Articulația femuro-patelară – Ce este și unde o regăsim?

Din punct de vedere anatomic, articulația femuro-patelară reprezintă o structură complexă la nivelul corpului nostru cu un rol esențial: aceasta asigură o bună funcționare a membrului inferior, reușind să absoarbă șocurile de la nivelul articulației genunchiului. Astfel, articulația femuro-patelară asigură o mișcare corectă și fluidă a piciorului la executarea diferitelor mișcări precum flexia sau extensia genunchiului, oferind stabilitate articulației.

De ce și cum apare sindromul femuro-patelar?

Sindromul femuro-patelar se numără printre afecțiunile ortopedice comune localizate la nivelul articulației genunchiului. Aceasta apare de regulă atunci când echilibrul dintre femur (osul coapsei) și patela (rotula) suferă modificări. În cazul sindromului femuro-patelar ambii genunchi pot fi afectați însă în multe dintre situații, doar unul dintre aceștia provoacă simptome mai puternice pacientului afectat.

Ca în cazul multor altor afecțiuni, sindromul femuro-patelar poate să apară din numeroși factori, care au legătură de asemenea cu vârsta pacientului, istoricul medical sau chiar cu stilul său de viață. Iată câteva dintre cauzele comune pe care le-am întâlnit la pacienții diagnosticați cu sindromul femuro-patelar:

• Un dezechilibru produs la nivelul musculaturii (diferențele de forță dintre mușchiul cvadriceps și mușchii ischiogambieri pot duce către o aliniere incorectă a patelei, în timpul mișcării genunchiului, fapt ce poate determina apariția sindromului femuro-patelar,
• Suprasolicitarea articulației genunchiului,
• Probleme de aliniament la nivelul membrului inferior precum genu valgum sau genu varum,
• Traumatisme produse la nivelul articulației genunchiului,
• Instabilitatea musculară.

Pe lângă toți acești factori, încălțămintea necorespunzătoare pe care alegem să o purtăm în timpul practicării activităților sportive poate avea de asemenea o influență și poate determina apariția sindromului femuro-patelar. Încercați să optați pe cât de mult posibil doar pentru încălțările ce permit piciorului nostrum să aibă o poziție corectă și implicit confortabilă.

Simptome comune în cazul sindromului femuro-patelar

În majoritatea cazurilor, durerea este prima care apare și care poate fi resimțită în partea din față a genunchiului. Aceasta poate să apară fie în timpul sau în urma unor activități fizice (la urcarea scărilor, atunci când alergați sau în timpul săriturilor), fie atunci când ați petrecut perioade lungi de timp cu genunchii îndoiți. Alte simptome în cazul sindromului femuro-patelar ar putea fi:

• Durerea după o perioadă mai lungă de repaus în care articulația nu a fost solicitată,
• Cracmente resimțite la nivelul genunchiului,
• Inflamație la nivelul zonei afectate,
• O senzație constantă de slăbiciune sau instabilitate articulară.

Indiferent de frecvența sau intensitatea simptomelor este bine să cereți sfatul specialistului și să nu amânați vizita la acesta.

Diagnosticarea sindromului femuro-patelar

Un prim pas către un diagnostic corect este reprezentat de consultul de specialitate. Consultația ortopedică va consta în examinarea fizică, analiza istoricului medical, iar dacă este necesar, efectuarea investigațiilor recomandate de medicul ortoped. Acesta poate recomanda pacientului realizarea unor radiografii sau a unui RMN, mai ales în situațiile în care acesta suspectează prezența altor leziuni asociate.

Cum tratăm sindromul femuro-patelar?

După ce diagnosticul a fost confirmat, medicul ortoped este singurul care vă poate recomanda tipul de tratament potrivit în funcție de particularitatea fiecărui caz. Prima soluție este de regulă cea non-chirurgicală și poate presupune:

• Începerea unui program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist,
• Administrarea unor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ce au ca scop reducerea durerii și a inflamației,
• Protocolul R.I.C.E. (Rest, Ice, Compress, Elevate) – Mai multe despre ce implică acest protocol puteți afla din alt material pe care l-am redactat: link către articolul din site
• Utilizarea unei orteze de genunchi doar la recomandarea medicului ortoped.

În cazul în care simptomele nu s-au ameliorat, iar pacientul acuză în continuare durere, intervenția chirurgicală rămâne cea mai sigură și eficientă soluție.

Când este recomandată intervenția chirurgicală?

Atunci când tratamentul conservator nu a oferit rezultatele dorite, intervenția chirurgicală rămânea cea mai bună soluție la care poate apela medicul ortoped pentru reducerea simptomelor și redobândirea mobilității articulației.

Artroscopia de genunchi este o procedură foarte des întâlnită în chirurgia ortopedică ajutând atât la stabilirea unui diagnostic, cât și la tratarea leziunilor articulațiilor. Este realizată cu ajutorul tehnicilor minim-invazive, care permit medicului ortoped efectuarea unor incizii de mici dimensiuni, obținând astfel rezultate estetice superioare comparativ cu intervențiile deschise. Printre avantajele artroscopiei se numără și disconfortul minim resimțit de pacient post-operator.

Dacă vreți să citiți mai multe despre Artroscopia de genunchi și avantajele sale o puteți face și din acest material mai detaliat: https://drahmadalqadi.ro/10-avantaje-ale-artroscopiei/

Pentru mai multe detalii despre afectiuni ale sistemului locomotor ma puteti urmari si pe retelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Ce este sindromul femuro-patelar și cum poate fi tratat? appeared first on Alqadi Ahmad.

Fractura. Ce este si cum o recunoastem?

Pe scurt, fractura este o discontinuitate la nivel osos care apare in urma unui traumatism sever sau ca urmare a unor miscari bruste si repetitive care suprasolicita membrele noastre. In cazul in care ai suferit o accidentare puternica, este mult mai usor sa recunosti o fractura. In primul rand pentru ca simptomele se vor grabi sa apara imediat dupa producerea accidentarii. In cazul celor de peste 50 de ani, daca nu este vorba despre un traumatism, fractura poate sa apara si in urma altor afectiuni care degradeaza sistemul osos, in timp. Cum va dati seama? Zona afectata devine slabita, executarea anumitor miscari devine din ce in ce mai dificila, iar durerea este constanta.

Durere de intensitate mare si inflamatie localizata, simptome frecvente in cazul fracturilor

Cand vine vorba de simptome in cazul fracturilor, durerea este prima care apare si care isi poate modifica intensitatea pe masura ce trece timpul. Asadar, nu amanati consultul de specialitate. Durerea nu va scadea din intensitate ci mai rau, poate creste si poate deveni constanta. De asemenea, pacientul cu o astfel de afectiune se mai poate confrunta si cu:

• Incapacitatea functionala
• Umflaturi la nivelul zonei afectate
• Deformarea regiunii afectate
• Inflamatie sau sensibilitate in zona afectata
• Invinetire

Traumatismele si efortul fizic in exces, cauze frecvente ale fracturilor in randul tinerilor

Cauzele fracturilor pot fi numeroase insa, cu toate acestea, exista cateva des intalnite la nivel general. Asa cum am mentionat anterior, daca esti tanar, traumatismele si efortul fizic in exces se numara printre cele mai comune cauze. Accidentarile din timpul unor activitati sportive, simple miscari care pun presiune asupra anumitor membre sau antrenamentele sportive executate fara o incalzire, te pot plasa in grupa de risc. Mai mult, daca practici fotbal, baschet, rugby, volei, tenis sau orice alt sport care pune presiune asupra membrelor tale, ai mare grija. Nu forta organismul mai mult decat este cazul. Daca te afli in categoria varstinicilor, osteoporoza sau anumite tipuri de cancer pot duce la aparitia anumitor fracturi deoarece densitatea osoasa devine din ce in ce mai slabita.

In imaginea de mai jos puteti analiza cazul unei paciente in varsta de 62 de ani cu fractura de sold (col femural drept) survenita in urma unei caderi accidentale. Am realizat osteosinteza prin tehnica minim invaziva folosind 3 şuruburi canulate de col:

De cate tipuri pot fi fracturile?

La nivel general, fracturile pot fi:

Stabile – Partile rupte ale osului nu prezinta un risc de deplasare.

Deschise – Osul strapunge pielea sau pielea se poate rupe in momentul in care s-a produs fractura.

Inchise – Osul este rupt dar inca nu a strapuns pielea.

Cu deplasare – Osul se rupe complet, iar fragmentele osoase se indeparteaza unul de celalalt.

Fara deplasare – Osul este rupt complet dar fragmentele osoase nu se deplaseaza.

Oblice – Fractura prezinta un anumit tip de unghi de inclinare.

Cominutive – Osul este zdrobit in minim trei bucati.

Articulare – Fractura se produce sau se extinde in interiorul articulatiei.

Patologice – Fractura se produce in urma unei boli care afecteaza densitatea osului.

La nivelul caror membre sau zone se pot produce fracturile?

In primul rand, indiferent care ar fi membrul care a suferit o fractura, primul pas este acela de a apela la un consult de specialitate. Diagnosticul de fractura este stabilit doar de medicul ortoped cu ajutorul anamnezei, al examenului clinic si al investigatiilor imagistice (radiografii, CT sau rezonanta magnetica nucleara). Asadar, daca ai ajuns in cabinetul unui medic ortoped, deja ai parcurs jumatate de drum. Fracturile pot aparea la nivelul membrului inferior (coapsa, fractura platou tibial, gamba, glezna si picior), la nivelul soldului (col femural, pelvis), la nivelul mainii (fratura de epifiza distala) (mai exact la nivelul degetelor sau a incheieturii), la nivelul membrului superior (brat, cot, antebrat) sau la nivelul umarului (clavicula, humerus proximal sau omoplat).

Cum poate fi tratata o fractura?

Cand vine vorba de tratamentul pentru fracturi, acesta depinde de numerosi factori. O parte dintre ei se refera la varsta pacientului, regiunea afectata sau tipul fracturii. Cu toate acestea, indiferent de caz, scopul tratamentului presupune reducerea fracturii cu restabilirea pozitiei anatomice ale fragmentelor osoase, urmata apoi de imobilizare prin intermediul atelelor sau al aparatului gipsat. In cazul in care tratamentul conservator nu a avut efect, fractura se va trata cu ajutorul interventiei chirurgicale. Medicul ortoped este singurul care va decide ce tip de tratament va urma pacientul.

De retinut: Apeleaza la un medic ortoped de indata si nu astepta ca durerea sa treaca de la sine pentru ca acest lucru nu se va intampla. Din contra, este posibil ca amanarea sa duca la accentuarea simptomelor. Tratamentul poate fi atat conservator, cat si chirurgical. In functie de gravitatea afectiunii, medicul ortoped va lua o decizie. Tratamentul, la nivel general, vizeaza reducerea fracturii, repunerea fragmentelor in pozitie anatomica, imobilizarea pana la consolidare, restabilirea functiei segmentului lezat si refacerea anatomiei osului.

Pentru mai multe informatii, va stau la dispozitie si pe celelalte platforme sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Cum recunoastem o fractura si cum procedam daca ne confruntam cu una? appeared first on Alqadi Ahmad.