Pseudartroza este o afectiune care apare in momentul in care a avut loc o fractua, iar osul rupt nu reuseste sa se vindece corect. In cazul pacientilor diagnosticati cu pseudartroza, calusul osos nu se poate forma sau se formeaza defectuos, fapt ce conduce catre aparitia pseudoarticulatiei intre cele doua fragmente osoase fracturate. Pe scurt, pseudartroza este reprezentata de fracturile care nu s-au vindecat (sudat) într-o anumită perioadă de timp.
Ce este si cum apare pseudartroza?
Atunci când la nivelul unui membru se produce o fractură, singura modalitate prin care osul fracturat/rupt se poate vindeca implică formarea de țesut osos nou si sănătos. Pentru ca acest lucru sa aiba loc in conditii optime, osul are nevoie de stabilitate si de o alimentare constanta si adecvata cu sange. In lipsa acestora, vindecarea osului nu poate avea loc in mod corect, dand astfel nastere Pseudartrozei.
Cate tipuri de pseudartroza exista?
Ca in cazul multor altor afectiuni, exista mai multe tipuri sau clasificari pe care este necesar sa le cunoastem inainte de a stabili tratamentul potrivit pacientului in cauza. In cazul de fata, clasificarea se face din punct de vedere al aspectului radiologic al pseudartozelor, dar si in functie de prezenta sau absenta unei infectii. Astfel, pseudartrozele pot fi septice sau aseptice, iar din punct de vedere imagistic se pot clasifica in:
- Pseudartroze hipertrofice (In cazul acestor pseudartroze este vorba despre o stabilitate deficitara a fracturii, care nu permite mineralizarea calusului moale. Cu toate acestea, pseudartrozele hipertrofice se vindecă mai ușor comparativ cu celelalte tipuri)
- Pseudartroze normotrofice
- Pseudartroze atrofice (Aceste tipuri de pseudartroze sunt avasculare si indica un status biologic deficitar pentru pacientul in cazul. Persoanele cu diabet zaharat, cele care sufera de boli imunosupresive sau persoanele care consuma tutun in exces se afla in categoria de risc pentru a dezvolta aceasta afectiune).
- Pseudartrozele oligotrofice (Acest tip de pseudartroza are o vindecare mai usoara comparativ cu cele atrofice)
- Pseudartroza franca (In cazul acestui tip de pseudartroza, capetele osoase sunt sigilate cu aparitia unei cavitati sinoviale intre ele)
Factori de risc – Cine poate dezvolta pseudartroza?
Desi factorii de risc pot fi numerosi si pot sa difere de la un pacient la altul avand legatura si cu istoricul medical al acestuia, exista cativa mai des intalniti. În momentul în care osul fracturat este lipsit de stabilitatea corespunzatoare sau de fluxul sangvin necesar pentru a se vindeca, factorii care măresc riscul de neconsolidare devin mai numeroși. Iată câțiva dintre ei:
– Reducerea tardivă a fracturii sau imobilizarea incorectă ce nu permit vindecarea corectă a osului;
– Fracturile cominutive (în trei sau mai multe fragmente osoase), care au risc mai mare de necroză a fragmentelor osoase (fiind mai greu de stabilizat);
– Interpunerea fragmentelor osoase necrozate între fragmentele osoase ce ar trebui sa se fixeze poate duce la neconsolidarea fracturii și ulterior, la pseudartroză;
– Vârsta înaintată sau sexul feminin (femeile după 55 de ani sunt mai predispose să dezvolte această afecțiune);
– Diabetul zaharat sau persoanele ce consuma in exces alcool si/sau tutun;
– Prezenta anumitor infectii in organism;
– Administrarea anumitor medicamente pe termen lung precum antiinflamatoarele steroidiene;
Simptome comune in cazul pseudartrozei
In cele mai multe dintre cazuri, pacientii cu pseudartroza resimt durere de intensitati diferite la locul fracturii, durere care poate persista chiar si luni de zile. Cu toate acestea, exista 3 tipuri prin care pseudartroza se poate manifesta, in functie de gradul de afectare al osului fracturat si perioada de vindecare a acestuia:
Pseudartroza asimptomatica (In acest caz, pacientii isi pastreaza functionalitatea, iar vindecarea fracturii are loc intr-o mica masura. Astfel, nu exista simptome sau cele care apar sunt la intensitati foarte mici si nu creeaza suspiciuni din partea pacientului);
Pseudartroza insotita de simptome (Asa cum am mentionat mai sus, durera este prima care poate sa apara si care poate persista pe perioade foarte lungi, chiar si timp de luni de zile);
Exista si situatii in care pseudartroza este insotita de infectii, iar pacientul se poate confrunta cu inflamatie in zona afectata si/sau febra. Acest tip de afectiune poarta numele de Pseudartroza Septica.
Indiferent de simptom sau intensitatea lui, primul pas spre vindecare este vizita la medicul ortoped.
Diagnosticarea pseudartrozei
Pentru ca medicul ortoped sa poata confirma existenta pseudartrozei, este necesar ca pacientul in cauza sa efectueze cateva examene imagistice, in functie de ce ii va recomanda medicul. De regula, radiografia sau in anumite cazuri tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica pot fi cateva exemple in acest sens.
In cazul in care exista suspiciuni in privinta existentei unei infectii la acest nivel, se pot recomanda si biopsii pentru efectuarea examenelor/testelor bacteriologice.
Ce implica tratamentul pseudartrozei?
In functie de rezultatul obtinut in urma examenelor imagistice, dar si in functie de varsta si istoricul medical al pacientului, medicul ortoped poate lua o hotarare cu privire la tipul de tratament. Indiferent de acesta, scopul tratamentului este acela de a obtine stabilizarea osoasa si restabilirea functiei normale, fie pe cale chirurgicala, fie nechirurgical.
Tratamentul conservator (nechirurgical) are la baza stimularea electrica, mai exact unde electromagnetice sau ultrasunete, care sunt emise de un aparat ce trebuie plasat pe piele, deasupra zonei de pseudartroza, timp de 20 de minute pe zi. Cu ajutorul acestora formarea de hidroxiapatita este accelerata, precum si vindecarea osului. Cu toate acestea, cele mai bune rezultate sunt reprezentate de tratamentul chirurgical.
In cazul tratamentului chirurgical, exista mai multe posibilitati, in functie de ce considera chirurgul ortoped ca ar fi mai eficient in cazul pacientului cu pseudartroza. În functie de caz, chirurgul ortoped va apela la grefa de os sau nu, iar diferenta consta in fixarea focarelor de fractura si de tipul de grefa ales. Iata la ce poate apela medicul ortoped:
Grefa de os (autogrefa) – Acestea sunt tipurile de grefe pe care le recomand cel mai des intrucat au o integrare mult mai rapida si o recoltare mai usoara fiind chiar de la pacientul afectat. Mai mult, o grefa de os accelereaza cresterea noului tesut osos, furnizand celule osoase noi si substantele chimice produse in mod natural de corp, toate esentiale in procesul de vindecare.
Din punct de vedere tehnic, chirurgul ortoped va face o incizie de mici dimensiuni si va „recolta” fragmente de os din diferite zone ale corpului pacientului. Acestea sunt apoi transplantate la locul focarului de pseudartroza.
Ce alte tipuri de grefe sunt folosite in cazul pseudartrozei?
Exceptand autogrefa, iata alte doua tipuri de grefe pe care medicul ortoped la poate folosi in cazul acestei afectiuni:
Alogrefa (grefa provenita de la alta persoana) sau chiar grefa osoasa de la cadavru. Ambele sunt folosite atunci cand recoltarea autogrefei nu este posibila din diverse motive.
Substituentii de os – Desi nu ii recomand sau utilizez decat in cazuri foarte rare in care nu a fost posibila utilizarea autogrefei sau alogrefei, acestia exista si reprezinta o varianta in cazul pseudartrozei. Pentru un rezultat mai bun insa, chirurgul ortoped va suplimenta grefa osoasa cu alte produse care contin substante chimice de care corpul nostru are nevoie pentru a genera tesutul osos viu, sanatos.
Chiar daca interventia chirurgicala este un succes, perioada de recuperare este absolut esentiala in procesul de vindecare, iar comportamentul pacientului de asemenea. Cu cat sunteti mai constiinciosi in procesul de recuperare, cu atat mai mult va cresc sansele de vindecare intr-un timp mai scurt.
Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti apela la numarul 0727 366 950.
Ma puteti urmari si pe paginile de social media pentru mai multe informatii medicale si relevante cu privire la afectiunile sistemului locomotor:
