Ce este cartilajul articular și care este rolul său?

Cartilajul articular reprezintă un țesut viu cu roluri esențiale în buna funcționare a articulațiilor: permite mișcarea lină a acestora (articulațiilor) și asigură amortizarea șocurilor. Atunci când cartilajul se degradează osul se va freca direct pe os, iar pacientul va resimți diverse simptome precum: durere de diferite intensități, rigiditate articulară, inflamarea zonei afectate sau cracmente (la nivelul articulației se aud diverse sunete asemănătoare unei pocnituri sau trosnituri în timpul diferitelor activități fizice, inclusiv în mers).

Cauze frecvente – De ce apare artroza?

Chiar dacă mecanismul ce conduce către apariția acestei afecțiuni nu este cunoscut în totalitate de către specialiști, deteriorarea cartilajului este considerată ca fiind o cauză principală. Această uzură a cartilajului poate să apară fie odată cu trecerea timpului, ceea ce înseamnă că pacienții dintr-o categorie de vârstă mai întaintată sunt cei mai afectați, fie ca urmare a unor activități sau mișcări repetitive ce suprasolicită articulațiile, și implicit deteriorează cartilajul. În cazul din urmă, pacienții dintr-o categorie de vârstă mai tânără și cu un stil de viață activ pot fi predispuși la a dezvolta artroza, care poate fi astfel și de natură traumatică.

În cazuri mai rare, artroza poate să apară și ca urmare a unui defect al metabolismului cartilajului. În acest caz, pacienții din orice categorie de vârstă pot fi afectați.

Factori de risc pentru artroză

Chiar dacă se cunoaște faptul că vârsta înaintată se numără printre factorii de risc principali pentru artroză, există și pacienți din categoria tânără care pot dezvolta artroza din numeroase motive precum:

• Obezitatea – O greutate peste limitele normale reprezintă un stres pentru articulații, în special pentru cea a șoldului și a genunchilor.
• Traumatismele articulare – Diferite accidentări precum cele produse în timpul activităților sportive pot crește riscul de osteoartrită. Inclusiv traumatisme articulare netratate la vremea potrivită pot reprezenta un factor de risc pentru artroză.
• Mișcările repetate care suprasolicită articulațiile – Orice activitate repetată care suprasolicită articulațiile poate produce diferite modificări la nivelul cartilajului.
• Anumite maltformații osoase – Apar de regulă la naștere.
• Sexul feminin – Femeile sunt în general mai predispuse să dezvolte artroză însă nu se cunosc cu exactitate cauzele ce stau la baza acestor afirmații ci pur și simplu numărul mai mare de pacienți de sex feminin comparative cu cei de sex masculin.
• Anumite boli autoimune/metabolice – În această categorie intră de exemplu anumiți pacienți diagnosticați cu Diabet, Poliartrita Reumatoida, Spongilita Anchilozanta şi alte boli

Ce articulații afectează cel mai des?

Deși artroza poate afecta diverse articulații de la nivelul corpului, cele de mai mari dimensiuni precum cea a șoldului sau a genunchiului sunt mai predispuse la a dezvolta această afecțiune fiind mai des solicitate. Artroza șoldului este cunoscută sub denumirea de „Coxartroză”, iar cea a genunchiului poartă numele de „Gonartroză”. Pe lângă cele menționate, spondilartroza reprezintă tipul de artroză ce afectează coloana vertebrală, urmată de artroza umărului și cea localizată la nivelul articulațiilor interfalangiene proximale și/sau a celor distale ale degetelor, toate fiind de asemenea frecvent întâlnite în rândul pacienților.

Simptome comune în cazul Artrozei

Fiind o patologie cauzată de uzura/deteriorarea cartilajelor articulare, durerea și impotența funcțională articulară se numără printre cele mai frecvente simptome resimțite de către pacienții diagnosticați cu artroză. Durerea poate să apară atât la effort fizic, cât și ulterior sau în repaus. Pe lângă aceasta, cei mai mulți dintre pacienți se confruntă și cu:

• O lipsă a flexibilității,
• Cracmente resimțite în timpul efortului fizic (articulația “pocnește” și/sau “trosnește” atunci când faceți diverse mișcări ce solicită articulația afectată),
• Inflamarea localizată (apare la nivelul articulației afectate),
• Rigiditatea articulară.

Indiferent de tipul de simptom, intensitatea sau frecvența sa nu amânați vizita la medicul ortoped. Artroza netratată la timp poate agrava simptomele deja existente sau poate conduce către apariția unor noi afecțiuni/leziuni asociate. Mai mult, dacă artroza este diagnosticată din timp și nu se află în stadiu avansat puteți beneficia de tratamentul conservator (non-chirurgical) pentru ameliorarea simptomatologiei și poate încetini evolutia bolii , dar nu o opreşte.

Cum diagnosticăm Artroza?

Pentru a confirma diagnosticul, medicul ortoped va efectua în primă fază consultul fizic. Ulterior, acesta poate recomanda un set de investigații ce ajută la confirmarea diagnosticului și/sau excluderea prezenței altor afecțiuni/leziuni asociate:

• Radiografia,
• Ecografia articulară și ecografia musculoscheletală periarticulară,
• RMN-ul,
• Investigații paraclinice, dar și analiza citologică și bacteriologică a lichidului sinovial extras prin puncție articulară.

Tratamentul conservator, eficient în multe dintre cazuri

Dacă artroza nu se află în stadiu avansat, medicul ortoped vă poate recomanda:

• Un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist cu ajutorul căruia să realizați un set de exerciții pentru tonifierea musculaturii periarticulare,  
• Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS),
• Administrarea unor infiltrații intraarticulare de plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) în unele cazuri cu de artroză incipientă la pacientți tineri  sau infiltrații cu Acid Hialuronic, în funcție de caz. Mai multe despre ce sunt infiltrațiile și avantajele acestora puteți afla dintr-un alt material: link articol infiltrații

Intervenția chirurgicală în cazul Artrozei avansate

În cazul în care Artroza se află în stadiu avansat, iar pacientul acuză dureri de mari intensități și o limitare severă a mobilității articulației, protezarea reprezintă metoda de tratament chirurgicală cea mai eficientă în vederea reducerii sau chiar eliminării simptomelor. Intervenția de protezare presupune înlocuirea structurilor articulare cu dispozitive artificiale ce ajută pacientul să redobândească funcția motorie la nivelul membrului afectat.

Ce articulații pot fi protezate?

Genunchiul, șoldul, umărul sau glezna reprezintă articulațiile pe care chirurgul ortoped le poate proteza în cazul Artrozei aflate în stadiu avansat. Iată câteva detalii despre acest tip de intervenție în funcție de articulația afectată:

Proteza de genunchi➡ Protezarea genunchiului reprezintă o intervenție chirurgicală ce are ca scop înlocuirea articulației afectate a genunchiului cu o proteză artificială. Este recomandată și efectuată în cazul pacienților diagnosticați cu afecțiuni precum: Gonartroza avansată (Artroza genunchiului) sau în cazul leziunilor articulare severe. Tipul de proteză se va alege de către medicul ortoped în funcție de particularitățile fiecărui caz însă, la nivel general există: Proteza totală de genunchi (în acest caz, atât femurul (osul coapsei), cât și tibia (osul gambei) vor fi înlocuite cu componente protetice); Proteza parțială de genunchi (doar unul din trei compartimente ale genunchiului va fi înlocuit); Proteza de revizie (această intervenție se va efectua când o proteză anterioară de genunchi trebuie înlocuită); Proteza unicompartimentală și Proteza Personalizată.

Proteza de șold➡ Proteza de șold este cunoscută și sub denumirea de „Artroplastia de șold” și este o intervenție chirurgicală ce presupune înlocuirea articulației coxo-femurale cu un implant artificial (proteză de șold). Este recomandată și efectuată pentru pacienții a căror articulație coxo-femurală a avut de suferit, determinând degradarea cartilajului articular și apariția durerii de mari intensități sau a limitării mobilității pacientului. Pacienții diagnosticați cu Coxartroză în stadiu avansat sunt cei pentru care tratamentul conservator nu este suficient, iar protezarea șoldului reprezintă metoda de tratament ideală.

Proteza de umăr➡ Și în cazul acestei intervenții, articulația deteriorată/uzată este înlocuită de proteza artificială ce are ca scop ameliorarea simptomelor și redobândirea mobilității și funcționalității umărului. Pacienților diagnosticați cu afecțiuni precum artroza, artrita reumatoidă, fracturi severe ale umărului, necroza capului humeral sau în cazul anumitor rupturi de coafă rotatorie li se recomandă efectuarea acestei intervenții (Protezarea Umărului sau Artroplastia de Umăr) întrucât tratamentul conservator nu este suficient.

Proteza de gleznă➡ Artroplastia gleznei reprezintă o altă procedură de înlocuire a unei articulații ce a suferit o deteriorare cu un implant artificial, care ajută la restabilirea anatomiei normale a gleznei în peste 90% dintre cazuri. Mai mult, sunt rezistente, având o durată de folosire de peste un deceniu și permit pacientului recăpătarea mobilității. Proteza de gleznă este recomandată pentru pacienții cu Artroză avansată care acuză dureri severe, inflamație la nivelul zonei afectate, rigiditate și o limitare severă a mobilității.

Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citește și:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Poate artroza să apară la pacienții de orice vârstă? appeared first on Alqadi Ahmad.

Scurta lectie de anatomie – Ce este clavicula si care este rolul sau?

In primul rand, clavicula se numara printre oasele principale ce formeaza articulatia umarului. Este un os lung, dublu curbat ce alcatuieste portiunea/zona anterioara a centurii scapulare. Acesta se regaseste intre acromionul scapulei si manubriul sternului, la limita dintre torace si gat, iar din punct de vedere al localizarii fracturilor, majoritatea se produc la nivelul treimii mijlocii a claviculei. Tot din categoria tipurilor de fracturi de clavicula des intalnite sunt cele de la nivelul treimii laterale in timp ce, fracturile mediale sunt cele mai rar intalnite. La nivel general, rolul claviculei este acela de a sustine si stabiliza umarul.

Cum apare fractura de clavicula?

In cele mai multe dintre cazuri, fractura de clavicula apare in urma unui traumatism produs la nivelul umarului. Majoritatea pacientilor diagnosticati cu fractura de clavicula au suferit o cadere fie pe umar, fie pe mana. Si asta pentru ca, multi dintre pacientii care se accidenteaza folosesc umarul ca suport pentru cazatura, exact inaintea impactului cu solul.

In alte situatii, accidentele rutiere reprezinta factorul de risc pentru a dezvolta fractura de clavicula intrucat impactul generat de accident pune o presiune mare asupra umarului, provocand astfel fractura claviculei. In categoria de risc pot intra persoanele cu un stil de viata activ si mai ales cei care practica sporturi de contact fie de performanta, fie ca hobby. Din categoria activitatilor sportive in urma carora cei care le practica sunt predispusi la a dezvolta fractura de clavicula se numara si fotbalul, tenisul, rugby-ul, ski-ul.

Care sunt simptomele in cazul fracturii de clavicula?

In cele mai multe dintre cazuri, zona afectata de la nivelul umarului se deformeaza, iar acest lucru este vizibil cu ochiul liber. Durerea este de asemenea un alt tip de simptom care apare in urma traumatismului si care poate sa persiste pana cand apelati la un consult de specialitate si implicit, la tratamentul potrivit.

Cei mai multi dintre pacientii diagnosticati cu fractura de clavicula acuza o durere greu de suportat, urmata de imposibilitatea de a ridica bratul, iar in urma impactului suferit pacientul poate auzi inclusiv o pocnitura. Mai mult, zona afectata se poate inflama si/sau invineti. Indiferent de tipul de simptom sau intensitatea sa, medicul ortoped este singurul care va poate confirma diagnosticul si va poate recomanda un tratament in functie de acesta.

Cum este diagnosticata fractura de clavicula?

Diagnosticarea fracturii de clavicula se poate face in urma unei consultatii de specialitate. In cadrul acesteia si in prima faza, medicul ortoped va efectua o examinare clinica, dar si o anamneza a pacientului cu scopul de a afla cauzele de aparitie ale fracturii.

Pentru a identifica localizarea fracturii, dar si gravitatea acesteia, ortopedul va solicita efectuarea unei radiografii la nivelul articulatiei umarului. Daca exista fracturi si la nivelul altor oase, medicul poate recomanda o tomografie computerizata (CT).

Ce solutii de tratament exista in cazul fracturii de clavicula?

Dupa confirmarea diagnosticului, medicul ortoped va stii ce solutie de tratament este potrivita pacientului in cauza. Daca nu este vorba despre o fractura severa, medicul ortoped poate recomanda un tratament conservator, care implica:

• Imobilizarea in bandaje Dessault sau bandaje Watson Jones,
• Administrarea unor medicamente antiinflamatoare pentru reducerea durerii,
• Un program de fizio-kinetoterapie la indrumarea unui specialist.

In cazul in care simptomele persista, iar starea de sanatate a pacientului permite efectuarea unei interventii chirurgicale, aceasta va fi solutia ideala pentru reducerea durerii si recapatarea mobilitatii articulatiei umarului. Interventia chirurgicala este recomandata si efectuata mai ales in cazul persoanelor cu un stil de viata activ, implicit in cazul sportivilor de performanta.

Cand este recomandata interventia chirurgicala in cazul unei fracturi de clavicula?

Asadar, in cazul unei fracturi cu deplasare mare, interventia chirurgicala este cea mai eficienta solutie, iar aceasta presupune repozitionarea fragmentelor osoase potrivit alinierii normale, iar ulterior fixarea acestora cu ajutorul unor suruburi si/sau placute metalice atasate pe suprafata osoasa a claviculei.

La cei mai multi dintre pacienti, timpul mediu de vindecare a unei fracturi de clavicula este de 3-4 saptamani. Pentru a se recupera total insa, sedintele de fizio-kinetoterapie sunt esentiale, la fel si sfaturile medicului ortoped post operator. Daca pacientul parcurge fiecare pas cu atentie si responsabilitate, sansele ca fractura sa se „deplaseze” sunt extrem de mici. Tocmai de aceea, pentru o vindecare completa si pentru ca pacientul sa se poata reintoarce la activitatile uzuale zilnice si/sau sportive, responsabilitatea este cheia.

Ce implica recuperarea dupa interventia chirurgicala in cazul pacientilor cu fractura de clavicula?

Chiar daca interventia chirurgicala a fost un succes, recuperarea este si ea foarte importanta in procesul de vindecare. Medicul ortoped alaturi de kinetoterapeut vor intocmi pentru pacientul in cauza un program de recuperare ce presupune redobandirea mobilitatii articulatiei umarului. La nivel general, acest program va include exercitii de: pendulare, intarire a fortei si exercitii izometrice ce presupun contractarea musculaturii fara a implica miscare. Toate aceste exercitii vor fi desfasurate in etape diferite, la intensitati diferite si doar la indrumarea specialistului.

Prima saptamana de recuperare va fi mai mult de acomodare si va implica miscari usoare in timp ce, in saptamanile 2-4, pacientul va putea deja sa execute miscari usoare de pivotare si flexie/extensie la nivelul pumnului si cotului.

In saptamanile 4-8, specialistul poate recomanda cresterea gradului de miscare al umarului si efectuarea exercitiilor de intarire a musculaturii cu ajutorul benzilor de rezistenta sau a unor greutati mici. Intarirea aproape completa a musculaturii, dar si cresterea numarului de repetitii a exercitiilor se va face in saptamanile 8-12, iar in saptamanile 12-16 pacientul se va afla pe ultima suta de metri si se va putea reintoarce la activitatile sportive. Acest lucru va fi insa posibil doar daca pacientul va fi responsabil si va executa orice miscare cu atentie, fara a forta articulatia umarului.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale: 0727 366 950

Pentru mai multe informatii legate de afectiunile sistemului locomotor ma puteti urmari si pe retelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Fractura de claviculă – Când apare și cum o tratam? appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este labrumul si care este rolul sau?

Articulatia umarului este cunoscuta si sub denumirea de „articulatia scapulo-humerala” si se numara printre cele mai mobile articulatii de la nivelul corpului nostru. Aceasta mobilitate este asigurata de capul humeral si glena, cele doua structuri care alcatuiesc intreaga articulatie a umarului.  

Din punct de vedere anatomic, capul humeral are o forma sferica si este mai mare din punct de vedere diametral comparativ cu cavitatea glenoidian cu care se articuleaza. Pentru a asigura o mai buna si corecta functionare a capului humeral, in jurul glenei se regaseste un inel fibrocartilaginos ce poarta numele de „labrum”. Astfel, „labrumul” se numara printre principalii responsabili ai stabilității articulare.

Cauze comune ce determina aparitia leziunii SLAP

Asa cum am mentionat la inceput, leziunea SLAP reprezinta o afectiune a partii superioare a labrumului umarului, care este asociata cu desprinderea capului lung al tendonului bicepsului brahial. In cele mai multe dintre cazuri, leziunea SLAP apare in urma unor traumatisme puternice care pot implica:

• Activități fizice repetate prin care bratul este dus in flexie, abductie si/sau rotatie externa excesivă,
• Caderi cu cotul in flexie.

Fiind o afectiune de natura traumatica in majoritatea cazurilor, persoanele cu un stil de viata activ si mai ales sportivii de performanta se afla in categoria de risc pentru a o dezvolta. Rupturile la acest nivel sunt insa favorizate si de o slaba vascularizatie a labrumului.

Leziunile SLAP cresc tensiunea la nivelul ligamentului gleno-humeral inferior si pot accelera aparitia unei instabilitati la nivelul umarului. Pentru a evita complicatiile sau prelungirea perioadei de recuperare, este indicat sa va prezentati la un consult de specialitate imediat dupa ce ati suferit un tramatism la nivelul acestei zone.

Ce activitati sportive cresc riscul de a dezvolta leziunea SLAP?

Leziunea SLAP reprezinta o afectiune a partii superioare a labrumului umarului. Asadar, in general, orice activitate care suprasolicita articulatia umarului te poate plasa in categoria de risc pentru a dezvolta leziunea SLAP. Totusi, exista cateva sporturi pe care oamenii le practica si la care ar trebui sa acorde o atentie sporita.

Jucatorii de baseball de exemplu sunt predispusi la ruptura labrumului deoarece actiunea de aruncare cauzeaza o tractiune puternica a tendonul bicepsului in partea de sus a labrumului si exercita o mare presiune asupra sa, fapt ce poate determina ruptura labrumului. In aceeasi categorie de risc se afla si jucatorii de golf sau persoanele care ridica greutati deasupra capului (halterofilii).

Simptome comune in cazul leziunii SLAP

Intrucat simptomele difera de la un pacient la altul, este bine sa apelati la medicul ortoped atunci cand apar primele semnale si sa nu incercati sa tratati afectiunea in lipsa recomandarii specialistului si a confirmarii diagnosticului. In general, pacientii diagnosticati cu leziunea SLAP acuza:

• Durere ce difera in intensitate
• Scaderea fortei musculare si implicit a performantei sportive
• O constanta senzatie de blocare in umar
• Cracmente/pocnituri resimtite in momentul in care are loc ruptura labrumului

Cum sunt diagnosticate leziunile SLAP?

Medicul ortoped este singurul care poate oferi un diagnostic complet si corect, iar acest lucru se poate face prin intermediul urmatoarelor testari/examinari. O parte dintre testele clinice efectuate cu scopul de a confirma sau infirma prezenta unei leziunii SLAP pot fi:

• Anterior Slide Test  –  In cadrul acestui tip de test, pacientul va trebui sa adopte o pozitie cu mainile pe solduri si antebratele trase posterior, astfel incat medicul isi va putea pozitiona o mana pe umarul afectat si o mana pe cotul pacientului. In acel moment, medicul ortoped poate imprima o forta spre superior si anterior la nivelul cototului, iar daca pacientul acuza durere si nu poate rezista manevrei, acest lucru poate indica prezenta leziunii SLAP.
• SLAPprehension Test – Pacientul este examinat stand intins sau in picioare. Bratul este flexat orizontal peste piept, iar cotul intins si antebratul pronat (degetul mare in jos). Acest lucru poate provoca durere la nivelul zonei santului bicipital cu sau fara prezenta unui zgomot (clic). Manevra este repetata cu bratul supinat (degetul mare in sus).
• Crank Test  – In acest caz, pacientul va sta intins, cu bratul anteflexat sau elevat, iar cotul va fi flexat la 90 de grade. Medicul imprima o forta axiala si efectueaza miscari de rotatie interna si externa. Daca este sesizata prezenta unui zgomot (clic) sau a durerii, este foarte probabil ca pacientul sa se confrunte cu leziunea SLAP.
• The Passive Compression Test  – Pentru a efectua testul de compresie pasiva, pacientul va sta intins pe partea laterala pe umarul neafectat. Medicul roteste bratul pacientului in exterior cu 30 de grade de abducție si apoi impinge bratul proximal in timp ce extinde umarul, fapt din care rezulta comprimarea pasiva a labrumului superior pe glenoida. Dacă pacientul acuză durere sau medicul sesizeaza aparitia unui clic dureros in articulatia glenohumerala, testul este pozitiv.

Pentru o aprofundare si o confirmare a diagnosticului, medicul ortoped poate recomanda diverse investigatii suplimentare. De exemplu, rupturile labrale pot fi vizualizate si confirmate in urma efectuarii unei investigatii RMN.

Clasificarea leziunilor SLAP. Cate tipuri exista?

Leziunile SLAP se pot clasifica in urmatoarele categorii:

• Leziunea de tip I (In astfel de situatii apar modificări degenerative ale labrumului superior)
• Leziunea de tip II (Acest tip de leziune este instabila in momentul in care deplasarea prin tractiune pe biceps este mai mare de 3mm)
• Leziunea de tip III (In aceste situatii, pacientii se confrunta cu ruptura in toarta de cos, dar cu ancora bicipitala neafectata)
• Leziunea de tip IV (Pacientii sunt diagnosticati cu ruptura in toarta de cos cu extensie in tendonul bicipital)
• Leziunea de tip V (In aceasta categorie regasim rupturile complexe de labrum)

Cum se trateaza leziunile SLAP?

De regula, atunci cand starea de sanatate a pacientului nu permite efectuarea interventiei chirurgicale sau atunci cand este vorba despre un pacient in varsta, solutia o reprezinta tratamentul conservator. Acest tip de tratament presupune administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene (reduc durerea) si un program de fizio-kinetoterapie la indrumarea unui specialist ce ajuta la redobandirea mobilitatii.

In cazul in care este vorba despre un pacient tanar, cu un stil de viata activ sau mai ales in cazul sportivilor de performanta, tratamentul recomandat cel mai des pentru leziuni de grad mare este interventia chirurgicala artroscopica. Aceasta contribuie la o mai buna recuperare si la redobandirea mobilitatii articulatiei umarului.

Cand este recomandata artroscopia in cazul leziunilor SLAP?

Artroscopia este frecvent utilizata si recomandata pentru a trata rupturile de labrum și este minim-invazivă, avantajos atat pentru chirurgul ortoped, cat si pentru pacientul in cauza. In cazul in care ruptura este de mici dimensiuni, medicul ortoped va elimina partile afectate de la nivelul articulatiei umarului. Aceasta procedura poarta numele numele de „debridare labrala”.

Daca este vorba despre rupturi totale insotite de instabilitatea articultiei umarului este necesara repararea acesteia cu ajutorul unor ancore, care permit labrumului o vindecare corecta. Ancora va fi amplasata in osul din jurul articulatiei umarului, permitand medicului sa repare in acelasi timp leziunea pe cale artroscopica. Mai multe despre avantajele interventiilor artroscopice puteti afla dintr-un alt material pe care l-am redactat pentru voi: https://drahmadalqadi.ro/10-avantaje-ale-artroscopiei/

In ce consta recuperarea in cazul leziunilor SLAP?

In cazul leziunilor SLAP, post operator, medicul ortoped va va recomanda purtarea unei orteze, cu ajutorul careia umarul va fi imobilizat intr-o pozitie neutra timp de aproximativ 3-4 saptamani. Ulterior, pacientul va trebui sa inceapa un program de fizio-kinetoterapie pentru a redobandi mobilitatea articulatiei umarului. Acest lucru se poate obtine cu ajutorul exercitiilor recomandate de specialist.

In cazul sportivilor de performanta, recuperarea va avea loc intr-o perioada mai scurta de timp, astfel incat acestia sa se poata reintoarce la activitatile sportive. In cazul sporturilor de contact ce presupun aruncarea, reluarea acestora se va putea face la capacitate maxima abia dupa 6 luni de la interventia chirurgicala.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti apela la numarul 0727 366 950.

Ma puteti urmari si pe retelele sociale pentru mai multe detalii legate de afectiunile ortopedice:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Leziunea SLAP – Ce este si ce solutii de tratament exista? appeared first on Alqadi Ahmad.

Anatomia umarului

Umarul se numara printre cele mai complexe articulatii din corpul uman care ne permite sa efectuam de la activitatile uzuale zilnice, si pana la activitati sportive complexe. Articulatia acestuia este compusa din humerus (osul bratului) si glena, parte a omoplatului (scapula).

Unul dintre elementele de care depinde  stabilitatea acestei articulatii este labrumul, care poate fi asemanat cu o garnitura ce ofera protectie celor doua oase (humerus + scapula). Putem spune ca datorita lui, umarul este una dintre cele mai mobile articulatii ale corpului. In momentul in care labrumul este afectat, pacientul poate resimti durere si instabilitate ce il impiedica sa execute numeroase miscari corect.

Leziunea Bankart – Ce este si care sunt cauzele de aparitie?

In momentul in care se produce ruptura labrumului din articulatia umarului, stabilitatea acestuia este afectata, iar aceasta leziune poarta numele de Bankart. Cu alte cuvinte, ea poate sa apara in urma unei luxatii de umar, de cele mai multe ori din cauza unei accidentari suferite sau a unui traumatism puternic. Persoanele intre 18 si 30 de ani sunt cele mai des afectate de aceasta leziune, iar consultatia de specialitate este absolut necesara intrucat daca este ignorata, aceasta leziune se poate asocia si cu fracturi sau detasari periostale.

Sporturile de contact te pot plasa in categoria de risc pentru a dezvolta leziunea Bankart

Leziunile Bankart sunt foarte des intalnite la categoria de varsta tanara, in special in cazul barbatilor pana in 30 de ani. In cazul sexului feminin, riscul de a dezvolta leziunea Bankart poate creste odata cu varsta de 50 sau chiar 60 de ani.

Fiind o leziune care afecteaza articulatia umarului, activitatile sportive se numara printre factorii de risc. Asadar, orice activitate care predispune corpul la o dislocare a umarului sau la fortarea acestei articulatii prezinta un risc. Sporturile de contact, in special fotbalul sau rugby-ul trebuie practicate cu foarte mare atentie, iar incalzirea este absolut necesara. Si sporturile care implica aruncare sunt de asemenea riscante pentru articulatia umarului. Tenisul, baseball-ul si/sau voleiul sunt doar trei dintre ele.

Instabilitatea articulara si durerea, doua simptome frecvente in cazul leziunii Bankart

Chiar daca simptomele difera de la un pacient la altul, exista cateva pe care majoritatea pacientilor diagnosticati cu leziunea Bankar le-au acuzat. Instabilitatea articulara si durerea sunt doua dintre cele mai frecvent intalnite insa nu singurele. Pe langa acestea, pacientii pot experimenta si:

• O deplasare excesiva a capului humeral in articulatia glenoida,
• O senzatie constanta de umar dislocat la executarea anumitor miscari,
• Luxatii repetate (Atunci cand umarul este dislocat, articulatia poate deveni instabila si predispusa la dislocari sau luxatii repetate. Dislocarile umarului pot fi partiale sau complete)

Ceea ce trebuie retinut este faptul ca atunci cand ligamentele, tendoanele si/sau muschii din jurul umarului se slabesc sau se rup, dislocarile pot aparea in mod frecvent, iar pacientul nu mai poate executa nici macar activitatile uzuale zilnice.

Leziunea Bankart – Cum stabilim diagnosticul?

Istoricul medical al fiecarui pacient este absolut esential de stiut atunci cand ajungeti la o consultatie de specialitate. Mai mult, nu omiteti sa mentionati nici un simptom medicului ortoped intrucat asa puteti ajuta si dumneavoastra la stabilirea unui diagnostic corect.

Examenul clinic poate confirma diagnosticul de umar dislocat sau chiar alte patologii asociate. Imagistica radiologica este cea mai des recomandata si efectuata in cazul in care suspicionam existenta unor leziuni osoase, iar RMN-ul este mai eficient comparativ cu Computerul Tomograf (CT) de exemplu in diagnosticarea leziunii Bankart

Tipuri de tratament in cazul leziunii Bankart

Ca pentru multe alte afectiuni, primul pas consta in tratarea non-invaziva. Asta inseamna ca tratamentul conservator este o prima solutie, iar aceasta consta in imobilizarea umarului pana cand inflamatia este ameliorata. De cele mai multe ori, acest tip de tratament se aplica in cazul varstnicilor sau in cazul celor pentru care interventia chirurgicala ar putea fi un pericol.

In cazul in care interventia chirurgicala este necesara si nu prezinta nici un risc pentru pacient, recomand efectuarea artroscopiei de umar. Interventia este de tip minim-invaziv, spitalizarea redusa, iar pacientul se poate recupera intr-un timp mult mai scurt comparativ cu o interventie deschisa. Cu ajutorul a doua sau trei incizii de dimensiuni milimetrice, artroscopul este introdus in interiorul articulatiei si permite atat vizualizarea, cat si tratarea leziunii.

Cand isi poate relua pacientul activitatile uzuale dupa interventia chirurgicala?

Intrebarile cele mai des adresate la finalizarea interventiei chirurgicale se refera la momentul in care pacientul poate reveni la viata de zi cu zi si poate relua o serie de activitati. Imediat post operator este indicat ca umarul sa fie sustinut cu ajutorul unei orteze. Dupa aproximativ 6 saptamani acesta poate sa conduca autoturismul. Abia dupa aproximativ trei luni, pacientul se poate reintoarce si la activitatile sportive insa este indicat ca totul sa fie reluat treptat, fara miscari bruste si in nici un caz fara incalzire.

Sursa foto imagine reprezentativa aici

Pe mine ma puteti gasi si pe retelele sociale daca vreti sa aflati mai multe informatii despre afectiunile ortopedice:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Leziunea Bankart – Ce este si care sunt tipurile de tratament? appeared first on Alqadi Ahmad.

Atentie la suprasolicitarea musculara. O cauza frecventa a leziunii de coafa rotatorie

Durerea de umeri/ la nivelul umerilor este cel mai comun si simplu simptom pe care orice pacient il poate experimenta. Atunci cand aceasta se instaleaza, va recomand sa veniti la un consult de specialitate pentru a afla diagnosticul concret. Cauzele frecvente ale leziunii de coafa rotatorilor pot fi:

• Traumatisme – In aceasta categorie intra diferite leziuni precum luxatiile, fracturile sau chiar dislocarea umarului.
• Diverse miscari bruste care pot solicita umarul.
• Suprasolicitare musculara de-a lungul timpului. Chiar daca sunteti persoane active si obisnuiti sa practicati diverse sporturi, mare atentie la incalzire si la musculatura corpului. Nu va fortati si nu executati miscari pe care corpul vostru se chinuie sa le realizeze.
• Sportul de performanta care implica miscari ce pot solicita umerii, respectiv bratele. In categoria aceasta intra diferite sporturi, printre care: tenis, baschet, handbal, ski, volei sau sporturile de contact.
• Varsta inaintata.

Durerea si slabiciunea articulara, simptome frecvente ale leziunilor de coafa rotatorie

Cand vine vorba de simptome, durerea este primul semn. Indiferent de intensitatea ei, aparitia acesteia nu este o normalitate si trebuie tratata cat mai repede posibil. Pe langa aceasta, multi dintre pacientii pe care i-am tratat s-au confruntat si cu:

• Slabiciunea musculaturii si a articulatiei umarului. Pacientului ii va fi foarte greu sa execute chiar si miscari simple ale umarului sau bratelor.
• Scaderea mobilitatii articulare: nu mai poti sa ridici sau sa tii in mana diferite obiecte, chiar daca sunt mici sau usoare.
• In cazuri mai grave, atunci cand pacientul amana pentru mult timp vizita la medic, musculatura umarului se poate atrofia.

Tratamentul conservator, o prima solutie pentru coafa rotatorie afectata

Tratamentul care nu implica interventii chirurgicale poate fi o prima solutie. Asta daca gradul de afectare nu este ridicat, iar pacientul se prezinta la consult de la primele simptome. Ce veti avea de facut mai exact?

• Repaus. Daca vreti sa va vindecati, repausul este o solutie simpla si foarte benefica in multe cazuri. Odihniti-va si lasati articulatia umarului sa faca o pauza.
• Utilizarea unui bandaj atunci cand medicul ortoped va sfatuieste acest lucru.
• Medicamente anti-inflamatoare recomandate doar de specialisti.
• Un program de fizio-kinetoterapie stabilit tot de un specialist si executat doar cu indrumarea lui.
• Injectiile cortizonice. Le recomand in cazuri rare, atunci cand durerea persista, iar celelalte tipuri de tratament conservator nu sunt eficiente.

Artroscopia. Tehnica des utilizata in cazul leziunilor de coafa rotatorie

In cazul in care vorbim despre o leziune mai mare la nivelul coafei rotatorilor si bineinteles in cazul in care tratamentul conservator nu a avut nici un efect, chirurgia este solutia. Nu va faceti griji, in prezent sunt utilizate tehnici minim-invazive benefice atat pentru pacient, cat si pentru medic. Durata operatiei este scurta, spitalizarea de asemenea, iar perioada de recuperare mai usoara:

Interventia chirurgicala prin artroscopie presupune introducerea prin cateva incizii mici a unei camere optice (artroscopul) şi a unor instrumente specifice. Prin aceasta metoda pot sa vad leziunea, si in acelasi timp sa o si tratez. Acest tip de tratament are ca scop inlaturarea durerii si redobandirea fortei musculare.

Un alt tip de interventie este cea deschisa pe care o aleg in cazuri destul de grave atunci cand pacientul se confrunta cu o ruptura mare sau foarte complexa la nivelul coafei rotatorii. Pe scurt, interventia presupune reconstructia coafei rotatorii sau transferul de tendon.

Retineti! Sanatatea corpului nostru este cea mai importanta. Optati pentru un medic specialist, ramaneti fidel acestuia si ascultati de sfaturile sale atunci cand mergeti la consultatie. Mai mult, faceti un obicei din a va controla anual si a va monitoriza sanatatea corpului vostru.

Citeste si alte articole:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

Ma poti urmari si pe celelalte retele sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Leziunile de coafa rotatorie. Cand apar si cum le tratam? appeared first on Alqadi Ahmad.

Umarul reprezinta o componenta a corpului uman, mai exact una dintre cele mai mari articulatii ale organismului nostru care ne ofera posibilitatea de a executa diverse miscari. Câteva dintre componentele sale sunt reprezentate de: coafa rotatorie, bursa sau manseta de cartilagiu.

Leziunea de coafa rotatorie. Una dintre afectiunile care provoaca durere la nivelul umarului.

In primul rand, trebuie sa stiti ca aceasta este reprezentata de o serie de muschi si tendoane care inconjoară umarul. Ea este un punct de sprijin care ne permite sa executam o serie larga de miscari cu bratele noastre. Atunci cand simti durere la nivelul umarului, este foarte posibil ca acesta componenta sa sufere o leziune, iar primul pas pe care ar trebui sa il faceti este sa va programati la un consult de specialitate. O alta componenta este bursa care reprezinta defapt un sac de dimensiuni mici in care se afla lichid ce are rol protector pentru tendoanele rotatorului. De asemenea, manseta de cartilagiu este o alta componenta a umarului care creaza un scut protector pentru humerus si permite umarului sa execute numeroase miscari. La primele simptome resimtite la nivelul zonei umarului, programeaza-te la dr. Ahmad Alqadi pentru o consultatie, in urma careia veti beneficia de tratamentul potrivit, in functie de afectiune si gravitatea acesteia.

Pentru ca sunt supusi numeroaselor miscari pe care le facem in viata de zi cu zi, pe umeri este pusa o presiune foarte mare, iar in multe dintre cazuri, apar complicatii si dureri la nivelul acestei zone. De aceea, umerii sunt foarte predispusi la traumatisme, intinderi musculare sau luxatii.

Cum se manifesta durerea de umar si care sunt cauzele aparitiei acestei afectiuni?

In primul rand, durerea de umar poate anunta la randul ei prezenta unor anumite afectiuni ale organismului nostru precum: leziuni de coafa rotatorilor (se manifesta prin rupturi ale tendoanelor, iar leziunile pot aparea in urma unui traumatism puternic de exemplu), inflamatia tendonului (atunci cand se intampla acest lucru este foarte posibil ca pe tendoanele umarului sa se fi format depozite de calciu), capsulita adeziva (ea determina ingrosarea tesuturilor din jurul articulatiilor), artroza umarului (stratul de cartilaj care imbraca oasele se deterioreaza pe zi ce trece), bursita (apare atunci cand bursa acumuleaza lichid in exces, iar in acest fel oasele nu mai sunt la fel de protejate) sau chiar fractura (aceasta poate fi cauzata in urma unui traumatism cauzat de un accident de exemplu sau de sporturile de contact). Cum se poate manifesta durerea de umar daca nu este tratata la timp?

• Durere persistenta in zona articulatiei umarului. Aceasta poate fi mai proeminenta in spate, in partea din fata a umarului sau chiar in partea superioara a bratului.
• Senzatia de slabiciune si slabire a umarului sau a bratului superior. Pacientul poate avea o senzatie de alunecare si revenire a articulatiei. Exista si situatii mai grave in care umarul ar putea fi complet dislocat.
• Pacientul nu mai poate face miscare in urma dislocarii umarului. Acest lucru se datoreaza de cele mai multe ori durerii in urma rupturii de manseta a rotatorilor.

Cum obtinem un diagnostic? Care este procesul?

Medicul ortoped este cel care va pune un diagnostic pacientului in urma consultatiei. Pentru inceput, ortopedul cauta orice anomalie de ordin fizic (umflare, scaderea fortei musculare sau deformarea unei anumite zone), iar ulterior se va face o examinare completa care poate implica: Radiografia (aceasta va arata daca exista sau nu leziuni osoase la nivelul umarului), RMN sau Ecografia (prin acestea se va vedea o mai buna perspectiva si imagine a muschilor, ligamentelor sau tendoanelor), CT (aceasta examinare ofera imagini in detaliu cu toate structurile osoase), Electromiografia (prin aceasta se stabileste gradul de afectare nervoasa) sau Artografia (aceasta este o radiografie care ofera o vizualizare mai buna a articulatiei deoarece pacientului i se va injecta o substanta opaca in articulatie).

Crioterapia si Kinetoterapia. Posibile tratamente pentru durerea de umar. La ce ar trebui sa se astepte pacientii in procesul de recuperare?

In primul rand, fiecare pacient trebuie sa stie ca nu exista niciodata un tratament standard deoarece fiecare persoana are nevoie de un tratament personalizat in functie de patologia pe care o au si in functie de gradul de afectare. Cu toate acestea, exista cateva sfaturi generale care ar trebui urmate in procesul de recuperare:

• Pacientul va avea nevoie de repaus relativ. Asta inseamna ca va trebui sa execute diverse miscari cu foarte mare atentie si sa evite anumite actiuni precum: caratul obiectelor grele, executarea unor miscari bruste sau a unor activitati care ar putea suprasolicita zona afectata.
• Terapia cu unde de soc prin care pacientul poate scapa de dureri datorita stimularii microcirculatiei si recepatarii neovascularizatiei.
• Crioterapia prin intermediul careia pacientului i se va aplica gheata pentru ameliorarea durerilor in zonele afectate.
• Atunci cand durerea persista si devine greu de suportat, medicul ortoped va prescrie corticoizi, atat pe cale orala, cat si sub forma unor injectii.
• Masajul efectuat doar de un specialist care cunoaste trecutul pacientului si este la curent cu afectiunea sa si gradul de afectare al acesteia.
• Kinetoterapia care se va face doar la indrumarea specialistului.

Atunci cand durerile sunt depistate intr-o faza incipienta, tratamentul ales este unul non-invaziv si care implica o recuperare mai usoara insa, o afectiune mai complexa poate necesita interventie chirurgicala si un proces mai lung de recuperare prin care pacientul va trece. De aceea, este bine ca la primele simptome pacientul sa se prezinte in cabinetul unui medic ortoped.

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Durerea de umar. Cand ar trebui sa mergem la un consult de specialitate si care sunt metodele de tratare si prevenire? appeared first on Alqadi Ahmad.

Sindromul de impingement subacromial este o afectiune care se manifesta clinic prin durere severa, cu debut lent la nivelul urmarului, exacerbata de miscarea de ridicare a bratului peste nivelul capului, limitarea miscarilor bratului.
Spatiul subacromial este delimitat de: capul humerusului (inferior) si articulatia acromioclaviculara (superior).

Cele 2 formeaza un spatiu de aproximativ 1 centimetru. Intre cele 2 structuri osoase se regasesc: tendoanele coafei rotatorilor, capatul lung al bicepsului, bursa subacromiala si ligamentul coracoacromial.

Cel mai important rol in miscarile umarului il are musculatura coafei rotatorilor: supraspinos, infraspinos, subscapular si rotund mic.

Mecanismul de producere al sindromului de impingement subacromial il reprezinta un deficit structural fie la nivel osos sau muscular: ruptura de coafa rotatorilor, tendinita, bursita subcromiala etc.

Consultatie ortopedie Bucuresti

La examenul clinic medicul va testa mobilitatea umarului folosind o serie de teste specifice pentru a diagnostica sindromul de impingement subacromial cu acuratete cauza simptomatologiei dvs.

Dupa examinarea clinica sunt necesare radiografii in mai multe incidente , iar uneori examinarea RMN poate aduce informatii suplimentare.

Tratament Sindromul de impingement subacromial:

Initial ,se recomanda medicatie antiinflamatorie, fiziokinetoterapie si infiltratii locale.

Daca metodele conservatoare nu dau rezultate se recomanda decompresie artroscopica, acromioplastie etc.

Artroscopia de umar  poate rezolva sindromul de impingement subacromial folosind incizii mici ce asigura un rezultat mult mai bun si o recuperare  mai rapida.

The post Sindromul de impingement subacromial appeared first on Alqadi Ahmad.