Ruptura de Ligament Încrucișat Anterior este o afecțiune localizată la nivelul articulației genunchiului, întâlnită la pacienții din orice categorie de vârstă însă, cu o frecvență mai mare în rândul persoanelor cu un stil de viață mai activ. Durerea, disconfortul în timpul deplasării, instabilitatea în plan antero-posterior sau chiar imposibilitatea executării anumitor mișcări fizice sunt doar câteva dintre simptomele pe care pacienții diagnosticați cu ruptura LIA le pot resimți. Articolul de astăzi te poate ajuta să înțelegi mai bine ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA), dar și ce ai de făcut dacă ai fost diagnosticat cu această afecțiune.
Rolul Ligamentului Încrucișat Anterior (LIA)
Genunchiul reprezintă una dintre cele mai complexe articulații de la nivelul corpului uman ce are în componența sa trei oase: femurul, tibia și rotula sau patela, conectate între ele prin tendoane și ligamente.
Ligamentul încrucișat anterior sau LIA, așa cum este prescurtat în termeni medicali este unul din cele 4 mari ligamente ce alcătuiesc genunchiul. Principalul său rol este acela de stabilizator al articulației în plan anterior, ceea ce înseamnă că dislocarea; lezarea și/sau ruptura unui ligament încrucișat poate cauza o serie de simptome pacienților afectați.
Ruptura LIA se numără printre afecțiunile comune ortopedice întrucât ligamentele reprezintă benzi de țesut elastic, care pot suferi numeroase leziuni atunci când sunt suprasolicitate sau când are loc un traumatism la nivelul articulației genunchiului.
Care sunt cauzele rupturii de ligament încrucișat anterior?
La majoritatea pacienților pe care i-am tratat de această afecțiune, ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) s-a produs ca urmare a suprasolicitării acestei benzi de țesut elastic. Suprasolicitarea se poate produce fie în urma unor mișcări repetitive, fie în urma unei accidentări din timpul unei activități sportive.
Din acest motiv, persoanele cu un stil de viață mai activ se află în categoria de risc. Aici nu intră doar sportivii de performanță, ci și persoanele care practică activități sportive în scop recreațional. De multe ori chiar numărul acestora din urmă predomină în rândul pacienților diagnosticați cu ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA). Așadar, ce mișcări sau activități vă pot plasa în grupa de risc?
- Schimbările rapide sau foarte bruște de direcție (atunci când talpa piciorului rămâne pe sol, dar genunchiul se rotește îm altă direcție). Aceasta reprezintă modalitatea cea mai comună prin care LIA poate suferi o ruptură,
- Opririle bruște și fortațe din timpul unei alergări,
- Aterizarea forțată sau incorectă dintr-o săritură,
- Traumatisme ce au loc la nivelul articulației genunchiului (de regulă la un contact direct destul de puternic)
Dintre activitățile sportive ce pun presiune asupra articulației genunchiului și implicit asupra LIA se numără: fotbalul, baschetul, hocheiul, ski-ul, jogging-ul, iar un alt aspect foarte important se referă la încălțămintea pe care o alegeți atunci când faceți activități sportive. Optați pentru echipamentele corespunzătoare întotdeauna (în special încălțările dedicate activităților sportive, special concepute pentru a oferi piciorului o poziție confortabilă și corectă) și nu uitați să vă încălziți întotdeauna.
Chiar și persoanele care merg la sală doar pentru a menține un stil de viață sănătos trebuie să fie atente și să nu forțeze articulația genunchiului, mai ales atunci când optează pentru exerciții cu greutăți.
Simptome comune în cazul rupturii de ligament încrucișat anterior
Durerea este de regulă primul simptom care apare și care poate să difere în intensitate și frecvență. În cele mai multe dintre cazuri, aceasta nu vine de una singura și poate fi asociată de:
- O senzație de „pocnire” la nivelul genunchiului (atunci când are loc un traumatism, exact în momentul producerii leziunii la nivelul LIA),
- Instabilitate în plan antero-posterior, care se resimte exact ca o senzație de scăpare a genunchiului, mai ales atunci când pacientul urcă sau coboară scări,
- Tumefacție articulară,
- Redoare articulară cu limitarea mișcărilor, precedată de apariția unui anumit grad de flexie permanentă în primele zile datorită hemartrozei, mai exact a sângerării în capsula articulară,
- Disconfort în timpul deplasării sau chiar și în repaus.
Cum este diagnosticată ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA)?
Dacă ai resimțit măcar unul dintre simptomele descrise mai sus este bine să nu amâni vizita la medicul specialist, mai exact la ortoped. Amânarea poate agrava diagnosticul și îți poate prelungi perioada de recuperare, lucruri pe care le poți evita dacă apelezi la specialist într-un timp cât mai scurt.
În general, examinarea clinică este suficientă pentru a determina dacă există o leziune semnificativă ligamentară. Aceasta presupune testarea capacităţii acestui ligament de a preveni tibia de la mobilizare pe femur.
Dacă entorsa a avut loc recent, diagnosticul poate fi mai dificil de confirmat. În astfel de situații medicul ortoped poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare:
- Radiografia care este esențială în cazul pacienților ce au suferit un traumatism. Aceasta se efectuează cu scopul de a exclude prezența unei alte patologii,
- Examenul RMN (cu ajutorul său, medicul ortoped poate confirma dacă ruptura LIA este una parțială sau totală).
Tratamentul conservator în cazul rupturii de ligament încrucișat anterior (LIA)
Ceea ce subliniez tuturor pacienților mei este faptul că ruptura LIA nu se poate vindecă de la sine, însă intervenția chirurgicală nu este o soluție obligatorie pentru orice pacient. Astfel, leziunile de ligament încrucișat anterior sunt tratate în funcție de nivelul de activitate dorit, ceea ce înseamnă că persoanele cu un stil de viață mai puțin activ nu au nevoie neaparăt de reconstrucţia LIA.
Totuși, pacienții care nu vor să opteze pentru tratamentul chirurgical și aleg imobilizarea într-o orteză trebuie să se aștepte și la faptul că vor mai experimenta instabilitate la activităţi simple precum mersul pe scări.
Programele de kinetoterapie, tonifierea musculara și ședințele de fizioterapie ce includ ultrasunete, electroterapie sau magnetoterapie sunt alte modalități prin care pacientul poate reduce frecvența sau intensitatea simptomelor pe cale nechirurgicală.
Cui i se recomandă intervenția chirurgicală în cazul rupturii ligament încrucișat anterior (LIA)?
Oamenii care își doresc un stil de viaţă nelimitat din punct de vedere fizic sunt încurajați să opteze pentru intervenţia chirurgicală reconstructivă. Mai mult, persoanele cu stil de viața activ şi sportivii de performanță sunt o altă categorie pentru care tratamentul chirurgical este absolut esențial. Intervenția îi ajută să își recapete mobilitatea și să se reîntoarcă la activitățile şi sportul practicat la capacitate maximă.
În materialul video puteți observa cum are loc testarea genunchiului înainte de intevenția chirurgicală. Aceasta este o procedură utilă, care se efectuează sub anestezie și care ne ajută să evidențiem translația anterioară a gambei (în cazul rupturii LIA) sau translația posterioară (în cazul rupturii LIP) față de femur. Ceea ce vedeți în materialul video poartă numele de “Lachman Test/Testul Lachman”. Pacientul este întins pe spate, genunchiul se flexează la 20-30 grade, coapsa se stabilizează cu o mână de către medicul ortoped, iar cealaltă încearcă să imprime gambei o mișcare de translație spre anterior sau posterior.
Pentru a trata pacienții diagnosticați cu ruptura LIA, ligamentul încrucișat anterior trebuie reconstruit cu ajutorul unor tehnici asistate artroscopic. Intervenția poartă numele de „Ligamentoplastie” și prezintă numeroase avantaje atât pentru specialist, cât și pentru pacient. Scopul ligamentoplastiei este acela de a obține un genunchi stabil și complet funcțional, care să îi permită pacientului să își reia activitățile fizice și sportive la un nivel asemănător cu cel de dinaintea accidentului.
La cât timp după accidentare mi se poate recomanda intervenția chirurgicală?
Ligamentoplastia este o intervenție foarte des efectuată la pacienții activi între 15 și 45 de ani, iar momentul în care aceasta are loc depinde foarte mult de fiecare pacient în parte și de particularitățile fiecărui caz. Pentru anumite persoane, ligamentoplastia este efectuată imediat după accidentare sau până în maxim două săptămâni de la accidentare.
În anumite cazuri însă, ligamentoplastia este efectuată după 3 săptămâni de la accidentare, iar la pacienții cu edem osos sau alte leziuni asociate, ligamentoplastia trebuie să mai aștepte. Medicul ortoped este cel care vă va îndruma și vă va oferi toate detaliile necesare.
Dacă doriți să vedeți cum se desfășoară o parte dintr-o astfel de intervenție chirurgicală și cum arată rezultatul în urma Ligamentoplastiei LIA puteți urmări acest material:
Ce grefe se utilizează în Ligamentoplastia LIA?
Atunci când vine vorba despre tipul de grefă utilizată în ligamentoplastia LIA, opţiunile includ: autogrefa (folosind propriul ţesut) sau grefa sintetica. Pe cea din urmă însă nu o recomand și v-am pregătit un material întreg despre acest subiect pe care îl puteți citi aici: link către articol
În reconstrucția ligamentului încrucișat anterior eu recomand utilizarea grefelor recoltate de la pacient (autogrefe) din urmatoarele considerente:
➡ Integrarea biologică este mult mai mare comparativ cu grefele sintetice;
➡ Recoltarea acestora se face cu ușurință și minim-invaziv;
➡ Dimensiunile autogrefelor pot oferi un rezultat cat mai apropiat de cel al ligamentului nativ.
Pe scurt: Proprietățile biomecanice ale autogrefei se apropie de cele ale ligamentului natural și facilitează încorporarea biologică a grefei. Mai mult, fixarea trebuie făcută la locul de atașare anatomic al ligamentului nativ.
Chiar dacă există mai multe tipuri de grefe de tendon recoltate de la pacient și folosite în reconstrucția LIA, există câteva la care apelează cel mai des medicii ortopezi din numeroase considerente:
- Grefa de ischiogambieri-gracilis și semitendinos. Acest tip de grefă este în prezent cea mai des utilizată în intervenția LIA. În următorul paragraf vă voi detalia exact de ce o recomand și eu și o utilizez des în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior.
- Grefa din tendon paletar. Această tehnică este și ea des utilizată în reconstrucția LIA deoarece grefa se integrează rapid la nivelul canalului femural datorită componentei sale osoase. Grefa din tendonul paletar se recoltează cu ajutorul unei incizii de aproximativ 8 cm de fâșie de tendon paletar cu pastilă osoasă prezentă în rotulă şi în tuberozitatea tibiala anterioara.
- Grefa din tendonul cvadricepsului. Aceasta reprezintă o fâșie recoltată prin metode minim-invazive din tendonul cvadricipital (unul dintre cele mai puternice tendoane din corpul nostru). Este o grefă foarte versatilă și ușor de utilizat deoarece poate fi recoltată în diverse dimensiuni, iar structura sa este apropiată de cea a ligamentului natural.
- Grefa sintetică. Pe aceasta am lăsat-o pe ultimul loc deoarece este folosită în cazuri foarte rare, iar cum am menționat și mai sus, nu o recomand în reconstrucția LIA din motive foarte clare: nu a fost testată suficient, iar în timp poate afecta articulația naturală. Mai mult, ruptura grefei în primele 5-6 ani poatoperator, osteoliza tunelurilor, sinovita corpului străin și artroza prematura sunt doar câteva dintre problemele cu care pacienții se pot confrunta după ligamentoplastia cu grefa sintetica.
Ce grefe recomand în Ligamentoplastia LIA?
Dintre toate tipurile de grefe recoltate de la pacient, cea de ischiogambieri – Gracilis si Semitendinos (Grefa Hamstring) este cea pe care o recomand și utilizez cel mai des. Durerea redusă la locul de recoltare și posibilitatea de recoltare prin tehnici minim-invazive o fac să fie una dintre cele mai des utilizate de către chirurgii ortopezi.
Care sunt pașii necesari recoltării grefei de ischiogambieri – Gracilis si Semitendinos (Grefa Hamstring)?
Primul pas: Se recoltează pentru început tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis cu ajutorul unei incizii de aproximativ 2-3cm antero-medial de tuberozitatea tibială. Apoi se identifică prin disecție cele 2 tendoane (gracilis și semitendinos) și se recoltează pentru a le putea prepara într-o grefă asemănătoare ligamentului natural.
Pasul următorul constă în pregătirea canalului tibial. Ce presupune aceasta? Se va introduce o broșă în cavitatea articulară, iar în funcție de grosimea distală a grefei se va folosi un burghiu cu ajutorul căruia medicul ortoped poate realiza tunelul tibial la nivelul articulației. Urmează apoi pregătirea canalului femural (cu genunchiul în hiperflexie), iar la final are loc fixarea grefei. Prima data la nivelul tunelului femural, iar apoi la nivelul tunelului tibial.
Ce ai de făcut după Ligamentoplastia LIA?
Dacă ai trecut printr-o ligamentoplastie, iată ce ar trebui să știi și de ce ar trebui să ții cont:
Pacienții care trec printr-o ligamentoplastie se externează în medie la 1-2 zile de la operație, atunci când:
- Extensia gambei este completă și comparabilă cu a membrului opus și neoperat,
- Flexia genunchiului este de 90 de grade
- Pacientul se poate mobiliza cu sprijin pe piciorul operat, fără să acuze dureri intense,
- Pacientul poate să urce și să coboare scări cu ajutorul unei cârje
Ulterior va începe programul de recuperare care este la fel de esențial precum operația în sine, iar de cele mai multe ori, succesul unei intervenții este dat și de comportamentul pacientului post operator.
Dacă respectați sfaturile medicului ortoped vă veți putea bucura de rezultul dorit și îl veți putea menține pe termen cât mai lung. În lipsa unui program organizat de recuperare, o intervenție de succes poate fi egală cu 0. Așadar, trebuie să conștientizați necesitatea recuperării și a tuturor sfaturilor oferite de medicul ortoped care v-a operat.
Pașii detaliați în recuperarea după Ligamentoplastia LIA
Pentru început, important de reținut este faptul că fiecare persoană se recuperează diferit și nimeni nu trebuie să se aștepte ca rezultatul său să fie asemanător cu cel al altui pacient și vice versa. Fiecare organism funcționează diferit, ceea ce înseamnă că este absolut normal că și programul de recuperare este individualizat. Așadar, ceea ce funcționează pentru un pacient poate să nu aibă nici un efect pentru celălalt. Însă, ca să vă faceți o idee cu privire la exercițiile pe care ar trebui să le parcurgeți, iată câteva exemple ce vor fi adaptate fiecărui pacient în parte: în primele zile, căteva dintre exercițiile pe care pacientul le va executa pot fi legate de extensia completă, izometria mușchiului cvadriceps sau flexie.
De exemplu:
3 reprize pe zi a câte 3 seturi de 10 repetări. Aici se va urmari executarea contracțiilor izometrice ale mușchiului cvadriceps.
3 reprize pe zi a câte 8 seturi de 10 repetări. Se va pune accent pe flexia coapsei pe bazin la 45-60 grade.
3-4 reprize pe zi a câte 10-15 minute. Pacientul va trebui să execute extensia completă.
4-6 reprize pe zi a câte 10 minute de flexie pasivă și extensie activă 0-90 grade.
Zilele 8-14 postoperator
În perioada aceasta, pacientul va trebui să mențină extensia completă și să continue ședintele de kinetoterapie unde va pune accent pe: contracțiile izometrice, ridicarea membrului la 60 de grade, extensia pasivă sau flexia pasivă și activă.
Zilele 15-21 postoperator
Pacientul va continua menținerea extensiei complete însă vor exista mici schimbări: pacientul va putea executa atingerea unei flexii de 100-120 de grade. Tot în această perioadă se va lucra la tonifierea musculaturii coapsei, iar exercițiile la bicicleta statică sunt permise. Dacă tot decurge cum trebuie, pacientul poate renunța la imobilizare.
Ce implică recuperarea după ligamentoplastie în zilele 22-40 postoperator?
În această perioadă pacientul își va recăpăta mobilitatea, iar flexia trebuie să atingă 125 de grade.
Când poate renunța pacientul la cârje și când poate să conducă mașina?
După o perioadă de aproximativ 3 săptămâni, pacientul poate renunța la cârje și la imobilizare. Mașina o poate conduce după 4-6 săptămâni în cazul în care piciorul operat este cel drept, iar după 3-4 săptămâni daca este vorba despre stângul.
Când se poate reîntoarce pacientul la sporturile de contact?
Reîntoarcerea la sporturile de contact sau pe pârtia de ski se poate realiza abia după o perioadă de 9-12 luni de la intervenția chirurgicală. Chiar și așa, vă recomand să acordați o mai mare grijă atunci când practicați diverse activități sportive pentru a nu risca o nouă accidentare.
Ce se întâmplă dacă LIA reconstruit suferă o nouă ruptură?
Chiar dacă nu este un moment plăcut pentru nici un pacient atunci când LIA poate suferi o nouă ruptură, trebuie să știți că există o soluție și în această situație. Intervenția poartă numele de „Revizia ligamentoplastiei LIA” și este efectuată atunci când intervenția chirurgicală inițială nu a fost executată corespunzător sau daca s-a utilizat un ligament artificial în detrimentul grefelor de tendon recoltate de la pacient sau dacă pacientul a suferit de o nouă accidentare. De menționat că mai exista unele cazuri în care se produce liza grefei (organismul se luptă împotrivă grefei şi se produce resorbția ei)
Există și situații în care pacientul a suferit un nou traumatism, iar dacă reconstrucția inițială a ligamentului s-a realizat cu o grefă sintetică, șansa ca aceasta să se rupă devine din ce în ce mai mare.
Pe scurt, operația de revizie după ligamentoplastia LIA este un tip de intervenție chirurgicală pe care o recomand atunci când grefa utilizată pentru reconstrucția inițială a ligamentului încrucișat anterior s-a rupt. Așadar, ortopedul va interveni pentru a reconstrui ligamentul care a suferit o nouă ruptură, într-o singură etapă sau în două, în funcție de gradul de afectare și istoricul medical al pacientului.
Mai multe despre cele două etape ale reviziei ligamentoplastiei LIA puteți afla din acest articol: https://drahmadalqadi.ro/ce-este-operatia-de-revizie-dupa-ligamentoplastia-lia/
„Succesul unei intervenții chirurgicale depinde bineînțeles de medicul ortoped însă, rezultatele pot fi menținute pe termen cât mai lung doar atunci când pacientul ține cont de sfaturile medicului care a efectuat intervenția. Procesul de recuperare este un element cheie care poate influența foarte mult rezultatul post-operator.” – Dr. Ahmad Alqadi (Chirurg Ortoped)
Citește și:
- Fractura de rotulă – Cauze comune și metode de tratament
- 3 afecțiuni comune ale șoldului
- Importanța recuperării medicale
- Tot ce trebuie să știi despre fractura de claviculă
- Fracturile de Talus – Cum apar și cum le putem trata?
Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:
