Ce este cartilajul articular și care este rolul său?

Cartilajul articular reprezintă un țesut viu cu roluri esențiale în buna funcționare a articulațiilor: permite mișcarea lină a acestora (articulațiilor) și asigură amortizarea șocurilor. Atunci când cartilajul se degradează osul se va freca direct pe os, iar pacientul va resimți diverse simptome precum: durere de diferite intensități, rigiditate articulară, inflamarea zonei afectate sau cracmente (la nivelul articulației se aud diverse sunete asemănătoare unei pocnituri sau trosnituri în timpul diferitelor activități fizice, inclusiv în mers).

Cauze frecvente – De ce apare artroza?

Chiar dacă mecanismul ce conduce către apariția acestei afecțiuni nu este cunoscut în totalitate de către specialiști, deteriorarea cartilajului este considerată ca fiind o cauză principală. Această uzură a cartilajului poate să apară fie odată cu trecerea timpului, ceea ce înseamnă că pacienții dintr-o categorie de vârstă mai întaintată sunt cei mai afectați, fie ca urmare a unor activități sau mișcări repetitive ce suprasolicită articulațiile, și implicit deteriorează cartilajul. În cazul din urmă, pacienții dintr-o categorie de vârstă mai tânără și cu un stil de viață activ pot fi predispuși la a dezvolta artroza, care poate fi astfel și de natură traumatică.

În cazuri mai rare, artroza poate să apară și ca urmare a unui defect al metabolismului cartilajului. În acest caz, pacienții din orice categorie de vârstă pot fi afectați.

Factori de risc pentru artroză

Chiar dacă se cunoaște faptul că vârsta înaintată se numără printre factorii de risc principali pentru artroză, există și pacienți din categoria tânără care pot dezvolta artroza din numeroase motive precum:

• Obezitatea – O greutate peste limitele normale reprezintă un stres pentru articulații, în special pentru cea a șoldului și a genunchilor.
• Traumatismele articulare – Diferite accidentări precum cele produse în timpul activităților sportive pot crește riscul de osteoartrită. Inclusiv traumatisme articulare netratate la vremea potrivită pot reprezenta un factor de risc pentru artroză.
• Mișcările repetate care suprasolicită articulațiile – Orice activitate repetată care suprasolicită articulațiile poate produce diferite modificări la nivelul cartilajului.
• Anumite maltformații osoase – Apar de regulă la naștere.
• Sexul feminin – Femeile sunt în general mai predispuse să dezvolte artroză însă nu se cunosc cu exactitate cauzele ce stau la baza acestor afirmații ci pur și simplu numărul mai mare de pacienți de sex feminin comparative cu cei de sex masculin.
• Anumite boli autoimune/metabolice – În această categorie intră de exemplu anumiți pacienți diagnosticați cu Diabet, Poliartrita Reumatoida, Spongilita Anchilozanta şi alte boli

Ce articulații afectează cel mai des?

Deși artroza poate afecta diverse articulații de la nivelul corpului, cele de mai mari dimensiuni precum cea a șoldului sau a genunchiului sunt mai predispuse la a dezvolta această afecțiune fiind mai des solicitate. Artroza șoldului este cunoscută sub denumirea de „Coxartroză”, iar cea a genunchiului poartă numele de „Gonartroză”. Pe lângă cele menționate, spondilartroza reprezintă tipul de artroză ce afectează coloana vertebrală, urmată de artroza umărului și cea localizată la nivelul articulațiilor interfalangiene proximale și/sau a celor distale ale degetelor, toate fiind de asemenea frecvent întâlnite în rândul pacienților.

Simptome comune în cazul Artrozei

Fiind o patologie cauzată de uzura/deteriorarea cartilajelor articulare, durerea și impotența funcțională articulară se numără printre cele mai frecvente simptome resimțite de către pacienții diagnosticați cu artroză. Durerea poate să apară atât la effort fizic, cât și ulterior sau în repaus. Pe lângă aceasta, cei mai mulți dintre pacienți se confruntă și cu:

• O lipsă a flexibilității,
• Cracmente resimțite în timpul efortului fizic (articulația “pocnește” și/sau “trosnește” atunci când faceți diverse mișcări ce solicită articulația afectată),
• Inflamarea localizată (apare la nivelul articulației afectate),
• Rigiditatea articulară.

Indiferent de tipul de simptom, intensitatea sau frecvența sa nu amânați vizita la medicul ortoped. Artroza netratată la timp poate agrava simptomele deja existente sau poate conduce către apariția unor noi afecțiuni/leziuni asociate. Mai mult, dacă artroza este diagnosticată din timp și nu se află în stadiu avansat puteți beneficia de tratamentul conservator (non-chirurgical) pentru ameliorarea simptomatologiei și poate încetini evolutia bolii , dar nu o opreşte.

Cum diagnosticăm Artroza?

Pentru a confirma diagnosticul, medicul ortoped va efectua în primă fază consultul fizic. Ulterior, acesta poate recomanda un set de investigații ce ajută la confirmarea diagnosticului și/sau excluderea prezenței altor afecțiuni/leziuni asociate:

• Radiografia,
• Ecografia articulară și ecografia musculoscheletală periarticulară,
• RMN-ul,
• Investigații paraclinice, dar și analiza citologică și bacteriologică a lichidului sinovial extras prin puncție articulară.

Tratamentul conservator, eficient în multe dintre cazuri

Dacă artroza nu se află în stadiu avansat, medicul ortoped vă poate recomanda:

• Un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist cu ajutorul căruia să realizați un set de exerciții pentru tonifierea musculaturii periarticulare,  
• Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS),
• Administrarea unor infiltrații intraarticulare de plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) în unele cazuri cu de artroză incipientă la pacientți tineri  sau infiltrații cu Acid Hialuronic, în funcție de caz. Mai multe despre ce sunt infiltrațiile și avantajele acestora puteți afla dintr-un alt material: link articol infiltrații

Intervenția chirurgicală în cazul Artrozei avansate

În cazul în care Artroza se află în stadiu avansat, iar pacientul acuză dureri de mari intensități și o limitare severă a mobilității articulației, protezarea reprezintă metoda de tratament chirurgicală cea mai eficientă în vederea reducerii sau chiar eliminării simptomelor. Intervenția de protezare presupune înlocuirea structurilor articulare cu dispozitive artificiale ce ajută pacientul să redobândească funcția motorie la nivelul membrului afectat.

Ce articulații pot fi protezate?

Genunchiul, șoldul, umărul sau glezna reprezintă articulațiile pe care chirurgul ortoped le poate proteza în cazul Artrozei aflate în stadiu avansat. Iată câteva detalii despre acest tip de intervenție în funcție de articulația afectată:

Proteza de genunchi➡ Protezarea genunchiului reprezintă o intervenție chirurgicală ce are ca scop înlocuirea articulației afectate a genunchiului cu o proteză artificială. Este recomandată și efectuată în cazul pacienților diagnosticați cu afecțiuni precum: Gonartroza avansată (Artroza genunchiului) sau în cazul leziunilor articulare severe. Tipul de proteză se va alege de către medicul ortoped în funcție de particularitățile fiecărui caz însă, la nivel general există: Proteza totală de genunchi (în acest caz, atât femurul (osul coapsei), cât și tibia (osul gambei) vor fi înlocuite cu componente protetice); Proteza parțială de genunchi (doar unul din trei compartimente ale genunchiului va fi înlocuit); Proteza de revizie (această intervenție se va efectua când o proteză anterioară de genunchi trebuie înlocuită); Proteza unicompartimentală și Proteza Personalizată.

Proteza de șold➡ Proteza de șold este cunoscută și sub denumirea de „Artroplastia de șold” și este o intervenție chirurgicală ce presupune înlocuirea articulației coxo-femurale cu un implant artificial (proteză de șold). Este recomandată și efectuată pentru pacienții a căror articulație coxo-femurală a avut de suferit, determinând degradarea cartilajului articular și apariția durerii de mari intensități sau a limitării mobilității pacientului. Pacienții diagnosticați cu Coxartroză în stadiu avansat sunt cei pentru care tratamentul conservator nu este suficient, iar protezarea șoldului reprezintă metoda de tratament ideală.

Proteza de umăr➡ Și în cazul acestei intervenții, articulația deteriorată/uzată este înlocuită de proteza artificială ce are ca scop ameliorarea simptomelor și redobândirea mobilității și funcționalității umărului. Pacienților diagnosticați cu afecțiuni precum artroza, artrita reumatoidă, fracturi severe ale umărului, necroza capului humeral sau în cazul anumitor rupturi de coafă rotatorie li se recomandă efectuarea acestei intervenții (Protezarea Umărului sau Artroplastia de Umăr) întrucât tratamentul conservator nu este suficient.

Proteza de gleznă➡ Artroplastia gleznei reprezintă o altă procedură de înlocuire a unei articulații ce a suferit o deteriorare cu un implant artificial, care ajută la restabilirea anatomiei normale a gleznei în peste 90% dintre cazuri. Mai mult, sunt rezistente, având o durată de folosire de peste un deceniu și permit pacientului recăpătarea mobilității. Proteza de gleznă este recomandată pentru pacienții cu Artroză avansată care acuză dureri severe, inflamație la nivelul zonei afectate, rigiditate și o limitare severă a mobilității.

Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citește și:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Poate artroza să apară la pacienții de orice vârstă? appeared first on Alqadi Ahmad.

Radiusul distal – Scurta lectie de anatomie

Din punct de vedere anatomic, radiusul distal este un os pe care il regasim la nivelul antebrațului in timp ce, portiunea pe care o gasim la finalul incheieturii mainii poarta numele de epifiza distala. In momentul in care osul radius sufera un traumatism, poate sa apare fractura. Aceasta afectiune este destul de des intalnita, iar simptomele sunt suficient de puternice incat sa provoace disconfort pacientului. Asadar, daca v-ati accidentat incheietura mainii, apelati la un medic ortoped pentru a va confirma diagnosticul.

Traumatismele si varsta inaintata, cauze frecvente ale fracturii de epifiza distala de radius

Fractura de epifiza distala de radius se numara printre afectiunile cauzate de regula de traumatisme. Fie ca sunteti persoane active, fie sportivi de performanta, mare atentie la activitatile care suprasolicita incheietura mainii. Tenisul, voleiul, baschetul sau handbalul sunt doar cateva dintre sporturile care necesita folosirea constanta a articulatiei mainii. O singura miscare brusca poate cauza ruptura osului radius. In afara de accidentari, varsta inaintata poate fi si ea un factor cauzator al fracturii de epifiza distala de radius. Daca aveti peste 50 de ani, ar trebui sa acordati mai multa atentie sanatatii incheieturii mainii prin consultatii periodice. Acest tip de afectiune poate anunta un inceput de osteoporoza si este bine sa stiti din timp pentru ca tratamentul sa fie cat mai usor, iar perioada de recuperare mai rapida. Si asta pentru ca, in majoritatea cazurilor, varstnicilor nu le este recomandata interventia chirurgicala.

Senzatia de furnicaturi si amorteala, simptome des intalnite in cazul fracturilor de epifaza distala de radius

Daca v-ati rupt osul radius trebuie sa va asteptati ca simptomele sa apara imediat dupa accidentare. Pentru inceput, durerea de intensitate mare este prima care anunta ca ceva nu este in regula. Cu exceptia durerii, multi dintre pacientii mei pe care i-am tratat de aceasta afectiune s-au mai confruntat si cu:

• Umflarea incheieturii mainii
• Senzatia de furnicaturi si amorteala la nivelul incheieturii mainii
• Deformarea zonei afectate
• Dificultate la folosirea incheieturii mainii, uneori chiar imposibilitatea de a mai executa miscari in cazuri foarte grave

In functie de gravitatea situatiei si intensitatea simptomelor, medicul ortoped va decide ce este de facut. Pentru diagnosticare exacta, primul pas pe care il va face medicul ortoped este sa recomande o radiografie a încheieturii mâinii. In acest fel, el poate vedea in ce stare se afla osul. Tot atunci medicul ii poate confirma pacientului tipul de fractura cu care se confrunta. Poate fi vorba de:

    • o fractura Colles (asta inseamna ca fragmentul rupt al radiusului se inclina dorsal, iar fractura este extra-articulara)

    • fractura intra-articulara (se afla in interiorul articulatiei si va necesita un examen CT pentru confirmarea ei)

    •  fractura deschisa (mai exact, osul care a suferit o ruptura va strapunge pielea de la nivelul incheieturii mainii).

Tratamentul conservator, solutia ideala in cazul varstnicilor cu fractura de epifaza distala de radius

Bineinteles ca tipul de tratament ales depinde foarte mult de fiecare caz in parte. Varsta pacientului este un alt factor deciziv atunci cand vorbim de tratament. In cazul varstnicilor, tratamentele conservatoare sunt de preferat. Pe de alta parte, daca ne confuntam cu un caz mai grav, interventia chirurgicala poate fi cea mai buna solutie. In cazul in care osul rupt se afla intr-o pozitie normala, pacientului i se va aplica un gips pe care il va purta pentru aproximativ 6-7 saptamani. In situatia in care osul radius este deplasat, ortopedul va reaseza oasele in pozitia initiala prin miscari specifice. Aceasta operatiune nu este dureroasa, nu implica absolut nici o incizie si poarta numele de „Reducerea fracturii”. NU INCERCATI ACASA ACEST LUCRU. Aceasta este o procedura medicala trebuie efectuata DOAR de un specialist!!  

Ce presupune tratamentul chirurgical in cazul fracturii de epifiza distala de radius?

In cazul in care celelalte metode conservatoare nu au efect, interventia chirurgicala ramane singura solutie. Asadar, chirurgul ortoped va efectua o incizie pe incheietura mainii pentru a ajunge la oasele fracturate. Cu ajutorul inciziei, oasele rupte pot fi reasezate in pozitia initiala, iar pentru a face acest lucru este nevoie de o anestezie Regionala sau Generala.

In imaginea de mai jos puteti vedea cazul unei paciente in varsta de 36 de ani care a suferit fractura cominutiva cu deplasare de extremitate distala de radius. Am realizat osteosinteza folosind placa blocata + suruburi. Dupa 2 saptamani de imobilizare in orteza, pacienta a putut sa inceapa recuperarea.

Ceea ce le amintesc mereu pacientilor mei este urmatorul lucru: Nu este suficient ca medicul ortoped sa isi faca treaba. Este important ca pacientul sa respecte sfaturile primite. Responsabilitatea vindecarii este si a pacientului. Programul de fizio-kinetoterapie este absolut necesar si trebuie realizat in prezenta unui specialist. Daca pacientul va respecta exercitiile recomandate, va recapata mobilitatea articulatiei mainii intr-un timp mai scurt. Vorbim totusi de un os care are nevoie de suport si sustinere pentru a se vindeca, iar acest lucru nu se intampla de la sine, ci cu ajutor de specialitate.

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

Ma puteti urmari si pe celelalte platforme sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Fractura de epifiza distala – Ce este si cum o tratam? appeared first on Alqadi Ahmad.

Tunelul carpian este o regiune intre incheietura pumnului si palma delimitata de oasele carpiene si ligamentul carpian. Prin acest canal trec tendoanele unor muschi si nervul median, ce conduce senzatiile de la primele 3 – 4 degete (deget mare, aratator, mijlociu si partial, inelar) si coordoneaza contractia unor muschi ai palmei.

Ce este sindromul de Tunel Carpian ?

Sindromul de canal carpian apare atunci cand nervul median sufera o compresiune la nivelul canalului carpian si functia sa este afectata. Nervul median are doua tipuri de fibre, senzitive si motorii, iar suferinta acestora se traduce clinic initial prin parestezii, adica furnicaturi la nivelul degetului mare, degetului II, III si IV. Ulterior, in lipsa tratamentului, pacientii incep sa resimta amorteli dar si durere de intensitate crescuta care se agraveaza mai ales in timpul noptii. In stadiile tardive ale bolii, apar atrofiile musculare cu dificultatea sau chiar imposibilitatea efectuarii miscărilor fine precum inchiderea nasturilor sau folosirea unui stilou.

The post Sindromul de Tunel Carpian appeared first on Alqadi Ahmad.