Rotula – Ce este și unde o regăsim?

Rotula reprezintă cel mai mare os sesamoid din corp, care se regăsește în tendonul mușchiului cvadriceps femural și care este caracterizat ca fiind un os gros, plat, într-o formă triunghiulară, având de asemenea o margine medială și una laterală. La nivel general, rotula este responsabilă cu: mișcarea lină a articulației genunchiului în flexie și extensie, dar și protejarea suprafeței anterioare a genunchiului.

Fractura de rotulă – Cauze comune

Fracturile rotulei sunt leziuni localizate la nivelul articulației genunchiului, al căror mecanism de producere poate fi direct sau indirect:

Direct atunci când:

Pacientul se accidentează și suferă o cădere pe genunchi sau atunci când articulația genunchiului este puternic lovită/izbită de tabloul de bord al mașinii în momentul producerii unui accident auto. Decelerare bruscă este și ea o cauză comună ce implică un mecanism de producere direct.

Indirect atunci când:

Atunci când au loc contracții bruște ale mușchiului cvadriceps. Acest mecanism poate fi produs atunci când pacientul suferă o cădere pe spate, iar constracția bruscă a mușchiului cvadriceps se opune acestei căderi.

Fractura de rotulă este o patologie frecvent întâlnită la categoria de vârstă adultă și la sexul masculin. De regulă, bărbații între 30 și 50 de ani sunt mai predispuși la a dezvolta o fractură de rotulă, comparativ cu categoria de sex feminin.

Fractura de rotulă – Câte tipuri există?

Tipul de fractură de rotulă poate fi diagnosticat și recunoscut de către medicul ortoped. O examinare fizică amănunțită, însoțită de o serie de investigații imagistice va confirma prezența unei fracturi la nivelul rotulii și bineînțeles, tipul acesteia.

Așadar, fracturile de rotulă pot fi:

Fracturi de rotulă fără deplasare – În acest caz, rotula suferă o fractură însă, fără deplasarea fragmentelor osoase. În aceste situații, pacientului NU i se va recomanda tratamentul chirurgical, ci prin imobilizare întrucât fractura este una stabilă.

Fracturi de rotulă cu deplasare – În astfel de situații, dacă ai fost diagnosticat cu o fractură de rotulă cu deplasare, trebuie să știi că porțiunile de os nu se mai află în poziția lor naturală, fiind așadar deplasate. Intervenția chirurgicală este esențială și implică repoziționarea acestor fragmente osoase. De ce? Întrucât o fractură cu deplasare nu are posibilitatea să se consolideze, iar Osteosinteza este singura care permite repoziționarea fragmentelor osoase.

Fractură de rotulă transversă – Asta înseamnă că osul patelar (rotula) se rupe în două bucăți, iar tratamentul chirurgical este singura și cea mai eficientă soluție pentru care va opta chirurgul ortoped în cazul fracturile transversale cu deplasare.

Fractură de rotulă cominutivă – Aceste situații sunt mai complicate și complexe întrucât patela/rotula s-a rupt în cel puțin trei fragmente. O astfel de fractură poate să fi cu deplasare sau fără, însă și de data aceasta, intervenția chirurgicală rămâne soluția cea mai bună pentru pacient.

Fractură de rotulă deschisă – Dacă ai fost diagnosticat cu o fractură de rotulă deschisă, asta înseamnă că tegumentul care acoperă articulația genunchiului tău a fost afectat, iar fragmentele osoase pot ieși la suprafață, provocând simptome puternice pentru pacient. Chirurgia este singura soluție pentru astfel de fracturi.

Simptome frecvent întâlnite la pacienții cu fractură de rotulă

Adesea, pacienții pe care i-am diagnosticat cu fractură de rotulă și ulterior tratat, au resimțit următoarele simptome:

• Durerea, care diferă în intensitate și frecvență, în funcție de tipul fracturii cu care ai fost diagnosticat,
• Tumefierea genunchiului, în special atunci când este vorba despre fracturi de rotulă produse printr-un mecanism direct: Fracturile de rotulă cu deplasare sunt cele la care întâlnim adesea tumefierea genunchiului, urmată de o echimoză posttraumatică întinsă (învinețirea genunchiului),
• Impotența funcțională a articulației genunchiului,

Indiferent de simptomele pe care le-ați experimentat, ortopedul este singurul care vă poate spune cu exactitate cu ce tip de fractură vă confruntați. Dacă aveți o dificultate în a vă alege medicul specialist, acest articol vă poate fi de folos: (link catre articolul tau „De ce aspecte trebuie să ții cont când alegi medicul ortoped”).

Cum diagnosticăm fractura de rotulă?

Diagnosticarea fracturii de rotulă se va face în urma unei examinări fizice amănunțite, dar și în urma unor investigații imagistice recomandate de medicul ortoped.

Radiografia, Computerul Tomograf (CT) sau Rezonanța magnetică (RMN) sunt tipurile de investigații recomandate.

Tratamentul conservator în cazul fracturii de rotulă

Dacă ai fost diagnosticat cu o fractură de rotulă fără deplasare, cu un mecanism extensor intact, atunci tratamentul conservator va fi prima soluție recomandată de către medicul ortoped. În majoritatea cazurilor, acesta presupune imobilizarea într-un aparat gipsat pentru o perioadă de aproximativ 4-6 săptămâni. Recuperarea mobilității complete a genunchiului se va face după imobilizare, cu ajutorul unui program de fizio-kinetoterapie. Astfel, pacientul va efectua numeroase exerciții ce au ca scop tonifierea musculaturii și recăpătarea mobilității articulației genunchiului.

Mai mult, ortopedul vă poate recomanda și administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene sau aplicarea unor comprese cu gheață pe zona afectată, în primele câteva zile.

Când se recomandă tratamentul chirurgical pentru fractura de rotulă?

Pentru pacienții diagnosticați cu fractură de rotulă cu deplasare, cominutivă sau fractură deschisă, intervenția chirurgicală rămâne singura soluție. Astfel, fracturile cu două fragmente se vor fixa cu ajutorul șuruburilor sau prin metoda hobanajului. În cazul fracturilor cominutive însă, anumite fragmente pot fi prea mici pentru a fi fixate cu șuruburi, iar din acest motiv vor fi excizate de către chirurgul ortoped. În acest fel, bucata mai mare de rotulă neafectată va fi reatașată la tendonul său.

Dacă ai suferit o accidentare la nivelul articulației genunchiului și ai regăsit o serie de simptome comune în ceea ce ai citit mai sus, nu amâna vizita la specialist. Orice perioadă de amânare poate agrava diagnosticul existent și poate prelungi perioada de recuperare, lucru pe care nu și-l dorește nici un pacient.

Pentru mai multe informații despre afecțiunile sistemului locomotor mă puteți urmări și pe paginile de Social Media:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citește și:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Fractura de rotulă – Cauze comune și metode de tratament appeared first on Alqadi Ahmad.

Clavicula – ce este și unde o regăsim la nivelul corpului uman?

Clavicula reprezintă unul dintre oasele principale pe care le regăsim la nivelul articulației umărului, care conectează centura scapulară de scheletul axial. Cu alte cuvinte, clavicula are rolul de a susține articulația umărului, de a-i oferi stabilitate, dar și putere pentru executarea diferitelor mișcări sau activități ce implică umărul.

Cum se produce fractura de claviculă?

Important de reținut este faptul că fractura de claviculă poate afecta persoane din orice categorie de vârstă sau sex, iar mecanismul cel mai frecvent de producere este cel traumatic indirect, prin cădere pe umăr sau mână deoarece tendința celor care se accidentează este ca înainte de momentul impactului cu solul, să pună umărul ca suport pentru căzătură. O  altă categorie este reprezentată și de pacienții, care au suferit accidente rutiere în urma cărora impactul puternic a dus la fracturarea claviculei.

Fiind în majoritatea cazurilor de natură traumatică, fractura de claviculă apare cel mai des la pacienții tineri cu un stil de viață activ și implicit, la cei ce practică diverite sporturi. Fotbaliștii și tenismenii sunt de regulă mai des diagnosticați cu această afecțiune.

În cazuri foarte rare, fracturile de claiculă pot apărea la nou născuți, în momentul travaliului.

Câte tipuri de fracturi de claviculă există?

Majoritatea fracturilor de clavicula se produc la mijlocul osului lung, iar în anumite cazuri, fractura se produce la nivelul joncțiunii cu omoplatul sau sternul. Totuși, iată care sunt cele trei tipuri de fracturi de claviculă, în funcție de localizarea și frecvența de apariție a acestora:

1) Lângă stern (aceste tipuri de fracturi de claviculă sunt destul de rar întâlnite),

 2) Lângă articulația acromio claviculă (AC): Aceasta este destul de des întâlnită,

 3) În mijlocul osului, între stern și îmbinarea AC: Aceasta este cea mai frecvent întâlnită fractură.

Simptome comune în cazul fracturii de claviculă

Fiind în cele mai multe dintre situații de natură traumatică, simptomele apar fie la producerea impactului, fie imediat după accidentare. Durerea este în general prima care apare și care poate crește în intensitate în funcție de tipul fracturii. De multe ori, durerea este însoțită și de inflamație localizată la nivelul claviculei, deformarea umărului și ulterior imposibilitatea folosirii brațului chiar și în sau pentru mișcări foarte simple.

Dacă forțați brațul după accidentare este foarte posibil ca la fiecare mișcare executată să auziți un zgomot asemănător unei pocnituri sau unui click. Nu amânați vizita la medicul ortoped deoarece o fractură de claviculă netratată la timp poate agrava diagnosticul, ducând la impotența funcțională a zonei și la durere acută.

Cum este diagnosticată fractura de claviculă?

În primă fază este necesar să vă programați la un consult de specialitate. Ulterior, după examinarea fizică, medicul ortoped vă poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare precum: radiografia și/sau CT  (tomografia computerizată).

Când este recomandat tratamentul conservator în cazul fracturii de claviculă?

Dacă nu ați fost diagnosticat cu fractură deschisă și mai mult, fractura este stabilă și/sau fără deplasare, atunci sunteți în categoria pacienților norocoși. Tratamentul conservator este soluția pe care medicul ortoped o va recomanda, iar acesta constă în:

• Imobilizarea în bandaje Dessault sau Watson Jones,
• Administrarea unor medicamente ce au ca scop reducerea durerii și a inflamației,
• Aplicarea unor comprese cu gheața pe zona afectată pentru aproximativ 15-20 de minute,
• Efectuarea unui program de recupera medicală (pacientul va merge la ședințele de fizio-kinetoterapie recomandate de către medicul ortoped).

Fractura de claviculă și tratamentul chirurgical

În cazul pacienților diagnosticați cu fracturi deschise, instabile și/sau cu deplasare, tratamentul conservator nu poate fi luat în calcul, intervenția chirurgicală reprezentând singura soluție eficientă.

Tratamentul chirurgical constă în reducerea fracturii deschise (fragmentele osoase sunt repoziționate într-o poziție corectă din punct de vedere anatomic) și fixarea acestora (fragmentelor osoase) cu ajutorul unei placi și a unor șuruburi speciale.

Pentru a vă face o programare puteți suna la numărul 0727366950.

PE SCURT:

Dacă nu ai timp să citești materialul integral, iată câteva idei esențiale pe care le poți reține despre fractura de claviculă:

1. Fractura de claviculă reprezintă o patologie de natură ortopedică, cauzată în cele mai multe dintre cazuri de diferite traumatisme produse în mod direct sau indirect.
2. Mecanismul cel mai frecvent de producere este cel traumatic indirect, prin cădere pe umăr sau mână.
3. Majoritatea fracturilor de clavicula se produc la mijlocul osului lung, iar în anumite cazuri, fractura se produce la nivelul joncțiunii cu omoplatul sau sternul.
4. Durerea este primul simptom care apare în cazul fracturii de claviculă și este de regulă de intensitate mare.
5. În cazul pacienților diagnosticați cu fracturi deschise, instabile și/sau cu deplasare, tratamentul chirurgical este singura soluție eficientă.
6. Fractura de claviculă reprezintă aproximativ 40%-50% din totalitatea fracturilor produse la nivelul umărului.

Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citește și:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Tot ce trebuie să știi despre fractura de claviculă appeared first on Alqadi Ahmad.

Leziunile Lisfranc – Scurtă lecție de anatomie

Articulația Lisfranc reprezintă cheia de legătură dintre oasele metatarsiene și cele tarsale. Mai exact, aceste două tipuri de oase se conectează prin articulația Lisfranc. Mai mult, ligamentul Lisfranc se regăsește la nivelul corpului nostru sub forma unei benzi dure de țesut care conectează cele două oase anterior menționate (metatarsienele și tarsalele). Fiind o bandă de țesut puternică este mai dificil de lezat însă, atunci când se produce întinderea sau ruptura ligamentului, vizita la medicul ortoped este necesară cât mai repede de la producerea leziunii. Și asta pentru că, articulația Lisfranc joacă roluri foarte importante în activitățile noastre de zi cu zi. Aceasta ne permite efectuarea unor mișcări/activități esențiale nouă precum mersul sau alergatul.

Factori de risc pentru leziunile Lisfranc

Ca în cazul oricărei alte afecțiuni există anumiți factori de risc care pot plasa anumiți pacienți într-o categorie de risc pentru a dezvolta leziuni la nivelul acestei zone:

1. Activități fizice/sportive ce suprasolicită piciorul sau implică mișcări bruște. Așadar, persoanele care practică fotbalul, alpinismul, ciclismul, echitația sau alergarea trebuie să fie foarte atenți la mișcările pe care le execută,
2. Traumatismele sau accidentele auto,
3. Aliniament necorespunzător: Anumite aliniamente incorecte/inadecvate ale oaselor piciorului pot mări șansele dezvoltării leziunilor Lisfranc,
4. Sexul masculin,
5. Vârsta înaintată poate fi un factor de risc deoarece oasele și articulațiile îmbătrânesc odată cu noi, devenind astfel mai fragile,
6. Mișcări repetitive suprasolicitante pentru picior,
7. Genetica: Anumite anomalii genetice pot afecta structura oaselor și cea a articulațiilor, crescând implicit și riscul dezvoltării leziunilor Lisfranc.

Cum apar leziunile Lisfranc? Mecanism de producere

Leziunile Lisfranc sunt de cele mai multe ori cauzate în urma unor traumatisme sau forțe care suprasolicită articulația metatarso-tarsiană intermediară pe care o regăsim între oasele metatarsiene (aflate în partea anterioară a piciorului) și oasele tarsiene (aflate în partea mijlocie a piciorului). Astfel, leziunile Lisfranc apar atât prin mecanisme directe, cât și indirecte.

Deseori, leziunile Lisfranc apar ca urmare a producerii accidentelor rutiere sau așa cum am menționat mai sus, în urma unor traumatisme suferite de pacient. Leziunile Lisfranc pot fi cauzate fie de anumite forțe directe (de exemplu atunci când piciorul este strivit de către un obiect contondent), fie indirect în urma anumitor mișcări/activități:

• Atunci când piciorul este îndoit în jos (se află în flexie plantară) și rotit în interior (supinație). Această mișcare poate suprasolicita piciorul, afectând astfel articulația Lisfranc,
• Când are loc hiperextensia (îndoire excesivă în sus) articulației Lisfranc.

Tipuri de leziuni Lisfranc

Atunci când vine vorba de tipurile de leziuni Lisfranc, există o listă întreagă, iar singurul specialist care vă poate spune cu exactitate cu ce tip de leziune vă confruntați este medicul ortoped. Așadar, la nivel general întâlnim: entorse, fracturi ale oaselor metatarsiene sau dislocări ale articulației Lisfranc:

Entorse: Întrucât ligamentul Lisfranc alături de celelalte ligamente situate la nivelul părții inferioare a mediopiciorului au o rezistență mai mare comparativ cu cele din partea superioară, orice mișcare greșită poate determina apariția unei instabilități dorsale mediotarsiene.

Fracturi: Apar atât la nivelul razei I, cât și la nivelul celorlalte raze ale mediopiciorului..

Luxatii: Atunci când oasele de la nivelul articulației Lisfranc sunt forțate și mutate din poziția anatomică, ligamentul poate ceda complet, fapt ce determină apariția luxației Lisfranc.

Indiferent de diagnostic, tratamentul recomandat de către medicul ortoped trebuie pus în aplicare cât mai repede pentru a evita agravarea acestuia (diagnosticului) sau prelungirea perioadei de recuperare.

Simptome des întâlnite în cazul leziunilor Lisfranc

Chiar dacă simptomele diferă în funcție de particularitățile fiecărui caz, există câteva frecvent întâlnite la o categorie destul de mare de pacienți:

• Prima care apare este durere localizată în mijlocul piciorului, care poate să difere în intensitate, fiind resimțită într-o mai mare măsură în timpul activităților fizice, și mai puțin în repaus,
• Umflături și inflamație localizată,  
• Instabilitate articulară,
• Dificultate în timpul activităților uzuale zilnice precum mersul,
• Vânătăi la nivelul zonei afectate și disconfort la atingere,
• Deformarea zonei afectate: Deși nu se întâmplă în cazul oricărui pacient, articulația poate suferi modificări în situații mai grave.

Cât de comune sau rare sunt leziunile Lisfranc?

Leziunile Lisfranc nu sunt comune. Apar destul de rar însă, atunci când o fac, tratamentul este esențial într-un timp cât mai scurt de la confirmarea diagnosticului. Și asta pentru că, amânarea acestuia poate avea consecințe neplăcute asupra sănătății mobilității pacientului.

Diagnosticarea leziunilor Lisfranc

Diagnosticarea unei leziuni Lisfranc este un proces puțin mai complex, care necesită efectuarea mai multor investigații în vederea confirmării diagnosticului și stabilirii tipului de leziune cu care vă confruntați. Primul pas este, ca în cazul oricărei alte afecțiuni pe care o suspectați să veniți la un consult de specialitate ce constă într-o examinare fizică amănunțită. Cu ajutorul acesteia, medicul ortoped poate afla cauzele apariției leziunii și în același timp poate evalua și intensitatea durerii sau capacitatea mobilității articulației.

Ulterior, medicul ortoped poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare precum: Radiografiile, Tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN).

Tratament în cazul leziunilor Lisfranc

În anumite situații, tratamentul conservator reprezintă prima soluție recomandată de către medicul ortoped,în cazul unei leziuni minore sau entorse uşoare. Dacă ați fost diagnosticat cu o leziune Lisfranc, iar tratamentul non-chirurgical a fost recomandarea primită, iată la ce vă puteți aștepta:

Imobilizare: Dacă pacientul nu se confruntă cu fracturi sau deplasări semnificative, imobilizarea piciorului poate fi o primă soluție. Aceasta se va face cu ajutorul unui gips sau a unei orteze  pentru o anumită perioadă de timp stabilită de către specialist.

Fizio-kinetoterapia: Cu ajutorul acesteia, pacientul poate îmbunătăți vizibil mobilitatea articulației, forța musculară și funcționalitatea piciorului. Programul de fizio-kinetoterapie are loc în urma recomandării medicului ortoped și doar sub supravegherea unui specialist.

Când este recomandată intervenția chirurgicală în cazul leziunilor Lisfranc?

Tratamentul chirurgical pentru leziunile Lisfranc este efectuat în cazurile mai grave, care implică fracturi osoase, deplasările articulației sau leziunile complexe ale ligamentelor. În funcție de particularitățile fiecărui caz, ortopedul poate utiliza șuruburi, plăci sau alte dispozitive pentru a repara atât ligamentele afectate, cât și oasele. În cazurile în care cel de-al patrulea și al cincilea metatarsian au suferit modificări, stabilizarea lor se va realiza cu broșe K, care vor fi îndepărtate la 6-8 săptămâni de la intervenția chirurgicală.

Deși sunt rare, există situații în care In situatia în care leziunile inițiale au fost neglijate și reprezintă de asemenea leziuni cronice. Atunci, chirurgul ortoped va apela la artrodeza cuneiformo-metarsiană sau cuboido-metatarsiană prin care sunt înlăturate articulațiile instabile și ulterior fixate cu plăci dorsale de titan, alături de șuruburi.

Ce se întâmplă imediat după intervenția chirurgicală?

Imediat după intervenția chirurgicală, pacientul va rămâne internat în spital pentru cateva zile pentru a putea fi monitorizat. După externare, pacienții vor purta un bandaj compresiv la nivelul piciorului timp de 5-7 zile şi piciorul va fi imobilizat in gips sau orteza, iar revenirea la activitățile uzuale zilnice se face  la aproximativ 6-8 săptămâni post operator,în funcție de caz.

Ulterior, medicul va urmări de asemenea evoluția și va păstra legătura cu pacientul pe întreaga perioadă a recuperării pentru a se asigura că totul decurge conform planului stabilit alături de pacient.

Citește și:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Sursă foto reprezentativă AICI

The post Leziunile Lisfranc – Ce sunt și cum pot fi tratate? appeared first on Alqadi Ahmad.

Osul accesoriu navicular reprezintă o anomalie congenitală, ceea ce înseamnă că apare încă de la naștere, iar în timp poate să provoace durere, iritații la nivelul zonei afectate și/sau inflamație, toate acestea ca urmare a prezenței osului navicular accesor. Există și pacienți la care prezența acestui os nu creează probleme, ceea ce face ca sindromul să fie asimptomatic în multe dintre cazuri.

Osul Accesoriu Navicular – Ce este și unde îl regăsim?

Un navicular accesoriu reprezintă un os suplimentar, care se regăsește pe arcada centrală interioară a piciorului. Studiile de specialitate arată că peste 2% dintre oameni se nasc cu navicularul accesoriu, care de cele mai multe ori nu prezintă nici un simptom pentru o anumită perioadă de timp, de regulă în perioada copilăriei. În momentul în care navicularul accesoriu începe să se calcifice, la nivelul piciorului (la nivelul feței interioare a arcadei) apare o umflătură vizibilă cu ochiul liber, care poate să provoace durere și disconfort pacientului afectat.

Ce este sindromul osului navicular accesoriu și cum poate să apară?

Sindromul osului navicular accesoriu este o afecțiune a sistemului locomotor mai rară, cauzată de prezența accesorului navicular sau a unei patologii de tendon tibial posterior. Deși este o o anomalie congenitală, sindromul osului navicular accesoriu se poate agrava cauzând simptome mai puternice ca urmare a unui traumatism sau a presiunii mari exercitate asupra acestui os cauzată de încălțămintea neadecvată pe care alegem să o purtăm. Pe lângă acești factori de risc există și:

• Persoane cu picioare plate (arcuri căzute), care sunt de regulă mai predispuse să dezvolte sindromul osului navicular accesoriu deoarece un picior plat pune mult mai multă presiune asupra tendonului tibial posterior, care poate produce ulterior inflamația sau iritația navicularului accesoriu.

Un studiu de specialitate a demonstrat că de-a lungul timpului, pacienții de sex feminin sau cei cu un unghi mai mare al primului metatarsian sunt mai predispuși să dezvolte o formă simptomatică a sindromului osului navicular accesoriu sau să necesite un tratament chirurgical. În cadrul studiului au fost evaluați 71 de pacienți cu dovezi clinice și radiografice de sindrom navicular accesoriu.

Sursă studiu: https://journals.sagepub.com/doi/epub/10.1302/1863-2548.13.180168

Cum se manifestă sindromul osului navicular accesoriu și care sunt cele mai des întâlnite simptome?

În anumite cazuri, sindromul osului navicular accesoriu este asimptomatic, iar mulți dintre pacienți nu sunt conștienți de prezența acestei afecțiuni până când aceasta nu devine vizibilă (apare o proeminență osoasă vizibilă pe mijlocul piciorului, mai exact pe partea interioară a piciorului, chiar deasupra arcului). În cazul în care sindromul osului navicular accesoriu prezintă simptome, iată care ar putea fi câteva dintre ele:

• Durere de diferite intensități sau pulsații resimțite la mijlocul piciorului și la arc, care apar de obicei în timpul sau după anumite activități fizice,
• O proeminență osoasă vizibilă pe mijlocul piciorului, însoțită de roșeață și/sau umflarea zonei afectate.

Cum este diagnosticat sindromul osului navicular accesoriu?

Primul pas care vă conduce către confirmarea diagnosticului este o examinare fizică. Piciorul va fi examinat de către medicul ortoped pentru umflare și semne de iritație. Dacă există incertitudini cu privire la confirmarea diagnosticului, ortopedul va recomanda pacientului o radiografie sau un RMN pentru o vizualizare mai clară și concretă.

Cum se poate trata sindromul osului navicular accesoriu?

În majoritatea cazurilor, tratamentul non-chirurgical reprezintă prima soluție pe care o va recomanda medicul ortoped cu scopul de a reduce simptomele pacientului diagnosticat cu sindromul osului navicular accesoriu. Ce poate include tratamentul conservator?

1. Aplicarea unor pungi cu gheață ce au ca scop reducerea inflamației;
2. Imobilizarea, care poate implica purtarea unui aparat gipsat;
3. Un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist cu scopul de a întări musculatura;
4. Alegerea și purtarea unor dispozitive ortetice;
5. Administrarea unor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru a ameliora inflamația și/sau durerea.

În cazul în care simptomele se agravează sau pur și simplu nu se ameliorează, intervenția chirurgicală reprezintă soluția la care va apela medicul ortoped și pe care o va recomanda pacientului. Intervenția chirurgicală vizează îndepărtarea osului navicular accesoriu și repararea tendonului tibial posterior, inclusiv reatașarea acestuia la navicularul nativ. Spitalizarea este redusă, rata de succes foarte mare, iar simptomele sunt reduse cu până la 90% post operator. Imediat după intervenție pacientul va putea călca utilizând un aparat gipsat pe care îl va utiliza timp de aproximativ 4-6 săptămâni.

Recomandat este ca în această perioadă de după intervenție, pacientul să se axeze pe odihnă și elevația piciorului pentru a-și asigura o recuperare cât mai ușoară și eficientă.

Pentru programări la consultații și/sau intervenții chirurgicale puteți apela la numărul 0727366950.

Pentru mai multe detalii legate de afecțiunile sistemului locomotor ma puteți urmări și pe rețelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Sindromul osului navicular accesoriu – Ce este și cum îl tratăm? appeared first on Alqadi Ahmad.

Ortopedul este acel medic care se ocupa de leziunile si afectiunile sistemului musculoscheletal. Asta inseamna ca daca ai o problema la nivelul oaselor, muschilor, ligamentelor, tendoanelor si articulatiilor,  el este persoana potrivita pentru tine. Cu alte cuvinte, daca te confrunti cu probleme la nivelul sistemului locomotor, este timpul sa apelezi la un medic ortoped.

