Leziunile Lisfranc – Ce sunt și cum pot fi tratate?

Leziune Lisfranc
Glezna si Picior,Ortopedie
Cuprins articol

Leziunile Lisfranc, cunoscute și sub denumirile de „fracturile sau luxațiile Lisfranc” sunt leziuni la nivelul articulației metatarso-tarsiene, care este situată în mijlocul piciorului, mai exact între oasele metatarsiene și oasele tarsiene. Leziunile Lisfranc pot fi caracterizate fie prin întinderea sau ruperea ligamentelor de la nivelul acestei zone, fie prin fracturi ale oaselor metatarsiene sau tarsiene. Indiferent de tipul leziunii, tratamentul recomandat în cele mai multe dintre cazuri este cel chirurgical, ceea ce înseamnă că orice zi amânată poate agrava diagnosticul sau prelungi perioada de recuperare.

Leziunile Lisfranc – Scurtă lecție de anatomie

Articulația Lisfranc reprezintă cheia de legătură dintre oasele metatarsiene și cele tarsale. Mai exact, aceste două tipuri de oase se conectează prin articulația Lisfranc. Mai mult, ligamentul Lisfranc se regăsește la nivelul corpului nostru sub forma unei benzi dure de țesut care conectează cele două oase anterior menționate (metatarsienele și tarsalele). Fiind o bandă de țesut puternică este mai dificil de lezat însă, atunci când se produce întinderea sau ruptura ligamentului, vizita la medicul ortoped este necesară cât mai repede de la producerea leziunii. Și asta pentru că, articulația Lisfranc joacă roluri foarte importante în activitățile noastre de zi cu zi. Aceasta ne permite efectuarea unor mișcări/activități esențiale nouă precum mersul sau alergatul.

Factori de risc pentru leziunile Lisfranc

Ca în cazul oricărei alte afecțiuni există anumiți factori de risc care pot plasa anumiți pacienți într-o categorie de risc pentru a dezvolta leziuni la nivelul acestei zone:

  1. Activități fizice/sportive ce suprasolicită piciorul sau implică mișcări bruște. Așadar, persoanele care practică fotbalul, alpinismul, ciclismul, echitația sau alergarea trebuie să fie foarte atenți la mișcările pe care le execută,
  2. Traumatismele sau accidentele auto,
  3. Aliniament necorespunzător: Anumite aliniamente incorecte/inadecvate ale oaselor piciorului pot mări șansele dezvoltării leziunilor Lisfranc,
  4. Sexul masculin,
  5. Vârsta înaintată poate fi un factor de risc deoarece oasele și articulațiile îmbătrânesc odată cu noi, devenind astfel mai fragile,
  6. Mișcări repetitive suprasolicitante pentru picior,
  7. Genetica: Anumite anomalii genetice pot afecta structura oaselor și cea a articulațiilor, crescând implicit și riscul dezvoltării leziunilor Lisfranc.

Cum apar leziunile Lisfranc? Mecanism de producere

Leziunile Lisfranc sunt de cele mai multe ori cauzate în urma unor traumatisme sau forțe care suprasolicită articulația metatarso-tarsiană intermediară pe care o regăsim între oasele metatarsiene (aflate în partea anterioară a piciorului) și oasele tarsiene (aflate în partea mijlocie a piciorului). Astfel, leziunile Lisfranc apar atât prin mecanisme directe, cât și indirecte.

Deseori, leziunile Lisfranc apar ca urmare a producerii accidentelor rutiere sau așa cum am menționat mai sus, în urma unor traumatisme suferite de pacient. Leziunile Lisfranc pot fi cauzate fie de anumite forțe directe (de exemplu atunci când piciorul este strivit de către un obiect contondent), fie indirect în urma anumitor mișcări/activități:

  • Atunci când piciorul este îndoit în jos (se află în flexie plantară) și rotit în interior (supinație). Această mișcare poate suprasolicita piciorul, afectând astfel articulația Lisfranc,
  • Când are loc hiperextensia (îndoire excesivă în sus) articulației Lisfranc.

Tipuri de leziuni Lisfranc

Atunci când vine vorba de tipurile de leziuni Lisfranc, există o listă întreagă, iar singurul specialist care vă poate spune cu exactitate cu ce tip de leziune vă confruntați este medicul ortoped. Așadar, la nivel general întâlnim: entorse, fracturi ale oaselor metatarsiene sau dislocări ale articulației Lisfranc:

Entorse: Întrucât ligamentul Lisfranc alături de celelalte ligamente situate la nivelul părții inferioare a mediopiciorului au o rezistență mai mare comparativ cu cele din partea superioară, orice mișcare greșită poate determina apariția unei instabilități dorsale mediotarsiene.

Fracturi: Apar atât la nivelul razei I, cât și la nivelul celorlalte raze ale mediopiciorului..

Luxatii: Atunci când oasele de la nivelul articulației Lisfranc sunt forțate și mutate din poziția anatomică, ligamentul poate ceda complet, fapt ce determină apariția luxației Lisfranc.

