Ce este si cum apare pseudartroza?

Atunci când la nivelul unui membru se produce o fractură, singura modalitate prin care osul fracturat/rupt se poate vindeca implică formarea de țesut osos nou si sănătos. Pentru ca acest lucru sa aiba loc in conditii optime, osul are nevoie de stabilitate si de o alimentare constanta si adecvata cu sange. In lipsa acestora, vindecarea osului nu poate avea loc in mod corect, dand astfel nastere Pseudartrozei.

Cate tipuri de pseudartroza exista?

Ca in cazul multor altor afectiuni, exista mai multe tipuri sau clasificari pe care este necesar sa le cunoastem inainte de a stabili tratamentul potrivit pacientului in cauza. In cazul de fata, clasificarea se face din punct de vedere al aspectului radiologic al pseudartozelor, dar si in functie de prezenta sau absenta unei infectii. Astfel, pseudartrozele pot fi septice sau aseptice, iar din punct de vedere imagistic se pot clasifica in:

• Pseudartroze hipertrofice (In cazul acestor pseudartroze este vorba despre o stabilitate deficitara a fracturii, care nu permite mineralizarea calusului moale. Cu toate acestea, pseudartrozele hipertrofice se vindecă mai ușor comparativ cu celelalte tipuri)
• Pseudartroze normotrofice
• Pseudartroze  atrofice (Aceste tipuri de pseudartroze sunt avasculare si indica un status biologic deficitar pentru pacientul in cazul. Persoanele cu diabet zaharat, cele care sufera de boli imunosupresive sau persoanele care consuma tutun in exces se afla in categoria de risc pentru a dezvolta aceasta afectiune).
• Pseudartrozele oligotrofice  (Acest tip de pseudartroza are o vindecare mai usoara comparativ cu cele atrofice)
• Pseudartroza franca (In cazul acestui tip de pseudartroza, capetele osoase sunt sigilate cu aparitia unei cavitati sinoviale intre ele)

Factori de risc – Cine poate dezvolta pseudartroza?

Desi factorii de risc pot fi numerosi si pot sa difere de la un pacient la altul avand legatura si cu istoricul medical al acestuia, exista cativa mai des intalniti. În momentul în care osul fracturat este lipsit de  stabilitatea corespunzatoare sau de fluxul sangvin necesar pentru a se vindeca, factorii care măresc riscul de neconsolidare devin mai numeroși. Iată câțiva dintre ei:

–           Reducerea tardivă a fracturii sau imobilizarea incorectă ce nu permit vindecarea corectă a osului;

–           Fracturile cominutive (în trei sau mai multe fragmente osoase), care au risc mai mare de necroză a fragmentelor osoase (fiind mai greu de stabilizat);

–           Interpunerea fragmentelor osoase necrozate între fragmentele osoase ce ar trebui sa se fixeze poate duce la neconsolidarea fracturii și ulterior, la pseudartroză;

–           Vârsta înaintată sau sexul feminin (femeile după 55 de ani sunt mai predispose să dezvolte această afecțiune);

–           Diabetul zaharat sau persoanele ce consuma in exces alcool si/sau tutun;

–           Prezenta anumitor infectii in organism;

–           Administrarea anumitor medicamente pe termen lung precum antiinflamatoarele steroidiene;

Simptome comune in cazul pseudartrozei

In cele mai multe dintre cazuri, pacientii cu pseudartroza resimt durere de intensitati diferite la locul fracturii, durere care poate persista chiar si luni de zile. Cu toate acestea, exista 3 tipuri prin care pseudartroza se poate manifesta, in functie de gradul de afectare al osului fracturat si perioada de vindecare a acestuia:

Pseudartroza asimptomatica (In acest caz, pacientii isi pastreaza functionalitatea, iar vindecarea fracturii are loc intr-o mica masura. Astfel, nu exista simptome sau cele care apar sunt la intensitati foarte mici si nu creeaza suspiciuni din partea pacientului);

Pseudartroza insotita de simptome (Asa cum am mentionat mai sus, durera este prima care poate sa apara si care poate persista pe perioade foarte lungi, chiar si timp de luni de zile);

Exista si situatii in care pseudartroza este insotita de infectii, iar pacientul se poate confrunta cu inflamatie in zona afectata si/sau febra. Acest tip de afectiune poarta numele de Pseudartroza Septica.

Indiferent de simptom sau intensitatea lui, primul pas spre vindecare este vizita la medicul ortoped.

Diagnosticarea pseudartrozei

Pentru ca medicul ortoped sa poata confirma existenta pseudartrozei, este necesar ca pacientul in cauza sa efectueze cateva examene imagistice, in functie de ce ii va recomanda medicul. De regula, radiografia sau in anumite cazuri tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica pot fi cateva exemple in acest sens.

In cazul in care exista suspiciuni in privinta existentei unei infectii la acest nivel, se pot recomanda si biopsii pentru efectuarea examenelor/testelor bacteriologice.

Ce implica tratamentul pseudartrozei?

In functie de rezultatul obtinut in urma examenelor imagistice, dar si in functie de varsta si istoricul medical al pacientului, medicul ortoped poate lua o hotarare cu privire la tipul de tratament. Indiferent de acesta, scopul tratamentului este acela de a obtine stabilizarea osoasa si restabilirea functiei normale, fie pe cale chirurgicala, fie nechirurgical.  

Tratamentul conservator (nechirurgical) are la baza stimularea electrica, mai exact unde electromagnetice sau ultrasunete, care sunt emise de un aparat ce trebuie plasat pe piele, deasupra zonei de pseudartroza, timp de 20 de minute pe zi. Cu ajutorul acestora formarea de hidroxiapatita este accelerata, precum si vindecarea osului. Cu toate acestea, cele mai bune rezultate sunt reprezentate de tratamentul chirurgical.

In cazul tratamentului chirurgical, exista mai multe posibilitati, in functie de ce considera chirurgul ortoped ca ar fi mai eficient in cazul pacientului cu pseudartroza. În functie de caz, chirurgul ortoped va apela la grefa de os sau nu, iar diferenta consta in fixarea focarelor de fractura  si de tipul de grefa ales. Iata la ce poate apela medicul ortoped:

Grefa de os (autogrefa) – Acestea sunt tipurile de grefe pe care le recomand cel mai des intrucat au o integrare mult mai rapida si o recoltare mai usoara fiind chiar de la pacientul afectat. Mai mult, o grefa de os accelereaza cresterea noului tesut osos, furnizand celule osoase noi si substantele chimice produse in mod natural de corp, toate esentiale in procesul de vindecare.

Din punct de vedere tehnic, chirurgul ortoped va face o incizie de mici dimensiuni si va „recolta” fragmente de os din diferite zone ale corpului pacientului. Acestea sunt apoi transplantate la locul focarului de pseudartroza.

Ce alte tipuri de grefe sunt folosite in cazul pseudartrozei?

Exceptand autogrefa, iata alte doua tipuri de grefe pe care medicul ortoped la poate folosi in cazul acestei afectiuni:

Alogrefa (grefa provenita de la alta persoana) sau chiar grefa osoasa de la cadavru. Ambele sunt folosite atunci cand recoltarea autogrefei nu este posibila din diverse motive.

Substituentii de os – Desi nu ii recomand sau utilizez decat in cazuri foarte rare in care nu a fost posibila utilizarea autogrefei sau alogrefei, acestia exista si reprezinta o varianta in cazul pseudartrozei. Pentru un rezultat mai bun insa, chirurgul ortoped va suplimenta grefa osoasa cu alte produse care contin substante chimice de care corpul nostru are nevoie pentru a genera tesutul osos viu, sanatos.

Chiar daca interventia chirurgicala este un succes, perioada de recuperare este absolut esentiala in procesul de vindecare, iar comportamentul pacientului de asemenea. Cu cat sunteti mai constiinciosi in procesul de recuperare, cu atat mai mult va cresc sansele de vindecare intr-un timp mai scurt.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti apela la numarul 0727 366 950.

Ma puteti urmari si pe paginile de social media pentru mai multe informatii medicale si relevante cu privire la afectiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Ce este pseudartroza si cum se poate trata? appeared first on Alqadi Ahmad.

Fractura. Ce este si cum o recunoastem?

Pe scurt, fractura este o discontinuitate la nivel osos care apare in urma unui traumatism sever sau ca urmare a unor miscari bruste si repetitive care suprasolicita membrele noastre. In cazul in care ai suferit o accidentare puternica, este mult mai usor sa recunosti o fractura. In primul rand pentru ca simptomele se vor grabi sa apara imediat dupa producerea accidentarii. In cazul celor de peste 50 de ani, daca nu este vorba despre un traumatism, fractura poate sa apara si in urma altor afectiuni care degradeaza sistemul osos, in timp. Cum va dati seama? Zona afectata devine slabita, executarea anumitor miscari devine din ce in ce mai dificila, iar durerea este constanta.

Durere de intensitate mare si inflamatie localizata, simptome frecvente in cazul fracturilor

Cand vine vorba de simptome in cazul fracturilor, durerea este prima care apare si care isi poate modifica intensitatea pe masura ce trece timpul. Asadar, nu amanati consultul de specialitate. Durerea nu va scadea din intensitate ci mai rau, poate creste si poate deveni constanta. De asemenea, pacientul cu o astfel de afectiune se mai poate confrunta si cu:

• Incapacitatea functionala
• Umflaturi la nivelul zonei afectate
• Deformarea regiunii afectate
• Inflamatie sau sensibilitate in zona afectata
• Invinetire

Traumatismele si efortul fizic in exces, cauze frecvente ale fracturilor in randul tinerilor

Cauzele fracturilor pot fi numeroase insa, cu toate acestea, exista cateva des intalnite la nivel general. Asa cum am mentionat anterior, daca esti tanar, traumatismele si efortul fizic in exces se numara printre cele mai comune cauze. Accidentarile din timpul unor activitati sportive, simple miscari care pun presiune asupra anumitor membre sau antrenamentele sportive executate fara o incalzire, te pot plasa in grupa de risc. Mai mult, daca practici fotbal, baschet, rugby, volei, tenis sau orice alt sport care pune presiune asupra membrelor tale, ai mare grija. Nu forta organismul mai mult decat este cazul. Daca te afli in categoria varstinicilor, osteoporoza sau anumite tipuri de cancer pot duce la aparitia anumitor fracturi deoarece densitatea osoasa devine din ce in ce mai slabita.

In imaginea de mai jos puteti analiza cazul unei paciente in varsta de 62 de ani cu fractura de sold (col femural drept) survenita in urma unei caderi accidentale. Am realizat osteosinteza prin tehnica minim invaziva folosind 3 şuruburi canulate de col:

De cate tipuri pot fi fracturile?

La nivel general, fracturile pot fi:

Stabile – Partile rupte ale osului nu prezinta un risc de deplasare.

Deschise – Osul strapunge pielea sau pielea se poate rupe in momentul in care s-a produs fractura.

Inchise – Osul este rupt dar inca nu a strapuns pielea.

Cu deplasare – Osul se rupe complet, iar fragmentele osoase se indeparteaza unul de celalalt.

Fara deplasare – Osul este rupt complet dar fragmentele osoase nu se deplaseaza.

Oblice – Fractura prezinta un anumit tip de unghi de inclinare.

Cominutive – Osul este zdrobit in minim trei bucati.

Articulare – Fractura se produce sau se extinde in interiorul articulatiei.

Patologice – Fractura se produce in urma unei boli care afecteaza densitatea osului.

La nivelul caror membre sau zone se pot produce fracturile?

In primul rand, indiferent care ar fi membrul care a suferit o fractura, primul pas este acela de a apela la un consult de specialitate. Diagnosticul de fractura este stabilit doar de medicul ortoped cu ajutorul anamnezei, al examenului clinic si al investigatiilor imagistice (radiografii, CT sau rezonanta magnetica nucleara). Asadar, daca ai ajuns in cabinetul unui medic ortoped, deja ai parcurs jumatate de drum. Fracturile pot aparea la nivelul membrului inferior (coapsa, fractura platou tibial, gamba, glezna si picior), la nivelul soldului (col femural, pelvis), la nivelul mainii (fratura de epifiza distala) (mai exact la nivelul degetelor sau a incheieturii), la nivelul membrului superior (brat, cot, antebrat) sau la nivelul umarului (clavicula, humerus proximal sau omoplat).

Cum poate fi tratata o fractura?

Cand vine vorba de tratamentul pentru fracturi, acesta depinde de numerosi factori. O parte dintre ei se refera la varsta pacientului, regiunea afectata sau tipul fracturii. Cu toate acestea, indiferent de caz, scopul tratamentului presupune reducerea fracturii cu restabilirea pozitiei anatomice ale fragmentelor osoase, urmata apoi de imobilizare prin intermediul atelelor sau al aparatului gipsat. In cazul in care tratamentul conservator nu a avut efect, fractura se va trata cu ajutorul interventiei chirurgicale. Medicul ortoped este singurul care va decide ce tip de tratament va urma pacientul.

De retinut: Apeleaza la un medic ortoped de indata si nu astepta ca durerea sa treaca de la sine pentru ca acest lucru nu se va intampla. Din contra, este posibil ca amanarea sa duca la accentuarea simptomelor. Tratamentul poate fi atat conservator, cat si chirurgical. In functie de gravitatea afectiunii, medicul ortoped va lua o decizie. Tratamentul, la nivel general, vizeaza reducerea fracturii, repunerea fragmentelor in pozitie anatomica, imobilizarea pana la consolidare, restabilirea functiei segmentului lezat si refacerea anatomiei osului.

Pentru mai multe informatii, va stau la dispozitie si pe celelalte platforme sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Cum recunoastem o fractura si cum procedam daca ne confruntam cu una? appeared first on Alqadi Ahmad.

Radiusul distal – Scurta lectie de anatomie

Din punct de vedere anatomic, radiusul distal este un os pe care il regasim la nivelul antebrațului in timp ce, portiunea pe care o gasim la finalul incheieturii mainii poarta numele de epifiza distala. In momentul in care osul radius sufera un traumatism, poate sa apare fractura. Aceasta afectiune este destul de des intalnita, iar simptomele sunt suficient de puternice incat sa provoace disconfort pacientului. Asadar, daca v-ati accidentat incheietura mainii, apelati la un medic ortoped pentru a va confirma diagnosticul.

Traumatismele si varsta inaintata, cauze frecvente ale fracturii de epifiza distala de radius

Fractura de epifiza distala de radius se numara printre afectiunile cauzate de regula de traumatisme. Fie ca sunteti persoane active, fie sportivi de performanta, mare atentie la activitatile care suprasolicita incheietura mainii. Tenisul, voleiul, baschetul sau handbalul sunt doar cateva dintre sporturile care necesita folosirea constanta a articulatiei mainii. O singura miscare brusca poate cauza ruptura osului radius. In afara de accidentari, varsta inaintata poate fi si ea un factor cauzator al fracturii de epifiza distala de radius. Daca aveti peste 50 de ani, ar trebui sa acordati mai multa atentie sanatatii incheieturii mainii prin consultatii periodice. Acest tip de afectiune poate anunta un inceput de osteoporoza si este bine sa stiti din timp pentru ca tratamentul sa fie cat mai usor, iar perioada de recuperare mai rapida. Si asta pentru ca, in majoritatea cazurilor, varstnicilor nu le este recomandata interventia chirurgicala.

Senzatia de furnicaturi si amorteala, simptome des intalnite in cazul fracturilor de epifaza distala de radius

Daca v-ati rupt osul radius trebuie sa va asteptati ca simptomele sa apara imediat dupa accidentare. Pentru inceput, durerea de intensitate mare este prima care anunta ca ceva nu este in regula. Cu exceptia durerii, multi dintre pacientii mei pe care i-am tratat de aceasta afectiune s-au mai confruntat si cu:

• Umflarea incheieturii mainii
• Senzatia de furnicaturi si amorteala la nivelul incheieturii mainii
• Deformarea zonei afectate
• Dificultate la folosirea incheieturii mainii, uneori chiar imposibilitatea de a mai executa miscari in cazuri foarte grave

In functie de gravitatea situatiei si intensitatea simptomelor, medicul ortoped va decide ce este de facut. Pentru diagnosticare exacta, primul pas pe care il va face medicul ortoped este sa recomande o radiografie a încheieturii mâinii. In acest fel, el poate vedea in ce stare se afla osul. Tot atunci medicul ii poate confirma pacientului tipul de fractura cu care se confrunta. Poate fi vorba de:

    • o fractura Colles (asta inseamna ca fragmentul rupt al radiusului se inclina dorsal, iar fractura este extra-articulara)

    • fractura intra-articulara (se afla in interiorul articulatiei si va necesita un examen CT pentru confirmarea ei)

    •  fractura deschisa (mai exact, osul care a suferit o ruptura va strapunge pielea de la nivelul incheieturii mainii).

Tratamentul conservator, solutia ideala in cazul varstnicilor cu fractura de epifaza distala de radius

Bineinteles ca tipul de tratament ales depinde foarte mult de fiecare caz in parte. Varsta pacientului este un alt factor deciziv atunci cand vorbim de tratament. In cazul varstnicilor, tratamentele conservatoare sunt de preferat. Pe de alta parte, daca ne confuntam cu un caz mai grav, interventia chirurgicala poate fi cea mai buna solutie. In cazul in care osul rupt se afla intr-o pozitie normala, pacientului i se va aplica un gips pe care il va purta pentru aproximativ 6-7 saptamani. In situatia in care osul radius este deplasat, ortopedul va reaseza oasele in pozitia initiala prin miscari specifice. Aceasta operatiune nu este dureroasa, nu implica absolut nici o incizie si poarta numele de „Reducerea fracturii”. NU INCERCATI ACASA ACEST LUCRU. Aceasta este o procedura medicala trebuie efectuata DOAR de un specialist!!  

Ce presupune tratamentul chirurgical in cazul fracturii de epifiza distala de radius?

In cazul in care celelalte metode conservatoare nu au efect, interventia chirurgicala ramane singura solutie. Asadar, chirurgul ortoped va efectua o incizie pe incheietura mainii pentru a ajunge la oasele fracturate. Cu ajutorul inciziei, oasele rupte pot fi reasezate in pozitia initiala, iar pentru a face acest lucru este nevoie de o anestezie Regionala sau Generala.

In imaginea de mai jos puteti vedea cazul unei paciente in varsta de 36 de ani care a suferit fractura cominutiva cu deplasare de extremitate distala de radius. Am realizat osteosinteza folosind placa blocata + suruburi. Dupa 2 saptamani de imobilizare in orteza, pacienta a putut sa inceapa recuperarea.

Ceea ce le amintesc mereu pacientilor mei este urmatorul lucru: Nu este suficient ca medicul ortoped sa isi faca treaba. Este important ca pacientul sa respecte sfaturile primite. Responsabilitatea vindecarii este si a pacientului. Programul de fizio-kinetoterapie este absolut necesar si trebuie realizat in prezenta unui specialist. Daca pacientul va respecta exercitiile recomandate, va recapata mobilitatea articulatiei mainii intr-un timp mai scurt. Vorbim totusi de un os care are nevoie de suport si sustinere pentru a se vindeca, iar acest lucru nu se intampla de la sine, ci cu ajutor de specialitate.

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

Ma puteti urmari si pe celelalte platforme sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Fractura de epifiza distala – Ce este si cum o tratam? appeared first on Alqadi Ahmad.