Documenteaza-te. Pe ce este specializat medicul pe care l-ai ales?

Ca in orice alt domeniu sau in orice alta situatie, documentarea este o necesitate. Vrei sa afli ce medic ortoped este potrivit pentru tine si afectiunile corpului tau? Poti incepe documentarea. Afla istoricul medicului ortoped si specializarea sa. Chiar daca in general acesta se ocupa de intreg sistemul locomotor, multi dintre ei sunt specializati in arii precum: piciorul si glezna, coloana vertebrala, umarul, mana, soldul sau genunchiul. Altii au ales domenii precum ortopedia pediatrica sau medicina sportiva. In cazul meu, am ales sa ma specializez in chirurgia artroscopica minim-invaziva, chirurgia pentru fractura si traumatologia sportiva.

Citeste review-urile

In general, un medic bun are si recomandari bune. Atunci cand vine vorba de sanatatea corpului tau, vrei ce este cel mai bun pentru el. Un medic cu o vasta experienta in domeniu si recomandari bune poate fi cu siguranta alegerea pe care o cautai. Intra pe paginile sociale sau site-ul personal. Vezi ce spun oamenii, ce experiente au avut si care este nivelul lor de satisfactie.

Locatia medicului ortoped, importanta pe termen lung

Atunci cand urmaresti sa pastrezi o relatie pe termen lung si sa mergi constant la un consult de specialitate, locatia spitalului sau a clinicii in care profeseaza medicul tau este foarte importanta. Si asta pentru ca, in anumite situatii, este posibil sa ai nevoie de ingrijiri de urgenta. Cu cat este mai aproape medicul de tine, cu atat ajungi mai repede si poti primi tratamentul potrivit intr-un timp scurt.

Experienta, un aspect foarte important

Chiar daca la un moment dat cu totii am fost la inceput de drum, medicina este o meserie care necesita rabdare. Experienta se capata in timp, iar oamenii se ghideaza in functie de aceasta atunci cand aleg un anumit medic. Am studiat in cadrul facultatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila”din Bucureşti, iar stagiul de specializare in Ortopedie si Traumatologie l-am efectuat la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti „Floreasca”. Am urmat apoi numeroase cursuri si stagii de perfectionare in mai multe tari precum Spania, Israel, Slovenia si Romania. In anul 2020 am urmat stagiul de pregatire sub egida FIFA si am obtinut diploma in medicina fotbalului. De asemenea, am obtinut diploma de absolvire a cursului de Tendinopatiile membrului inferior de la Academia de Fotbal Barcelona. Sunt membru al Societatii Romane de Artroscopie si Traumatologie Sportiva, al Societatii Romane de Ortopedie si Traumatologie si membru al Societatii Romane de Chirurgia Umarului si Cotului.

Empatia. Vrei un medic care sa te inteleaga si sa iti ofere explicatii clare

Chiar daca pentru multe alte domenii empatia este un avantaj, pentru medicina insa este o necesitate. Un medic bun trebuie sa fie si empatic, nu doar bogat in cunostinte. Pentru ca un om sa aiba incredere in a-si lasa sanatatea in mainile tale, trebuie sa asculti si sa comunici. Un doctor bun este atat bland, cat si ferm. Cand intra un pacient in cabinetul meu, datoria mea este sa ii inteleg durerea si sa ii ofer alinare.

Ortopedia e imbinarea perfecta intre arta, umanism si stiinta. De aceea sunt mereu atent atat la nevoile oamenilor, cat si la progresele din domeniu. Si din fericire, mereu se dezvolta tehnici si diferite gadget-uri care imbunatatesc calitatea operatiei si procesul de recuperare.  

Pentru programari, puteti apela la numarul 0723 307 307, Dr. Ahmad Alqadi.

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Cum iti alegi medicul ortoped? De ce aspecte trebuie sa tii cont? appeared first on Alqadi Ahmad.