dintr-o categorie de vârstă mai tânără și cu un stil de viață activ pot fi predispuși la a dezvolta artroza, care poate fi astfel și de natură traumatică.

În cazuri mai rare, artroza poate să apară și ca urmare a unui defect al metabolismului cartilajului. În acest caz, pacienții din orice categorie de vârstă pot fi afectați.

Factori de risc pentru artroză

Chiar dacă se cunoaște faptul că vârsta înaintată se numără printre factorii de risc principali pentru artroză, există și pacienți din categoria tânără care pot dezvolta artroza din numeroase motive precum:

• Obezitatea – O greutate peste limitele normale reprezintă un stres pentru articulații, în special pentru cea a șoldului și a genunchilor.
• Traumatismele articulare – Diferite accidentări precum cele produse în timpul activităților sportive pot crește riscul de osteoartrită. Inclusiv traumatisme articulare netratate la vremea potrivită pot reprezenta un factor de risc pentru artroză.
• Mișcările repetate care suprasolicită articulațiile – Orice activitate repetată care suprasolicită articulațiile poate produce diferite modificări la nivelul cartilajului.
• Anumite maltformații osoase – Apar de regulă la naștere.
• Sexul feminin – Femeile sunt în general mai predispuse să dezvolte artroză însă nu se cunosc cu exactitate cauzele ce stau la baza acestor afirmații ci pur și simplu numărul mai mare de pacienți de sex feminin comparative cu cei de sex masculin.
• Anumite boli autoimune/metabolice – În această categorie intră de exemplu anumiți pacienți diagnosticați cu Diabet, Poliartrita Reumatoida, Spongilita Anchilozanta şi alte boli

Ce articulații afectează cel mai des?

Deși artroza poate afecta diverse articulații de la nivelul corpului, cele de mai mari dimensiuni precum cea a șoldului sau a genunchiului sunt mai predispuse la a dezvolta această afecțiune fiind mai des solicitate. Artroza șoldului este cunoscută sub denumirea de „Coxartroză”, iar cea a genunchiului poartă numele de „Gonartroză”. Pe lângă cele menționate, spondilartroza reprezintă tipul de artroză ce afectează coloana vertebrală, urmată de artroza umărului și cea localizată la nivelul articulațiilor interfalangiene proximale și/sau a celor distale ale degetelor, toate fiind de asemenea frecvent întâlnite în rândul pacienților.

Simptome comune în cazul Artrozei

Fiind o patologie cauzată de uzura/deteriorarea cartilajelor articulare, durerea și impotența funcțională articulară se numără printre cele mai frecvente simptome resimțite de către pacienții diagnosticați cu artroză. Durerea poate să apară atât la effort fizic, cât și ulterior sau în repaus. Pe lângă aceasta, cei mai mulți dintre pacienți se confruntă și cu:

• O lipsă a flexibilității,
• Cracmente resimțite în timpul efortului fizic (articulația “pocnește” și/sau “trosnește” atunci când faceți diverse mișcări ce solicită articulația afectată),
• Inflamarea localizată (apare la nivelul articulației afectate),
• Rigiditatea articulară.

Indiferent de tipul de simptom, intensitatea sau frecvența sa nu amânați vizita la medicul ortoped. Artroza netratată la timp poate agrava simptomele deja existente sau poate conduce către apariția unor noi afecțiuni/leziuni asociate. Mai mult, dacă artroza este diagnosticată din timp și nu se află în stadiu avansat puteți beneficia de tratamentul conservator (non-chirurgical) pentru ameliorarea simptomatologiei și poate încetini evolutia bolii , dar nu o opreşte.

Cum diagnosticăm Artroza?

Pentru a confirma diagnosticul, medicul ortoped va efectua în primă fază consultul fizic. Ulterior, acesta poate recomanda un set de investigații ce ajută la confirmarea diagnosticului și/sau excluderea prezenței altor afecțiuni/leziuni asociate:

• Radiografia,
• Ecografia articulară și ecografia musculoscheletală periarticulară,
• RMN-ul,
• Investigații paraclinice, dar și analiza citologică și bacteriologică a lichidului sinovial extras prin puncție articulară.

Tratamentul conservator, eficient în multe dintre cazuri

Dacă artroza nu se află în stadiu avansat, medicul ortoped vă poate recomanda:

• Un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist cu ajutorul căruia să realizați un set de exerciții pentru tonifierea musculaturii periarticulare,  
• Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS),
• Administrarea unor infiltrații intraarticulare de plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) în unele cazuri cu de artroză incipientă la pacientți tineri  sau infiltrații cu Acid Hialuronic, în funcție de caz. Mai multe despre ce sunt infiltrațiile și avantajele acestora puteți afla dintr-un alt material: link articol infiltrații

Intervenția chirurgicală în cazul Artrozei avansate

În cazul în care Artroza se află în stadiu avansat, iar pacientul acuză dureri de mari intensități și o limitare severă a mobilității articulației, protezarea reprezintă metoda de tratament chirurgicală cea mai eficientă în vederea reducerii sau chiar eliminării simptomelor. Intervenția de protezare presupune înlocuirea structurilor articulare cu dispozitive artificiale ce ajută pacientul să redobândească funcția motorie la nivelul membrului afectat.

Ce articulații pot fi protezate?

Genunchiul, șoldul, umărul sau glezna reprezintă articulațiile pe care chirurgul ortoped le poate proteza în cazul Artrozei aflate în stadiu avansat. Iată câteva detalii despre acest tip de intervenție în funcție de articulația afectată:

Proteza de genunchi➡ Protezarea genunchiului reprezintă o intervenție chirurgicală ce are ca scop înlocuirea articulației afectate a genunchiului cu o proteză artificială. Este recomandată și efectuată în cazul pacienților diagnosticați cu afecțiuni precum: Gonartroza avansată (Artroza genunchiului) sau în cazul leziunilor articulare severe. Tipul de proteză se va alege de către medicul ortoped în funcție de particularitățile fiecărui caz însă, la nivel general există: Proteza totală de genunchi (în acest caz, atât femurul (osul coapsei), cât și tibia (osul gambei) vor fi înlocuite cu componente protetice); Proteza parțială de genunchi (doar unul din trei compartimente ale genunchiului va fi înlocuit); Proteza de revizie (această intervenție se va efectua când o proteză anterioară de genunchi trebuie înlocuită); Proteza unicompartimentală și Proteza Personalizată.

Proteza de șold➡ Proteza de șold este cunoscută și sub denumirea de „Artroplastia de șold” și este o intervenție chirurgicală ce presupune înlocuirea articulației coxo-femurale cu un implant artificial (proteză de șold). Este recomandată și efectuată pentru pacienții a căror articulație coxo-femurală a avut de suferit, determinând degradarea cartilajului articular și apariția durerii de mari intensități sau a limitării mobilității pacientului. Pacienții diagnosticați cu Coxartroză în stadiu avansat sunt cei pentru care tratamentul conservator nu este suficient, iar protezarea șoldului reprezintă metoda de tratament ideală.

Proteza de umăr➡ Și în cazul acestei intervenții, articulația deteriorată/uzată este înlocuită de proteza artificială ce are ca scop ameliorarea simptomelor și redobândirea mobilității și funcționalității umărului. Pacienților diagnosticați cu afecțiuni precum artroza, artrita reumatoidă, fracturi severe ale umărului, necroza capului humeral sau în cazul anumitor rupturi de coafă rotatorie li se recomandă efectuarea acestei intervenții (Protezarea Umărului sau Artroplastia de Umăr) întrucât tratamentul conservator nu este suficient.

Proteza de gleznă➡ Artroplastia gleznei reprezintă o altă procedură de înlocuire a unei articulații ce a suferit o deteriorare cu un implant artificial, care ajută la restabilirea anatomiei normale a gleznei în peste 90% dintre cazuri. Mai mult, sunt rezistente, având o durată de folosire de peste un deceniu și permit pacientului recăpătarea mobilității. Proteza de gleznă este recomandată pentru pacienții cu Artroză avansată care acuză dureri severe, inflamație la nivelul zonei afectate, rigiditate și o limitare severă a mobilității.

Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citește și:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Poate artroza să apară la pacienții de orice vârstă? appeared first on Alqadi Ahmad.

Dacă ați fost diagnosticați cu sindromul de impingement femuro-acetabular, iată câteva infomații care vă pot fi de folos și aspecte de care ar trebui să țineți cont.

Ce este sindromul de impingement femuro-acetabular și de câte tipuri poate fi?

Impingementul femuro-acetabular este o afecțiune destul de comună a articulației șoldului, care se manifestă printr-un fenomen de stres produs la nivelul structurilor capsulo-ligamentare ale șoldului. Pe înțelesul tuturor, la nivelul articulației șoldului au loc ciocnirea și frecarea anormală a oaselor coapsei și bazinului atunci când pacientul execută mișcări care implică sau suprasolicită această articulație. Consecința frecării constante dintre oasele coapsei (femurul) și bazinului (acetabulul) poate conduce la degradarea cartilajului articular, provocând astfel durere și disconfort pacientului afectat.

Din punct de vedere epidemiologic, sindromul de impingement femuro-acetabular poate fi de trei tipuri: impingementul cameral, impingementul tip clepsidră și impingementul mixt. Simptomele diferă de la fiecare tip în parte, iar singura modalitate de a afla care este tipul de impingement cu care vă confruntați este să mergeti la un consult de specialitate.

Tipuri de impingement femuro-acetabular

Impingementul cameral – Sindromul de impingement tip „Cam” este reprezentat de o leziune la nivelul femurului, care poate să apară mai des în rândul pacienților de sex masculin cu un stil de viață activ. Mai exact, acest tip de impingement se formează în momentul în care capul și colul femural suferă modificări anatomice, prezentând și un exces osos, fapt ce determină un contact anormal între oase. Impingementul cameral se manifestă prin scăderea raportului cap-col și deformarea capului femural (acesta devine asferic) și poate apărea secundar unei epifiziolize a capului femural.

Impingementul tip clepsidră – Este cunoscut sub denumirea de Sindromul de impingement tip „Pincer” și se formează atunci când cavitatea cotiloida suferă modificări din punct de vedere al dimensiunii sale (aceasta devine mult mai adâncă sau mare). Pe scurt, Impingementul tip clepsidră reprezintă o leziune la nivelul acetabulului, care este mai des întâlnită la pacienții de sex feminim 40+.

Impingementul mixt – După cum este menționat și în denumirea sa, impingementul mixt reprezintă o combinație dintre cele două, respectiv Sindromul de impingement tip „Cam” și Sindromul de impingement tip „Pincer”. Mai exact, capul femural suferă modificări anatomice, iar adâncimea foarte mare a acetabulului determină ciocnirea și frecarea anormală în articulația șoldului.

Impingementul femuro-acetabular – Factori de risc

Impingementul femuro-acetabular este o afecțiune a articulației șoldului cauzată de deformarea capului sau a colului femural, ceea ce înseamnă că articulația șoldului nu este capabilă de a se dezvolta corect, normal. Deși deformarea capului sau a colului femural poate fi influențată de numeroși factori, iată câțiva dintre aceștia:

• Factori de natură traumatică (accidentări la nivelul articulației șoldului/fracturi);
• Practicarea sporturilor care pot suprasolicita articulația șoldului precum: atletismul, handbalul, hocheiul sau forțarea articulației în timpul antrenamentelor din sala de forță;
• Prezența unor afecțiuni congenitale precum malformațiile congenitale de șold sau malformații ale capului femural;
• Artritele inflamatorii.

Cum se manifestă sindromul de impingement femuro- acetabular? Simptome comune.

În cazul sindromului de impingement femuro-acetabular, simptomele diferă în funcție de numerosi factori și implicit, în funcție de tipul de impingement cu care vă confruntați. La nivel general, pacienții diagnosticați cu această afecțiune pot avea următoarele simptome:

• Durere ce poate să difere în intensitate, devenind mult mai puternică în timpul activităților fizice ce suprasolicită șoldul, în special în momentul flexiei articulației;
• Mobilitate scăzută a articulației șoldului;
• Durere și disconfort în momentul în care pacientul petrece perioade lungi de timp în șezut pe scaun;
• Cracmente resimțite în momentul în care pacientul execută mișcări ce solicită articulația șoldului;
• Deformarea mersului (pacientul poate căpăta un mers schiopătat).

Indiferent de tipul de simptomelor resimțite sau intensitatea acestora, primul și cel mai corect pas pe care îl puteți face este vizita la medicul ortoped în vederea obținerii unui diagnostic corect și concret.

Cum poate fi diagnosticat sindromul de impingement femuro-acetabular?

Pentru început, medicul ortoped va efectua examinarea fizică și vă va adresa o serie de întrebări pentru a descopei cauza de apariție a afecțiunii pe care o suspectează. În cadrul consultului, medicul ortoped va ridica genunchiul spre piept și va efectua rotirea în interior spre umărul opus cu scopul de a afla dacă pacientul resimte sau nu durere în timpul acestei manevre. În cazul în care medicul ortoped suspectează și prezența altor leziuni asociate, acesta poate recomanda pacientului efectuarea unor investigații imagistice precum radiografiile, RMN-ul sau Computerul Tomograf (CT).

Cum poate fi tratat impingementul femuro-acetabular?

Tipul de tratament în cazul pacienților diagnosticați cu impingement femuro- acetabular (IFA) este ales doar de către medicul ortoped în funcție de particularitățile fiecărui caz. Pentru început, tratamentul conservator poate reprezenta o soluție eficientă, iar acesta poate include:

• Repaus de la activitățile fizice ce suprasolicită articulația șoldului;
• Administrarea medicamentelor antialgice și antiinflamatoare ce au ca scop reducerea durerii și inflamației. Acestea se vor administra doar la recomandarea și în baza recomandarii de la medicul specialist;
• Un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea specialistului în vederea redobândirii mobilității articulației șoldului;
• Infiltrațiile intraarticulare ce au ca scop ameliorarea simptomelor. Mai multe despre ce sunt infiltrațiile și câte tipuri există puteți afla citind acest material: https://drahmadalqadi.ro/ce-trebuie-sa-stii-despre-infiltratiile-intraarticulare-si-periarticulare/

Când este recomandată intervenția chirurgicală în cazul sindromului de impingement femuro-acetabular?

În cazul în care tratamentul conservator nu a fost suficient, iar simptomele nu s-au ameliorat, medicul ortoped va recomanda pacientului intervenția chirurgicală. Ce este aceasta și ce tipuri de intervenții se pot efectua în cazul sindromului de impingement femuro-acetabular?

1. Artroscopia de șold (Această procedură presupune efectuarea unor incizii de foarte mici dimensiuni cu ajutorul tehnicilor minim-invazive. Avantajele sunt reprezentate de timpul scurt al intervenției, spitalizarea redusă, recuperarea mai ușoară și durerea redusă resimțită post-operator),
2. Osteotomia periacetabulară (Acest tip de intervenție se realizează și recomandă de către chirurgul ortoped în cazul unui impingement de tip clește),
3. Intervenția pe cale deschisă (În cazul intervenției chirurgicale deschise, capul femurului este dislocat din cavitatea cotiloidă cu scopul de a permite chirurgului ortoped să efectueze toate modificăriile și corecțiile necesare).

Post-operator pacientul va trebui să țină cont de sfaturile medicului ortoped și să respecte în totalitate programul de recuperare pentru a-și recăpăta mobilitatea articulației șoldului și pentru a-și putea relua activitățile fizice.

Ce se întâmplă dacă amânăm tratarea sindromului de impingement femuro-acetabular?

Ca în cazul multor altor afecțiuni, amânarea poate agrava diagnosticul și implicit, simptomatologia. În cazul sindromului de impingement femuro-acetabular poate fi vorba despre:

• Durere constantă la nivelul zonei afectate atât în repaus, cât și la efort fizic,
• Apariția afecțiunilor asociate precum leziuni ale țesuturilor moi. De exemplu, labrumul poate avea de suferit, alături de cartilajul articular, ambele suferind degradări odată cu trecerea timpului și amânarea tratării afecțiunii,
• Instabilitate și slăbiciune musculară,
• Apariția artrozei.

Pentru a evita astfel de situații vă recomand să nu amânați vizita la medicul specialist și să urmați tratamentul recomandat.

Pentru programări la consultații și/sau intervenții chirurgicale puteți apela la numărul 0727366950.

Pentru mai multe detalii legate de afecțiunile sistemului locomotor ma puteți urmări și pe rețelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Sursă imagine reprezentativă AICI

The post Sindromul de impingement femuro-acetabular – Ce este și ce variante de tratament există? appeared first on Alqadi Ahmad.

Soldul in resort, numit si „sindromul tensorului fasciei lata” este o afectiune care se produce atunci cand are loc alunecarea unei benzi fibroase aflate in tensiune peste marginea superiora a marelui trohanter la flexia, aductia si la rotatia interna a soldului. Tinerii se afla in categoria de risc pentru a dezvolta aceasta afectiune, care este resimtita in majoritatea cazurilor ca o pocnitura (cracment) perceputa la nivelul partii laterale a soldului in timpul anumitor activitati sau in timpul mersului.

Cauze frecvente ale soldului in resort

In primul rand, la nivelului soldului se regasesc trei zone unde se pot produce resorturi: lateral (cel mai frecvent), anterior si posterior (foarte rar). Cele mai des intalnite resorturi sunt resortul lateral (cauzat de acrosajul bandeletei iliotibiale de trohanterul mare) si resortul anterior.

La nivel general, soldul in resort este des intalnit la categoria de varsta tanara, in special la persoanele cu un stil de viata sanatos ce practica activitati suprasolicitante pentru aceasta articulatie. De exemplu, aerobicul sau atletismul. La unii dintre pacienti se pot identifica si factori etiopatogenici precum traumatismele sau mersul pe jos pe distante foarte mari.

Soldul in resort extern este cauzat de alunecarea marginii posterioare a tractului iliotibial pe partea externa a marelui trohanter, acolo unde se produce un mecanism de glisare.

Simptome frecvente in cazul soldului in resort

Soldul in resort nu provoaca intotdeauna durere insa, pacientii acuza de regula un disconfort, atat in repaus, cat si in timpul executarii mai multor miscari. In cele mai multe dintre cazuri, pacientul acuza senzatia de miscare brusca si involuntara la nivelul soldului, de cracment in timpul miscarilor active ale acestuia si o senzatie constanta de jena. La sportivi insa, din cauza solicitarilor repetate, se poate produce:

• Un clic la nivelul soldului care provoaca durere de intensitate mare sau mica,

• Inflamatia reactiva a burselor seroase ce inconjoara structura anatomica responsabilă de resort.

Puteti vedea si cum se manifesta aceasta afectiune in materialul video pe care l-am pregatit pentru voi:

Repausul, primul remediu in cazul soldului in resort

De regula, primul pas este acela de a apela la tratamentul conservator, ceea ce multi dintre pacienti isi si doresc. Ce presupune acest tratament nechirurgical?

• Repausul de la orice activitate sportiva,
• Administrarea antiinflamatoarelor,
• Apicatiile reci locale pentru diminuarea durerii sau a inflamatiei,
• Recomandarea efectuarii injectiilor cu cortizon (in cazuri mai rare) pentru ameliorarea durerii,
• Un program de fizio-kinetoterapie.

Tratamentul chirurgical in cazul soldului in resort

In cazul in care pacientul nu raspunde corespunzator tratamentului conservator, medicul ortoped va recomanda efectuarea interventiei chirurgicale in vederea redobandirii mobilitatii soldului. In ce consta acesta? Se practica o incizie de dimensiuni mici (aproximativ 10 cm) la nivelul marelui trohanter si se face excizia partii prominente a acestuia si plastia tractului iliotibial. Recuperarea este usoara, iar pacientul se poate reintoarce in cateva luni la activitatile sportive, dar si la cele uzuale zilnice.

Sursa imagine aici

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti apela la numarul 0727 366 950

Pentru mai multe informatii despre afectiunile sistemului locomotor ma puteti urmari si pe retelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Soldul in resort – Ce este si cum apare aceasta afectiune? appeared first on Alqadi Ahmad.

Coxartroza, cunoscuta drept „artroza soldului”

Coxartroza este cunoscuta si sub denumirea de „artroza soldului”. Cauzeaza degradarea articulatiei soldului, distrugerea cartilajului si aparitia fragmentelor osoase la nivelul soldului. Ele sunt cunoscute si sub denumirea de „ciocuri”.

Care sunt cauzele de aparitie a coxartrozei?

Desi cauzele sunt multiple, inaintarea in varsta este una dintre cele mai cunoscute si des intalnite la pacientii pe care ii tratez. In cazul pacientilor de peste 65 de ani, coxartroza este mai frecvent intalnita la barbati. Daca nu va incadrati in categoria de varsta medie sau inaintata, iata si alti factori care pot cauza aparitia coxartrozei:

• Defectele din nastere (congenitale);
• Diferite anomalii de crestere si dezvoltare (boala Perthes, exfolierea juvenila a capului femural);
• Diverse leziuni articulare inflamatorii;
• Traumatismele articulare;
• Obezitatea;
• Postmenopauza sau afecțiunile tiroidiene.

Durerea, primul simptom care anunta aparitia coxartrozei

Chiar daca difera in intensitate, durerea este de regula primul simptom care ne anunta ca ar trebui sa mergem la medicul ortoped. Si asta pentru ca, el este singurul care poate spune cu exactitate cu ce afectiune avem de-a face. In cazul coxartrozei, pacientul poate resimti durere atat la nivelul soldului, cat si in alte regiuni precum: regiunea fesiera, cea trohanteriana sau a muschior adductori.
Caracterul durerii este de tip mecanic, aceasta fiind influentata de mersul prelungit, mersul pe teren accidentat, de urcatul si/sau coboratul scarilor. Uneori poate fi atat de intensa incat il obliga pe pacient sa ia o pauza de la orice activitate. Daca coxartroza este in stadiu avansat, pacientul poate experimenta si:

• Aparitia unor zgomote (pocnituri);
• Limitarea mobilitatii articulatiei;
• Deformarea articulatiei.

Tulburarea mersului este o alta problema de care se lovesc pacientii cu coxartroza. Cu alte cuvinte, acestia prezinta un mers schiopatat.

Tratamentul conservator, o prima solutie de tratament in cazul coxartrozei

Dupa ce medicul ortoped a efectuat examinarea clinica si a interpretat radiografia de bazin, diagnosticul poate fi confirmat. In functie de acesta, exista doua tipuri de tratament: conservator si chirurgical. Daca pacientul are nevoie in prima faza de un tratament non-chirurgical, i se pot recomanda urmatoarele lucruri:

• Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene AINS pentru ameliorarea durerii;
• Injectiile intraarticulare care se administreaza de obicei sub control radiologic sau ecografic;
• Terapia cu plasma si cu celule stem este o alta metoda moderna, dar care se
  adreseaza numai primelor trei stadii ale bolii;
• Un program de fizio-kinetoterapie indrumat de un specialist.
  Alte masuri practice:
• Utilizarea unui baston situat in mana opusa soldului afectat;
• Scaderea in greutate;
• Respectarea perioadelor de odihnă;

Tratamentul chirurgical, recomandat in cazul coxartrozei in stadiu avansat

Pentru ca din pacate multi dintre pecienti ajung mult prea tarziu la un consult, interventia chirurgicala ramane singura si cea mai eficienta solutie pentru ei. In coxartroza, artroplastia cu proteza totala de sold este cel mai utilizat procedeu de reconstructie. Interventia presupune ca portiunile articulare sa fie inlocuite cu implanturi artificiale ce au o rezistenta la fel de mare precum cele naturale.
Indiferent de varsta pacientului, artroplastia totala de sold este o interventie eficienta, sigura si care ofera rezultate foarte bune pe termen lung. Pacientul va fi monitorizat de catre medicul ortoped pe intreaga perioada a recuperarii, iar dupa aproximativ 14 – 20 de zile acesta va reveni pentru ca medicul sa scoata firele de sutura.

Nu uitati, controlul periodic este recomandat oricarui pacient (o data la 3 luni, 6 luni). Daca procesul de recuperare este respectat cu exactitate de catre pacient, acesta poate scapa chiar definitiv de dureri.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale, puteti apela la numarul: 0723 307 307

Pentru mai multe informatii despre afectiuni ortopedice ma puteti urmari si pe paginile sociale unde postez saptamanal materiale noi pentru voi⤵

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Ce este coxartroza si cum poate fi tratata? appeared first on Alqadi Ahmad.

Necroza de cap femural este o afectiune de natura ortopedica care evolueaza in timp si care apare in momentul in care circulatia sangelui este intrerupta la nivelul soldului. Traumatismele si consumul excesiv de alcool sunt doar cateva dintre cauzele aparitiei acestei afectiuni. Durerea de sold este primul simptom care apare si care poate radia si in zona inghinala sau fesiera. Recomandarea mea este sa apelati la medicul ortoped intr-un timp cat mai scurt. Afla toate informatiile de care ai nevoie despre necroza aseptica de cap femural din acest articol.

Necroza aseptica de cap femural – Scurta lectie de anatomie

O buna parte din alimentarea cu sange a capului femurului provinde de la ramurile circumflexe mediale si laterale, de asemenea de la ramuri provenite din artera gluteala superioara. O alta sursa directa de alimentare cu sange provine din artera foveala pe care o cunoastem si sub denumirea de artera ligamentum teres (Ligamentul Rotund). Asadar, in lipsa unei cantitati suficiente de sange, capul femural are de suferit primul.

Traumatismele si consumul de alcool in exces, cauze frecvente ale necrozei aseptice de cap femural

Printre cele mai des intalnite cauze ale acestei afectiuni pe care le-am intalnit la pacientii mei au fost cele de natura traumatica. De regula, este vorba despre fractura colului femural sau dislocarea capului femural din acetabulum. Atunci cand au loc astfel de traumatisme, alimentarea cu sange a capului femurului poate fi usor intrerupta, lucru care provoaca necroza avasculara.

Pe de alta parte, exista si cauze de natura netraumatica care sunt de asemenea frecvent intalnite in randul pacientilor cu aceasta afectiune. Utilizarea steroizilor si consumul excesiv de alcool sunt doar doi factori declansatori ai necrozei aseptice de cap femural. Desi nu exista suficiente studii care sa demonstreze concret faptul ca utilizarea steroizilor te poate plasa in categoria de risc pentru a dezvolta aceasta afectiune, specialistii au descoperit ca hipertrofia celulelor adipoase duce la cresterea presiunii intraosoase si la anomalia rezervei de celule stem din maduva osoasa, factori ce duc de asemenea la aparitia necrozei aseptice de cap femural.

Pe langa cauzele enuntate mai sus, se numara si:

• Alte afectiuni medicale precum boala Crohn, trombofilia sau diabetul.
• Depunerile de grasime la nivelul vaselor de sange.

Durerea de sold, primul simptom care apare in cazul necrozei aseptice de cap femural

In primul rand, vreau sa pun accent pe faptul ca necroza aseptica de cap femural este o boala degenerativa, care evolueaza in timp. Si asta pentru ca, de multe ori, simptomele nu sunt suficient de intense, iar multi dintre pacienti le ignora in speranta ca vor trece de la sine. Pentru ca durerea de sold este totusi foarte frecventa, in special in randul pacientilor de peste 50 de ani, acestia amana de multe ori consultatia cu gandul ca simptomele se vor ameliora in timp sau vor trece complet in urma administrarii analgezicelor. Lucru total nebenefic.

Apelati la un medic ortoped intotdeauna, fara a incerca sa va tratati singuri, mai ales atunci cand vorbim de afectiuni cu potential agravant. Este posibil chiar sa inrautatiti situatia. In multe cazuri, durerea de sold poate iradia in zona inghinala sau fesiera. Pe masura ce afectiunea evolueaza, iar diagnosticul se agraveaza, pacientul poate acuza durere de intensitate mai mare si dificultate in timpul mersului. In cazuri mai rare, pacientul poate simti durere chiar si in repaus, in special noaptea inainte de culcare.

Necroza aseptica de cap femural – Diagnostic

In primul rand, ceea ce este foarte important de retinut este ca o identficare timpurie poate influenta foarte mult tipul de tratament ales pentru pacient si perioada de recuperare. Asadar, cu cat veniti mai repede la un consult, cu atat va mariti sansele de a beneficia de un tratament conservator si de o recuperare mai usoara. Diagnosticul se stabileste prin asocierea prezentarii clinice alaturi de o imagistica adecvată. Imagistica poate include o radiografie, scanarea osoasa si imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). 

Tratamentul conservator, eficient doar in anumite cazuri

Ca pentru oricare alta afectiune, tratamentul depinde de foarte multi factori. Printre ei se numara:

• Varsta pacientului
• Gradul de afectare
• Existenta unei alte patologii asociate

In anumite cazuri, tratamentul medicamentos si utilizarea carjelor pot fi doua metode eficiente pentru pacientii care nu pot beneficia de o interventie chirurgicala deoarece starea lor de sanatate ar putea fi pusa in pericol din cauza unei posibile interventii. De asemenea, un program de fizio-kinetoterapie poate sa fie de ajutor.

Proteza totala de sold, una dintre interventiile chirurgicale recomandate in cazul necrozei aseptice de cap femural in stadiul foarte avansat

Daca starea de sanatate a pacientului permite efectuarea unei interventii chirurgicale, este bine ca acest lucru sa se intample. Asta pentru ca, cele mai eficiente solutii de tratament sunt cele chirurgicale. 

In cazul in care afectiunea este depistata din timp, decompresiile (forajele) de cap femural si autogrefele pot fi recomandate. Forajele reprezinta o tehnica prin care sunt efectuate gauri in os cu scopul de a reda vascularizatia acestuia. De asemenea, cu ajutorul forajelor este inlaturat tesutul necrozat, lucru care permite ulterior aportul de celule noi.

In situatia in care a avut loc prabusirea capului femural, artoplastia totala de sold (protezarea totala a articulatiei soldului) este o solutie foarte eficienta.

Aceasta interventie asigura pacientului disparitia durerii, cresterea mobilitatii soldului si reluarea activitatilor zilnice imediat dupa terminarea procesului de recuperare. Un alt tip de interventie des utilizata este proteza partiala de sold care presupune inlocuirea capului femural cu o proteza.

Post-operator, pacientul va trebui sa tina cont de absolut toate sfaturile medicului ortoped pentru a beneficia de un rezultat conform asteptarilor. Acest lucru poate sa aiba loc doar daca si pacientul continua procesul de recuperare asa cum a stabilit de la bun inceput cu medicul ortoped.

Citeste si:

The post Necroza de cap femural – Cauze frecvente si tipuri de tratament appeared first on Alqadi Ahmad.

Femurul. Ce este și de câte tipuri poate fi fractura de femur?

Cum am mentionat anterior, femurul se numara printre cele mai puternice și lungi oase din corp, care se extinde de la articulatia soldului, pana la articulatia genunchiului. Acesta este format din trei mari componente: capul femural (situat in extremitatea superioara), corpul femurului (diafiza femurala) si epifiza distala (extremitatea inferioara, se articuleaza cu tibia si patela)

Chiar daca este foarte rezistent, la un impact suficient de puternic acesta poate suferi o Fractura. Fractura de femur apare la nivelul urmatoarelor zone:

• La nivelul capului/col femural (capatul superior, in apropierea bazinului)
• La nivelul diafizei
• La nivelul genunchiului (capatul inferior)

Chiar daca fracturile simple (fisuri scurte in os) pot fi tratate cu ajutorul unui tratament conservator, acelasi lucru nu se poate face si in cazul fracturilor complexe unde osul a fost complet afectat sau a suferit deplasari. Aceste tipuri de fracturi necesita chirurgie ortopedica de indata.

De retinut: Fracturile diafizei femurale pot fi la randul lor de mai multe tipuri:

• Fractura transversala (In acest caz, ruptura se afla pe o linie orizontala, perpendicular pe diafiza femurala).
• Fractura oblica (In astfel de situatii, ruptura traverseaza diafiza).
• Fractura spiroida (Pentru acest tip de fractura este necesara o forta de torsiune la nivelul coapsei)
• Fractura cominutiva (In astfel de situatii, osul sufera o ruptura in minim trei parti).
• Fractura deschisa (Asta presupune ca fragmentele osoase sa strapunga pielea).

Durere de intensitate mare si deformarea osului, simptome des intalnite la fractura de femur

Bineinteles ca simptomele difera de la un caz la altul, insa exista cateva pe care le resimt majoritatea pacientilor. Primul simptom si cel mai frecvent este durerea de intensitate mare care poate fi resimtita atat la nivelul genunchiului, cat si la nivelul soldului. Ea poate fi urmata si de:

• Imposibilitatea de a folosi piciorul afectat pentru sprijin sau deplasare
• Deformarea osului
• Inflamarea muschilor sau a articulatiilor
• Blocarea articulatiilor afectate

Accidentele auto si caderile de la inaltime, cauze frecvente ale fracturii de femur

Traumatismele puternice sunt cele care pot provoca fracturi la nivelul femurului. Multi dintre pacientii pe care i-am tratat de aceasta afectiune au suferit accidente cu masina sau motocicleta, in urma carora a fost pusa o presiune foarte mare asupra piciorului, mai exact asupra femurului. In afara de acestea, exista si alte cauze, destul de frecvente, ce pot provoca fracturi la nivelul femurului:

• Caderea sau torsiunea – Fracturarea femurului este cauzata de caderi, in special la persoanele mai inaintate in varsta sau la cei cu diverse afectiuni ale sistemului imunitar care sensibilizeaza sanatatea oaselor. Chiar o simpla miscare sau o rasucire mai brusca poate cauza probleme suficient de grave in cazul acestor categorii de persoane.

• Afectiunile osoase – Chisturile osoase sau osteoporoza cresc probabilitatea ca loviturile usoare sa duca la fracturarea femurului. Pe de alta parte, chiar daca este rar intalnita, boala Paget contribuie si ea la aparitia fracturilor de femur.

• Practicarea unor sporturi extreme sau de contact fara echipamentul adecvat. Alpinismul, scrima, box-ul sau sky-ul sunt doar cateva dintre sporturile care va pot plasa in categoria de risc.

Indiferent de cauza, nu amanati consultul de specialitate. Medicul ortoped este singurul care poate pune un diagnostic concret si poate decide ce este de facut mai departe. Asadar, daca ati suferit o accidentare puternica, apelati la un medic ortoped.

Tratamentul chirurgical in cazul fracturii de femur – Ce presupune si de ce este recomandat?

In majoritatea cazurilor, singura si cea mai buna solutie pentru fractura este interventia chirurgicala. Cu ajutorul chirurgiei ortopedice, osul fracturat este stabilizat pentru ca pacientul sa nu se mai confrunte cu dureri de mari intensitati sau imobilizare la pat. Exista asadar doua variante de interventii chirugicale: Osteosinteza (reasezarea fragmentelor osoase cu ajutorul unor dispozitive) sau Artroplastia (procedura presupune implantarea unei proteze pentru a se inlocui total sau partial articulatia coxofemurala).

In cazul fracturilor femurale grave si inchise: Se va introduce un stalp metalic (tija intramedulara) in centrul osului femural. Stalpul metalic este fixat cu ajutorul unor suruburi deasupra si sub fractura.

In cazul fracturilor deschise: Se vor folosi placi cu suruburi pentru a fixa femurul. In acest fel, se va permite imobilizarea femurului astfel incat acesta sa se poata vindeca de la sine. Iar in cazul fracturilor deschise cu afectare tegumentara extinsa, se foloseste fixatorul extern pentru prima faza , apoi tija sau placa cu suruburi .

De retinut: Doar in cazuri foarte grave cand sanatatea pacientului este pusa in pericol, medicul ortoped poate recomanda un tratament conservator. Mai exact, acesta implica administrarea de analgezice sau antiinflamatoare, folosirea unei carje, purtarea unei orteze sau a unui ghips si nu in ultimul rand, un program de fizio-kinetoterapie.

Masaj si un program de fizio-kinetoterapie, doua modalitati de recuperare dupa fractura de femur

Perioada de recuperare incepe imediat post-operator. Pacientul va trebui sa urmeze un program de fizio-kinetoterapie. Pe langa acest program, pacientului i se mai pot recomanda si: sedinte de masaj (executate doar de un specialist), comprese cu gheata aplicate pe zona afectata, hidroterapia, pierderea in greutate (daca este cazul) si revenirea treptata la activitatile de zi cu zi.

Nu uitati, sanatatea sistemului locomotor trebuie sa fie o prioritate pentru noi toti. Asta presupune ca fiecare dintre voi sa faceti o obisnuinta din a va monitoriza aparatul locomotor. Consultatiile de specialitate sunt un prim pas!

Vrei sa afli mai multe despre afectiunile ortopedice? Citeste si:

Pentru mai multe informatii despre afectiuni ortopedice, ma puteti urmari si pe alte platforme sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Fractura de femur – Cauze frecvente si tipuri de tratament appeared first on Alqadi Ahmad.

Chiar daca la prima vedere nu pare o afectiune prea complexa, iar multi pacienti nici macar nu ii dau atentie, sa stiti ca orice fel de simptom nou care apare la nivelul corpului vostru trebuie comunicat unui medic specialist. In cazul acesta, unui ortoped.

Sindromul piriform, mult mai frecvent in randul femeilor

In primul rand, muschiul piriform face parte din grupul posterior de muschi ai centurii pelvine. Ca sa intelegeti importanta lui, sa stiti ca muschiul piriform ne ajuta sa mergem normal sau sa ne mentinem echilibrul de exemplu. Mai mult, este absolut necesar in timpul activitatilor sportive care implica ridicarea si rotirea coapselor. Cu alte cuvinte, ne folosim de el zi de zi. Aceasta afectiune este mult mai frecventa in randul femeilor si in randul celor care se confrunta cu dureri cronice de spate. Si asta deoarece compresia nervului sciatic (cel mai gros nerv al corpului) poate fi cauzata de spasmele muschiului piriform.

Durerea si amorteala fesiera, simptome frecvente in cazul sindromului piriform

Sindromul piriform este o afectiune ce poate da pacientului numeroase simptome. Uneori, o parte dintre ele pot fi confundate cu lombosciatica. De aceea, medicul ortoped poate recomanda efectuarea unui RMN pentru a exclude o problema la nivelul unui disc lombar care apasa pe nervul sciatic.

In cazul in care muschiul fesier este afectat, durerea si amorteala la nivelul acestei zone sunt doua dintre simptomele care pot aparea chiar si atunci cand urcati sau coborati scarile. Pe langa aceasta, va mai puteti confrunta si cu:

• Durerea si amorteala resimtita la nivelul fesei si/sau coapsei
• Dificultate la mers

Statul pe scaun ore intregi. O cauza frecventa a sindromului piriform

Ca pentru oricare alta afectiune, cauzele depind de numerosi factori. Cu toate acestea, exista si cateva cauze generale ce pot afecta muschii fesieri:

• Statul pe scaun pentru perioade foarte lungi de timp. Mare atentie cei al caror job presupune statul in sezut in fata calculatorului pentru ore intregi. Incercati sa va ridicati cat mai des si faceti cativa pasi de cate ori va simtiti amortit sau obosit.
• Diverse afectiuni ale coloanei vertebrale precum hiperlordoza.
• Traumatisme la nivelul muschilor fesieri.
• Exercitiile fizice sau sporturile care va suprasolicita muschiul piriform. Ciclismul se numara printre activitatile care va pot plasa in categoria de risc.
• Artroplastia totala de sold. Daca ati trecut prin aceasta interventie chirurgicala, aveti mare grija la procesul de recuperare. Respectati toate sfaturile medicului ortoped si nu reveniti la activitatile fizice mai devreme decat vi s-a recomandat.

Compresele calde sau reci si masajul terapeutic, cateva solutii in tratamentul pentru sindromul piriform

Odata ce diagnosticul a fost confirmat in urma unei examinari amanuntite, urmeaza ca medicul ortoped sa recomande tratamentul potrivit pacientului. Asta in functie de gradul de afectare al muschiului si bineinteles, in functie de varsta pacientului. De regula, compresele calde sau reci aplicate pe zona afectata sunt ideale si in unele cazuri, chiar suficiente. Masajul terapeutic efectuat doar de un specialist este o alta solutie pe care o pot recomanda in cazul in care diagnosticul de sindrom piriform este confirmat. Pe langa acestea, exista si alte variante de tratament. Toate au scopul de a reduce durerea și de a intari musculatura:

• Tratament conservator- medicamentos (anumite antiinflamatoare recomandate de medicul ortoped)
• Un program de fizio-kinetoterapie
• Infiltratiile locale eco sau radio-ghidate
• Electroterapia
• Interventia chirurgicala (doar in cazul in care tratamentul conservator nu a dat roade)

Indiferent de afectiunea pe care o aveti, comunicati medicului ortoped fiecare simptom si respectati in totalitate sfaturile sale daca va doriti o recuperare cat mai usoara si de scurta durata.

Citeste si alte articole:

Ma puteti urmari si pe retelele sociale pentru mai multe informatii legate de afectiuni ortopedice:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Ce este sindromul piriformis si cum il putem trata? appeared first on Alqadi Ahmad.

Chiar daca exista numeroase cauze ce determina aparitia durerilor la nivelul soldului, principala este artroza. Aceasta este o afectiune comuna care, de cele mai multe ori, apare abia dupa varsta de 50 de ani. Cu toate acestea, exista numeroase activitati care pun in pericol articulatia soldului pe care le pot face atat tinerii, cat si adultii.

Ce este soldul si de ce pot aparea dureri la nivelul acestei zone?

In primul rand, soldul este partea corpului localizata intre mijloc si coapsa. Articulatia soldului (coxo-femurala) este cea mai mare din corp si de asemenea, leaga capul femural de osul coxal, adica de bazin. Este una dintre cele mai stabile, avand in vedere ca aproximativ 70% din capul femural este folosit la transferul greutatii corpului. Alte structuri importante ale soldului sunt: oasele, articulatiile, ligamentele, tendoanele, muschii, nervii, vasele de sange si bursele.

Cum se resimte durerea de sold?

Durerea de sold este un simptom care determina prezenta mai multor afectiuni medicale. In multe dintre cazuri, se poate resimti chiar daca va aflati in repaus. Acest tip de durere poate sa radieze chiar si in alte parti ale corpului, precum coloana vertebrala sau chiar in zona inghinala.

Pentru a afla cauza acestei dureri este foarte important sa o localizam, inainte de toate. De exemplu, daca aveti dureri pe partea exterioara a soldului pe care le resimtiti chiar si spre coapsa superioara sau pe partea exterioara a feselor, este foarte posibil sa fie declansate de tesuturile moi aflate in stare de degradare (muschi, tendoane, ligamente care inconjoara articulatia soldului).

Durerea poate fi localizata in structurile din interiorul articulatiei soldului sau in interiorul structurilor care inconjoara soldul. Chiar daca majoritatea tipurilor de durere apar in urma unui traumatism, orice sursa de inflamatie poate cauza durere la nivelul acestei zone. In unele cazuri, durerea este insuportabila. Cu exceptia durerii de sold, multi dintre pacientii mei se confrunta si cu: umflaturi la nivelul soldului si roseata.

Fara o consultatie de specialitate este foarte greu sa determinam o cauza exacta a durerii de sold si o posibila afectiune. De aceea, atunci cand resimtiti durere de sold, este indicat sa va programati pentru o consultatie de specialitate, la numarul de telefon 0723 307 307.

Care sunt bolile ce pot fi asociate durerii de sold?

Artrozele

Artroza este o boala articulara de tip cronic care apare in urma uzurii normale a cartilajului articular. Chiar daca nu prezinta dureri la inceput, poate deforma articulatia si afecta sanatatea corpului nostru. Netrata la timp, poate duce la complicatii.

Durerea de sold poate fi produsa si de osteoartrita soldului sau asa cum este cunoscuta, coxartroza. Atat ea, cat si artrita reumatoida se numara printre cele mai des intalnite cauze ale durerii de sold, in special la categoria de persoane mai inaintata in varsta. Netratata la timp, artrita duce la inflamatia articulatiei soldului si ulterior, la ruperea cartilajului care acopera oasele soldului. Chiar daca la inceput nu este foarte dureros, in timp, durerea capata o intensitate ridicata.

Bursita, cauza pentru durerea de sold

Bursele sunt niste saci cu lichid ce se regasesc intre tesuturi precum: oasele, muschii si tendoanele. Datorita lor, frecarea dintre tesuturi nu se mai produce normal si apare inflamatia. Atunci cand una dintre burse se inflameaza, poate afecta si soldul. Implicit, pacientul resimte o durere in aceasta zona. Categoria cea mai afectata este cea a adultilor de peste 40 de ani sau a sportivilor.

Consultul de specialitate este recomandat. Programeaza-te pentru o consultatie cat mai repede!

Osteoartrita: durerea de sold creste in intensitate

In cazul osteoartritei, cartilajul se degradeaza progresiv, pana la distrugere totala. In acest proces, apare si durerea de sold, ca urmare a tensiunii suplimentare aplicate asupra articulatiilor.

Spondilita anchilozantă: durerea de sold apare in repaus

Aceasta boala determina dureri de intensitati diferite la nivelul articulatiei soldului. Este boala cronica si inflamatorie a coloanei vertebrale si a zonei unde coloana se leaga de pelvis. Majoritatea pacientilor mei se confrunta cu urmatoarele simptome: durere de sold, durere lombara si rigiditate in aceste zone. In cazul acestei afectiuni, soldul poate suferi mai ales la cei tineri si poate cauza inflamare si durere puternica la nivelul acestei zone. Durerea se manifesta in special atunci cand pacientul se afla in repaus.

Tendinita

Tendinita este inflamatia sau iritatia tendoanelor si se poate manifesta la nivelul soldului, in urma  miscarilor repetitive  Atunci cand o persoana incepe un nou tip de exercitiu sau sport, este posibil ca tendoanele sau muschii sa nu fie inca pregatiti pentru asta. Durerea poate fi simtita oriunde in zona soldului, iar in cazul in care o persoana continua sa faca exercitii, disconfortul devine din ce in ce mai mare si durerea creste in intensitate.

Fractura de femur afecteaza soldul

Fractura de femur: In majoritatea cazurilor, fractura de femur este rezultatul unei lovituri puternice. Daca ti-ai rupt femurul, zona soldurilor va fi prima afectata. Vei simti o durere intensa, umflaturi si te vei confrunta chiar si cu vanatai sau deformari ale acestei zone. Persoanele din grupa de risc sunt: Persoanele in varsta (peste 70 de ani) deoarece au o incidenta mai mare a fracturilor de femur. Lipsa centurii de siguranta in timp ce conduceti, osteoporoza sau practicarea unui sport extrem sau de contact pot fi factori declansatori la fel de importanti. Daca resimti durere de sold, fractura de femur poate fi una din cauze.

Franarea brusca a masinii poate duce la luxatia soldului?

Luxatia soldului: Pozitia soldului, directia fortei si anatomia individuala sunt cativa factori care joaca un rol foarte important in luxatiile de sold, ajutandu-ne sa determinam tipul luxatiei si daca aceasta este sau nu o fractura-luxatie. Acestea provoaca dureri mari la nivelul articulatiei soldului si ingreuneaza orice activitate pe care vrem sa o facem. De exemplu, luxatiile posterioare sunt determinate de franarea brusca a unei masini in care genunchii pasagerilor lovesc bordul cu soldul si genunchii flectati. Luxatiile anterioare in schimb sunt mult mai rare si sunt rezultatul hiperabductiei si extensiei soldului. In urma unei luxatii trebuie sa stiti ca orice tentativa de miscare a membrului inferior, in special de extensie, este foarte dureroasa.

Nu amanati consultul de specialitate, indiferent daca va confruntati cu o durere mai slaba sau mai rau, cu o durere puternica si insuportabila.

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Durerea de sold. Ce afectiuni poate cauza si ce activitati trebuie sa evitam in astfel de situatii? appeared first on Alqadi Ahmad.

Care sunt cauzele acestei afecțiuni? Cine este mai predispus să aibă coxartroză?

Cauza exactă a dezvoltarii acestei afectiuni nu este pe deplin cunoscuta, insa exista anumiti factori care conduc la aparitia coxartrozei atat in ceea ce priveste persoanele de sex feminim, cat si pe cele de sex masculin:

• Deseori, varsta poate fi un factor, iar persoanele afectate de artroza pot avea intre 50 si 70 ani.
• Defecte din nastere (congenitale).
• Traumatisme la nivelul soldului. De exemplu, luxatia de sold sau fractura de col femural.
• Obezitatea deoarece poate afecta rezistenta cartilajului articular.
• Sexul: coxartroza este mai des întalnită in randul femeilor.

Ce solutii de tratament recomand eu pacientilor?

• Tratament conservator. Atunci cand vorbim de coxatroza in faza incipienta, abordarea cea mai eficienta este tratamentul conservator. Prin tratamentul conservator se urmareste reducerea durerii si cresterea rezistentei musculaturii. Drept pentru care, pot recomanda pacientilor, in urma unui consult de specialitate si a unei examinari clinice, medicamente antiinflamatoare sau diferite proceduri precum fizio-kinetoterapia si infiltratii intraarticulare de sold.
• Tratament chirurgical. Cei mai multi dintre pacienti ajung, din pacate, la un consult de specialitate, atunci cand boala este in stadiu avansat, iar singura abordare terapeutica este interventia chirurgicala. Durerile sunt foarte mari, iar cartilajul articular al soldului este aproape distrus. In acest caz, singura solutie este artroplastia totala de sold, in cadrul careia portiunile articulare sunt inlocuite cu implanturi artificiale, ce au o rezistenta la fel de mare precum cele naturale. Protezarea este recomandata atunci cand durerea este constanta si afecteaza in mare masura calitatea vietii pacientului, limitand mobilitatea soldului. Protezarea devine o solutie doar atunci cand celelalte tratamente nu au dat rezultate.

Care sunt avantajele atroplastiei de sold?

Aceasta interventie chirurgicala are ca obiectiv restabilirea functionala a articulatiei si diminuarea durerii. In majoritatea cazurilor putem vorbi chiar de disparitia completa a durerii. Chiar daca rezultatele difera de la pacient la pacient, in general, obiectivele stabilite la bun inceput de catre medicul ortoped si pacient sunt atinse intr-o mare masura. Mai mult, este o operatie sigura cu rata mica de complicatii si rata foarte mare de satisfactie a pacientului. O recuperare adecvata si un tratament aplicat corespunzator pot rezolva problema pacientului chiar si in doua sau trei luni de la interventia chirurgicala.

Este recomandata artroplastia de sold tinerilor?

Da, chiar si pacientii tineri pot beneficia de protezarea soldului. Prin aceasta interventie, pacientul are posibilitatea de a-și recapata in timp mobilitatea, fara sa ii fie afectata viata. Din punct de vedere al tipului de proteze exista: Proteze cimentate si proteze necimentate. Chiar daca nu exista o regulă anume, in multe dintre cazuri, protezele de sold cimentate sunt mai potrivite persoanelor de peste 75 de ani, iar protezele de sold necimentate sunt recomandate celorlalti pacienti. O proteza are mai multe componente, printre care: o cupa acetabulara, un insert, un cap ceramic sau metalic (in functie de tipul protezei) protetic si o tija femurala (componenta femurala care intra in interiorul canalului femural).

Ce implica recuperarea? De ce ar trebui sa se ferească pacientul?

In primul rand, pacientii vor fi monitorizati constant de către medicul ortoped care a efectuat interventia chirurgicală sau care a aplicat un tratament non-invaziv. In cazul pacientilor cu proteze necimentate, ei se vor deplasa doar cu ajutorul unui cadru de mers, pana la 6 saptamani postoperator. In cazul protezei cimentate, pacientul se poate mobiliza de cand ajunge la salon, calcand complet. Fasele elastice vor fi absolut necesare iar membrul operat va sta ridicat pana la nivelul genunchiului (cu ajutorul unei perne de exemplu). Perioada de spitalizare difera de la pacient la pacient si bineinteles, in functtie de gravitatea afectiunii.

Totuși, de regula, pacientul va sta timp de 2-3 zile in spital. Ulterior, va fi necesar un tratament anticoagulant adaptat, constand in injectii subcutanate in pliu abdominal, precum si tratament medicamentos. Nu in ultimul rand, pacientul va reveni la control după aproximativ 14-21 de zile de la operatie pentru ca firele de sutura sa fie scoase. De asemenea, controalele periodice vor fi obligatorii la 3 luni, 6 luni si mai apoi, o dată pe an pentru ca medicul ortoped sa se asigure ca sanatatea pacientului nu se afla in pericol.

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Ce este coxartroza și care sunt simptomele acestei boli? Când trebuie să mergi la o consultație? appeared first on Alqadi Ahmad.