Anatomia șoldului

Articulația șoldului este cea mai mare articulație de la nivelul corpului nostru. Este acoperită de cartilaj articular, care permite o bună funcționare a acesteia și care joacă rolul de scut protector pentru oasele ce compun articulația. Din punct de vedere anatomic, șoldul este compus din partea superioara a osului coapsei și din acetabul. Pe scurt și pe înțelesul tuturor, acesta (șoldul) este alcătuit din oase, cartilaj, ligamente, mușchi, dar și dintr-un lichid ce are rolul de a lubrifia zona. Acesta este cunoscut sub denumirea de lichid sinovial.

3 afecțiuni comune ale șoldului

Deși lista este lungă, iar cauzele multiple, există câteva afecțiuni la nivelul articulației șoldului pe care un medic ortoped le întâlnește frecvent la pacienții săi. Coxartroza, Fracturile șoldului sau bursitele se numără printre cele mai des întâlnite afecțiuni ale șoldului, atât la pacienții de sex masculin, cât și la cei de sex feminin.

Artroza șoldului sau „Coxartroza”

Chiar dacă artroza apare ca urmare a degradării cartilajului articular, totuși această afecțiune poate să apară atât la pacienții dintr-o categorie de vârstă mai înaintată, cât și la cei tineri. Deși artroza poate să afecteze orice articulație, această afecțiune este mai des întâlnită la nivelul celor (articulațiilor) pe care le supunem frecvent solicitărilor. Așadar, șoldul reprezintă una dintre articulațiile pe care le supunem riscului de a dezvolta Artroză sau „Coxartroză”, așa cum este denumită deseori.

Cauze frecvente ce duc la apariția Coxartrozei

De regulă, deteriorarea cartilajului este considerată ca fiind cauza principală ce duce la dezvoltarea Coxartrozei la nivelul șoldului. Această uzură a cartilajului poate să apară din diverse motive: fie odată cu înaintarea în vârstă, fie ca urmare a unor activități sau mișcări repetitive ce suprasolicită articulația și implicit deteriorează cartilajul. Așadar, putem spune că nu doar vârstnicii reprezintă o categorie de risc, ci și tinerii cu un stil de viață activ care suferă diverse traumatisme/accidentări.

În alte cazuri, mult mai rare comparativ cu cele menționate anterior, Coxartroza poate fi rezultatul unui defect al metabolismului cartilajului.

Pe lângă cauzele menționate mai sus putem aminti și:

• Obezitatea (O greutate peste limitele normale reprezintă un stres pentru articulația șoldului),
• Sexul feminin (De regulă, femeile sunt mai des afectate de Coxartroză comparativ cu bărbații însă nu există suficiente studii care să confirme cu exactitate cauzele apariției afecțiunii într-un număr mai mare la pacienții de sex feminin),
• Prezența anumitor maltformații osoase, care apar de regulă la naștere.

Simptome comune ale Coxartrozei și diagnosticarea afecțiunii

Ceea ce vreau să rețineți este că fiecare afecțiune se manifestă diferit de la un pacient la altul. Fiecare organism este diferit, iar stilul de viață și istoricul medical sunt două elemente ce influențează într-o mare măsură simptomatologia. Cu toate acestea, există câteva simptome comune ce anunță o posibilă afecțiune. În cazul Coxartrozei, pacienții pot experimenta următoarele simptome:

• Durere, care poate să apară atât în timpul unui efort fizic, cât și imediat la încheierea activității. În alte situații, durerea persistă chiar și în repaus,
• O lipsă a flexibilității la nivelul articulației afectate,
• Cracmente resimțite în timpul efortului fizic (articulația “pocnește” și/sau “trosnește” atunci când faceți diverse mișcări ce solicită șoldul),
• Inflamarea localizată,
• Rigiditatea articulară.

Pentru a diagnostica această afecțiune este necesar în primă fază să vă programați la o consultație la medicul specialist, mai exact la medicul ortoped. Acesta va examina fizic articulația afectată, vă va adresa o serie de întrebări despre simptomatologia resimțită, dar și despre cauzele producerii accidentării în cazul în care ați suferit un traumatism. Ulterior, ortopedul vă poate recomanda efectuarea uneia sau a mai multor investigații imagistice precum:

• Radiografia,
• Ecografia articulară și ecografia musculoscheletală periarticulară,
• RMN-ul,
• Investigațiile paraclinice și/sau analiza citologică și bacteriologică a lichidului sinovial extras prin puncție articulară.

Tipuri de tratament în cazul Coxartrozei

Dacă apelați din timp la medicul ortoped sau în cazul în care vârsta înaintată sau anumite afecțiuni existente nu permit efectuarea intervenției chirurgicale, atunci tratamentul conservator reprezintă o primă soluție. Acesta constă în:

• Un program de fizio-kinetoterapie ce are ca scop tonifierea musculaturii periarticulare,
• Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS),
• Administrarea unor infiltrații intraarticulare de plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) în cazul pacienților tineri cu Artroză incipientă sau administrarea unor infiltrații cu Acid Hialuronic, în funcție de caz.

În cazul în care vi s-a recomandat tratamentul chirurgical înseamnă că ați fost diagnosticat cu Artroză avansată, iar starea de sănătate vă permite efectuarea intervenției. La ce vă puteți aștepta?

• Protezarea șoldului reprezintă metoda de tratament chirurgicală cea mai eficientă în vederea reducerii sau chiar eliminării simptomelor. Proteza de șold este cunoscută și sub denumirea de „Artroplastia de șold” și este o intervenție chirurgicală ce presupune înlocuirea articulației coxo-femurale cu un implant artificial (proteză de șold). Este recomandată și efectuată pentru pacienții a căror articulație coxo-femurală a avut de suferit, determinând degradarea cartilajului articular și apariția durerii de mari intensități sau a limitării mobilității pacientului.

Fracturile șoldului – Ce trebuie să știi despre ele?

Fractura de șold reprezintă o ruptură la nivelul părții superioare a osului femural (coapsei). Această afecțiune necesită în majoritatea cazurilor intervenție chirurgicală, iar dacă ați fost diagnosticat cu fractură de șold este necesar să știți că orice zi în care amânați tratamentul poate însemna agravarea diagnosticului. De regulă, pacienții înaintați în vârstă sunt mai predispuși la a dezvolta fractura de șold însă nu este o regulă. Chiar și o accidentare mai puternică în rândul pacienților tineri și activi poate însemna o fractură la nivelul acestei articulații.

Fractura de șold – Cauze comune și factori de risc

Fracturile de șold pot avea cauze multiple, dintre care traumatismele ce implică căderi, accidentele de mașină, cele cauzate în urma activității sportive sau prezența Osteoporozei se numără printre cele mai des întâlnite. Printre factorii de risc se numără așadar:

• Vârsta înaintată,
• Sexul feminin,
• Prezența Osteoporozei,
• Lipsa de calciu și vitamina D din organism (acestea se leagă și de prezența Osteoporozei),
• Lipsa de echilibru și stabilitate,
• Anumite medicamente care afectează densitatea osoasă,
• Stilul de viață sedentar,
• Consumul excesiv de alcool și cofeină,
• În cazuri rare, anorexia poate fi un factor de risc.

Simptome comune și tipuri de fracturi ale șoldului

Pacienții diagnosticați cu fractură de șold resimt de regulă următoarele simptome:

• Durere de mare intensitate în zona șoldului,
• Imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge chiar și pe distanțe mici,
• Umflături și vânătăi localizate la nivelul zonei afectate,
• Durere ce poate radia în zona inghinală sau în jurul genunchiului.

Indiferent de tipul sau intensitatea simptomelor, nu amânați vizita la medicul ortoped. Fractura de șold se numără printre afecțiunile care necesită tratament într-un timp cât mai scurt de la confirmarea diagnosticului în cauză.

Cum este diagnosticată fractura de șold? Câte tipuri de fracturi există?

Și în acest caz, consultația fizică reprezintă primul pas pe care nu îl poate omite nici un pacient. Ulterior, medicul ortoped poate recomanda efectuarea investigațiilor necesare, radiografiile/tomografiile sau RMN-urile fiind cel mai des solicitate. În urma acestora veți afla cu exactitate cu ce tip de fractură vă confruntați. De regulă, fractura se referă la o ruptură parțială sau la o ruptură completă a unui os. Așadar, se clasificată astfel:

• Fracturile de col femural: Acestea apar la aproximativ 1-2 centimetri distanță de articulația șoldului și sunt frecvente la pacienții cu Osteoporoză.

• Fractura intertrohanteriana: Aceasta se produce la 7-8 cm distanță de articulația șoldului.
• Fractura de stres a șoldului: Aceasta reprezintă o fisură în femur și este mai rar întâlnită comparativ cu cele două menționate anterior.
• Fracturi de insuficiență pelviană: Acestea sunt localizate în osul pelvian și pot fi tratate conservator.

Ce tipuri de tratament sunt recomandate în cazul fracturii de șold?

Chiar dacă fractura de șold este o patologie dureroasă, care poate afecta sever calitatea vieții pacientului, trebuie să știți că există întotdeauna o soluție. Opțiunile de tratament sunt recomandate în funcție de diagnosticul primit, de vârsta pacientului, stilul său de viața sau istoricul medical.

Da, este adevărat că majoritatea fracturilor de șold necesită un tratament chirurgical, iar aceasta poate fi de mai multe tipuri, în funcție de severitatea fracturii:

• Fixare internă cu ajutorul șuruburilor,
• Înlocuirea parțială a articulației șoldului (Proteza parțială de șold),
• Înlocuirea totală a articulației șoldului (Proteza totală de șold).

După efectuarea intervenției chirurgicale, pacientul trebuie să respecte cu strictețe sfaturile chirurgului ortoped. Acesta (pacientul) va începe programul de recuperare, care de regulă implică ședințe de fizio-kinetoterapie ce au ca scop redobândirea mobilității și a funcționalității articulației afectate. Acest program de recuperare este stabilt DOAR de către specialiști, iar numărul de ședințe recomandat va trebui respectat cu exactitate.

Bursitele șoldului – Ce trebuie să știi despre această afecțiune?

Una dintre principalele cauze ale durerii de șold este reprezentată de bursită, o inflamație a burselor. Ce sunt acestea? Bursele sunt localizate la nivelul articulațiilor și sunt niște mici săculeți ce conțin lichid. Ele facilitează mișcarea și reduc în același timp semnificativ fricțiunea dintre suprafețele componentelor articulare. Atunci când acești saci de mici dimensiuni se inflamează apare afecțiunea numită „Bursită”.

De reținut: La nivelul oricărui șold există două burse majore: bursa trohanterică și bursa iliopsoas. Mai mult, Bursita de la nivelul șoldului progresează lent și poate fi însoțită de alte patologii precum artrita.

Cauze comune ce duc la apariția Bursitei

Bursita șoldului apare de regulă ca urmare a unor mișcări sau activități repetitive ce pun o prea mare presiune asupra bursei. Așadar, factorii de risc pot fi:

• Leziunile de stres repetitiv cauzate de: alergat, urcatul scărilor sau mersul cu bicicleta,
• Statul în picioare pentru perioade lungi de timp sau în șezut,
• Diferite traumatisme produse la nivelul articulației șoldului,
• Prezența unor alte afecțiuni precum: Artrita inflamatorie / Artrita reumatoidă / Gută,
• Prezența unor pinteni osoși sau a depozitelor de calciu,
• Obezitatea,
• Consumul excesiv de tutun,
• Sedentarismul.

Simptome comune în cazul Bursitei

În funcție de tipul de Bursită cu care ați fost diagnosticat puteți resimți o serie de simptome precum:

În cazul Bursitei Iliopsoas:

• Durere ce diferă în intensitate, dar care se resimte mai tare în jurul părții din față a șoldurilor sau la nivelul coapselor,
• Durere resimțită la nivelul feselor (în cazuri mai rare),
• Disconfort resimțit în timpul efectuării activităților fizice ce implică ridicări bruște din șezut sau întineri ale piciorului.

În cazul Bursitei trochanterice:

• Durere în partea exterioară a șoldului, care va crește în intensitate atunci când palpați zona afectată sau vă așezați pe aceasta,
• Durere ce radiază în partea de jos a coapsei.

Cum diagnosticăm Bursita?

Pentru a afla dacă vă confruntați într-adevăr cu această afecțiune este necesar să vă programați la o consultație fizică la medicul ortoped. Pentru a exclude prezența altor afecțiuni medicale și pentru o precizie cât mai mare a diagnosticului, medicul poate recomanda efectuarea unor teste imagistice, precum radiografia, ecografia sau RMN-ul.

Ce tratament se recomandă în cazul Bursitei?

În primă fază, tratamentul conservator este cel la care va apela medicul ortoped și pe care îl va recomanda pacientului. Acesta implică protocolul RICE, iar mai multe detalii despre ce înseamnă acesta puteți găsi în următorul articol: link

Pe lângă protocolul RICE, medicul ortoped mai poate recomanda pacientului diagnosticat cu Bursită un program de fizio-kinetoterapie, administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene și/sau administrarea unor infiltrații intraarticulare. Și despre acestea puteți afla mai multe detalii suplimentare din următorul material: APASĂ AICI

În cazul în care tratamentul conservator nu oferă rezultatele dorite, iar simptomele nu sunt ameliorate, intervenția chirurgicală este următoarea soluție. Aceasta poartă numele de „Bursectomie” și presupune îndepărtarea bursei inflamate de la nivelul ariculației șoldului.

În concluzie, indiferent de afecțiunea cu care ați fost diagnosticați, NU amânați vizita la medicul specialist sau mai rău, tratamentul recomandat.

Pentru mai multe informații despre afecțiunile sistemului locomotor mă puteți urmări și pe paginile de Social Media:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post 3 afecțiuni comune ale șoldului appeared first on Alqadi Ahmad.

Dacă ați fost diagnosticați cu sindromul de impingement femuro-acetabular, iată câteva infomații care vă pot fi de folos și aspecte de care ar trebui să țineți cont.

Ce este sindromul de impingement femuro-acetabular și de câte tipuri poate fi?

Impingementul femuro-acetabular este o afecțiune destul de comună a articulației șoldului, care se manifestă printr-un fenomen de stres produs la nivelul structurilor capsulo-ligamentare ale șoldului. Pe înțelesul tuturor, la nivelul articulației șoldului au loc ciocnirea și frecarea anormală a oaselor coapsei și bazinului atunci când pacientul execută mișcări care implică sau suprasolicită această articulație. Consecința frecării constante dintre oasele coapsei (femurul) și bazinului (acetabulul) poate conduce la degradarea cartilajului articular, provocând astfel durere și disconfort pacientului afectat.

Din punct de vedere epidemiologic, sindromul de impingement femuro-acetabular poate fi de trei tipuri: impingementul cameral, impingementul tip clepsidră și impingementul mixt. Simptomele diferă de la fiecare tip în parte, iar singura modalitate de a afla care este tipul de impingement cu care vă confruntați este să mergeti la un consult de specialitate.

Tipuri de impingement femuro-acetabular

Impingementul cameral – Sindromul de impingement tip „Cam” este reprezentat de o leziune la nivelul femurului, care poate să apară mai des în rândul pacienților de sex masculin cu un stil de viață activ. Mai exact, acest tip de impingement se formează în momentul în care capul și colul femural suferă modificări anatomice, prezentând și un exces osos, fapt ce determină un contact anormal între oase. Impingementul cameral se manifestă prin scăderea raportului cap-col și deformarea capului femural (acesta devine asferic) și poate apărea secundar unei epifiziolize a capului femural.

Impingementul tip clepsidră – Este cunoscut sub denumirea de Sindromul de impingement tip „Pincer” și se formează atunci când cavitatea cotiloida suferă modificări din punct de vedere al dimensiunii sale (aceasta devine mult mai adâncă sau mare). Pe scurt, Impingementul tip clepsidră reprezintă o leziune la nivelul acetabulului, care este mai des întâlnită la pacienții de sex feminim 40+.

Impingementul mixt – După cum este menționat și în denumirea sa, impingementul mixt reprezintă o combinație dintre cele două, respectiv Sindromul de impingement tip „Cam” și Sindromul de impingement tip „Pincer”. Mai exact, capul femural suferă modificări anatomice, iar adâncimea foarte mare a acetabulului determină ciocnirea și frecarea anormală în articulația șoldului.

Impingementul femuro-acetabular – Factori de risc

Impingementul femuro-acetabular este o afecțiune a articulației șoldului cauzată de deformarea capului sau a colului femural, ceea ce înseamnă că articulația șoldului nu este capabilă de a se dezvolta corect, normal. Deși deformarea capului sau a colului femural poate fi influențată de numeroși factori, iată câțiva dintre aceștia:

• Factori de natură traumatică (accidentări la nivelul articulației șoldului/fracturi);
• Practicarea sporturilor care pot suprasolicita articulația șoldului precum: atletismul, handbalul, hocheiul sau forțarea articulației în timpul antrenamentelor din sala de forță;
• Prezența unor afecțiuni congenitale precum malformațiile congenitale de șold sau malformații ale capului femural;
• Artritele inflamatorii.

Cum se manifestă sindromul de impingement femuro- acetabular? Simptome comune.

În cazul sindromului de impingement femuro-acetabular, simptomele diferă în funcție de numerosi factori și implicit, în funcție de tipul de impingement cu care vă confruntați. La nivel general, pacienții diagnosticați cu această afecțiune pot avea următoarele simptome:

• Durere ce poate să difere în intensitate, devenind mult mai puternică în timpul activităților fizice ce suprasolicită șoldul, în special în momentul flexiei articulației;
• Mobilitate scăzută a articulației șoldului;
• Durere și disconfort în momentul în care pacientul petrece perioade lungi de timp în șezut pe scaun;
• Cracmente resimțite în momentul în care pacientul execută mișcări ce solicită articulația șoldului;
• Deformarea mersului (pacientul poate căpăta un mers schiopătat).

Indiferent de tipul de simptomelor resimțite sau intensitatea acestora, primul și cel mai corect pas pe care îl puteți face este vizita la medicul ortoped în vederea obținerii unui diagnostic corect și concret.

Cum poate fi diagnosticat sindromul de impingement femuro-acetabular?

Pentru început, medicul ortoped va efectua examinarea fizică și vă va adresa o serie de întrebări pentru a descopei cauza de apariție a afecțiunii pe care o suspectează. În cadrul consultului, medicul ortoped va ridica genunchiul spre piept și va efectua rotirea în interior spre umărul opus cu scopul de a afla dacă pacientul resimte sau nu durere în timpul acestei manevre. În cazul în care medicul ortoped suspectează și prezența altor leziuni asociate, acesta poate recomanda pacientului efectuarea unor investigații imagistice precum radiografiile, RMN-ul sau Computerul Tomograf (CT).

Cum poate fi tratat impingementul femuro-acetabular?

Tipul de tratament în cazul pacienților diagnosticați cu impingement femuro- acetabular (IFA) este ales doar de către medicul ortoped în funcție de particularitățile fiecărui caz. Pentru început, tratamentul conservator poate reprezenta o soluție eficientă, iar acesta poate include:

• Repaus de la activitățile fizice ce suprasolicită articulația șoldului;
• Administrarea medicamentelor antialgice și antiinflamatoare ce au ca scop reducerea durerii și inflamației. Acestea se vor administra doar la recomandarea și în baza recomandarii de la medicul specialist;
• Un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea specialistului în vederea redobândirii mobilității articulației șoldului;
• Infiltrațiile intraarticulare ce au ca scop ameliorarea simptomelor. Mai multe despre ce sunt infiltrațiile și câte tipuri există puteți afla citind acest material: https://drahmadalqadi.ro/ce-trebuie-sa-stii-despre-infiltratiile-intraarticulare-si-periarticulare/

Când este recomandată intervenția chirurgicală în cazul sindromului de impingement femuro-acetabular?

În cazul în care tratamentul conservator nu a fost suficient, iar simptomele nu s-au ameliorat, medicul ortoped va recomanda pacientului intervenția chirurgicală. Ce este aceasta și ce tipuri de intervenții se pot efectua în cazul sindromului de impingement femuro-acetabular?

1. Artroscopia de șold (Această procedură presupune efectuarea unor incizii de foarte mici dimensiuni cu ajutorul tehnicilor minim-invazive. Avantajele sunt reprezentate de timpul scurt al intervenției, spitalizarea redusă, recuperarea mai ușoară și durerea redusă resimțită post-operator),
2. Osteotomia periacetabulară (Acest tip de intervenție se realizează și recomandă de către chirurgul ortoped în cazul unui impingement de tip clește),
3. Intervenția pe cale deschisă (În cazul intervenției chirurgicale deschise, capul femurului este dislocat din cavitatea cotiloidă cu scopul de a permite chirurgului ortoped să efectueze toate modificăriile și corecțiile necesare).

Post-operator pacientul va trebui să țină cont de sfaturile medicului ortoped și să respecte în totalitate programul de recuperare pentru a-și recăpăta mobilitatea articulației șoldului și pentru a-și putea relua activitățile fizice.

Ce se întâmplă dacă amânăm tratarea sindromului de impingement femuro-acetabular?

Ca în cazul multor altor afecțiuni, amânarea poate agrava diagnosticul și implicit, simptomatologia. În cazul sindromului de impingement femuro-acetabular poate fi vorba despre:

• Durere constantă la nivelul zonei afectate atât în repaus, cât și la efort fizic,
• Apariția afecțiunilor asociate precum leziuni ale țesuturilor moi. De exemplu, labrumul poate avea de suferit, alături de cartilajul articular, ambele suferind degradări odată cu trecerea timpului și amânarea tratării afecțiunii,
• Instabilitate și slăbiciune musculară,
• Apariția artrozei.

Pentru a evita astfel de situații vă recomand să nu amânați vizita la medicul specialist și să urmați tratamentul recomandat.

Pentru programări la consultații și/sau intervenții chirurgicale puteți apela la numărul 0727366950.

Pentru mai multe detalii legate de afecțiunile sistemului locomotor ma puteți urmări și pe rețelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Sursă imagine reprezentativă AICI

The post Sindromul de impingement femuro-acetabular – Ce este și ce variante de tratament există? appeared first on Alqadi Ahmad.