Indiferent de diagnostic, tratamentul recomandat de către medicul ortoped trebuie pus în aplicare cât mai repede pentru a evita agravarea acestuia (diagnosticului) sau prelungirea perioadei de recuperare.

Simptome des întâlnite în cazul leziunilor Lisfranc

Chiar dacă simptomele diferă în funcție de particularitățile fiecărui caz, există câteva frecvent întâlnite la o categorie destul de mare de pacienți:

  • Prima care apare este durere localizată în mijlocul piciorului, care poate să difere în intensitate, fiind resimțită într-o mai mare măsură în timpul activităților fizice, și mai puțin în repaus,
  • Umflături și inflamație localizată,  
  • Instabilitate articulară,
  • Dificultate în timpul activităților uzuale zilnice precum mersul,
  • Vânătăi la nivelul zonei afectate și disconfort la atingere,
  • Deformarea zonei afectate: Deși nu se întâmplă în cazul oricărui pacient, articulația poate suferi modificări în situații mai grave.

Cât de comune sau rare sunt leziunile Lisfranc?

Leziunile Lisfranc nu sunt comune. Apar destul de rar însă, atunci când o fac, tratamentul este esențial într-un timp cât mai scurt de la confirmarea diagnosticului. Și asta pentru că, amânarea acestuia poate avea consecințe neplăcute asupra sănătății mobilității pacientului.

Diagnosticarea leziunilor Lisfranc

Diagnosticarea unei leziuni Lisfranc este un proces puțin mai complex, care necesită efectuarea mai multor investigații în vederea confirmării diagnosticului și stabilirii tipului de leziune cu care vă confruntați. Primul pas este, ca în cazul oricărei alte afecțiuni pe care o suspectați să veniți la un consult de specialitate ce constă într-o examinare fizică amănunțită. Cu ajutorul acesteia, medicul ortoped poate afla cauzele apariției leziunii și în același timp poate evalua și intensitatea durerii sau capacitatea mobilității articulației.

Ulterior, medicul ortoped poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare precum: Radiografiile, Tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN).

Tratament în cazul leziunilor Lisfranc

În anumite situații, tratamentul conservator reprezintă prima soluție recomandată de către medicul ortoped,în cazul unei leziuni minore sau entorse uşoare. Dacă ați fost diagnosticat cu o leziune Lisfranc, iar tratamentul non-chirurgical a fost recomandarea primită, iată la ce vă puteți aștepta:

Imobilizare: Dacă pacientul nu se confruntă cu fracturi sau deplasări semnificative, imobilizarea piciorului poate fi o primă soluție. Aceasta se va face cu ajutorul unui gips sau a unei orteze  pentru o anumită perioadă de timp stabilită de către specialist.

Fizio-kinetoterapia: Cu ajutorul acesteia, pacientul poate îmbunătăți vizibil mobilitatea articulației, forța musculară și funcționalitatea piciorului. Programul de fizio-kinetoterapie are loc în urma recomandării medicului ortoped și doar sub supravegherea unui specialist.

Când este recomandată intervenția chirurgicală în cazul leziunilor Lisfranc?

Tratamentul chirurgical pentru leziunile Lisfranc este efectuat în cazurile mai grave, care implică fracturi osoase, deplasările articulației sau leziunile complexe ale ligamentelor. În funcție de particularitățile fiecărui caz, ortopedul poate utiliza șuruburi, plăci sau alte dispozitive pentru a repara atât ligamentele afectate, cât și oasele. În cazurile în care cel de-al patrulea și al cincilea metatarsian au suferit modificări, stabilizarea lor se va realiza cu broșe K, care vor fi îndepărtate la 6-8 săptămâni de la intervenția chirurgicală.

Deși sunt rare, există situații în care In situatia în care leziunile inițiale au fost neglijate și reprezintă de asemenea leziuni cronice. Atunci, chirurgul ortoped va apela la artrodeza cuneiformo-metarsiană sau cuboido-metatarsiană prin care sunt înlăturate articulațiile instabile și ulterior fixate cu plăci dorsale de titan, alături de șuruburi.

Ce se întâmplă imediat după intervenția chirurgicală?

Imediat după intervenția chirurgicală, pacientul va rămâne internat în spital pentru cateva zile pentru a putea fi monitorizat. După externare, pacienții vor purta un bandaj compresiv la nivelul piciorului timp de 5-7 zile şi piciorul va fi imobilizat in gips sau orteza, iar revenirea la activitățile uzuale zilnice se face  la aproximativ 6-8 săptămâni post operator,în funcție de caz.

Ulterior, medicul va urmări de asemenea evoluția și va păstra legătura cu pacientul pe întreaga perioadă a recuperării pentru a se asigura că totul decurge conform planului stabilit alături de pacient.

Citește și:

Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:

Sursă foto reprezentativă AICI

Etichete:
Programeaza-te la consultație
Articole Recente: