În acest articol vei afla ce este ruptura de menisc, care sunt cauzele, simptomele și cele mai eficiente metode de tratament.

Ce este meniscul și care este rolul său?

Meniscul este o structură fibro-cartilaginoasă situată la nivelul genunchiului. Fiecare genunchi are două meniscuri:

• meniscul medial (intern)
• meniscul lateral (extern)

Care sunt rolurile meniscurilor?

• absorb șocurile
• stabilizează articulația genunchiului
• distribuie uniform greutatea corpului
• protejează cartilajul articular

O leziune la nivelul meniscului poate afecta toate aceste funcții.

Ce este ruptura de menisc?

Ruptura de menisc reprezintă fisurarea sau ruperea acestei structuri, de obicei în urma unei mișcări bruște sau a unui traumatism. În unele cazuri, ruptura apare progresiv, pe fond degenerativ, mai ales la persoanele peste 40 de ani.

Ruptura de menisc – cauze frecvente

Ruptura de menisc poate apărea din mai multe motive:

Traumatisme

• mișcări de rotație bruscă a genunchiului
• schimbări rapide de direcție
• aterizări incorecte
• accidente sportive

Degenerare

• uzura naturală a articulației
• înaintarea în vârstă
• afecțiuni articulare preexistente

Sporturile precum fotbalul, baschetul sau schiul cresc riscul de apariție a acestei leziuni.

Simptomele des întâlnite la ruptura de menisc

Manifestările pot varia în funcție de gravitate, însă cele mai frecvente simptome sunt:

• durere la nivelul genunchiului
• senzație de blocaj sau „înțepenire”
• umflarea genunchiului (edem)
• dificultate la îndoire sau întindere
• senzație de instabilitate

Uneori, simptomele pot apărea treptat, mai ales în cazul rupturilor degenerative.

Ruptura de menisc – diagnostic

Diagnosticul se stabilește în urma unui consult de specialitate, care poate include:

• examinare clinică
• teste specifice pentru menisc
• investigații imagistice (RMN)

Un diagnostic corect este esențial pentru alegerea tratamentului potrivit.

Tratamentul rupturii de menisc

Tratamentul depinde de tipul rupturii, vârsta pacientului și nivelul de activitate.

Tratament conservator

Recomandat în cazurile ușoare sau moderate:

• repaus
• antiinflamatoare
• fizioterapie
• kinetoterapie

Acest tip de tratament are rolul de a reduce durerea și de a restabili funcția genunchiului.

Tratament chirurgical

Indicat în rupturile complete de menisc sau la pacienții diagnosticați cu rupturi de menisc aflate în zone nevascularizate. Tratamentul chirurgical presupune:

• artroscopie de genunchi (procedură minim invazivă)
• sutura sau îndepărtarea porțiunii afectate (meniscectomie)
• în cazuri foarte rare, transplant de menisc

Recuperarea postoperatorie este esențială pentru revenirea completă.

Rolul recuperării medicale

Indiferent de tipul tratamentului, recuperarea medicală este esențială. Prin kinetoterapie și fizioterapie, pacientul își poate recăpăta mobilitatea, forța musculară și stabilitatea genunchiului.

Programele de recuperare trebuie să fie personalizate, în funcție de:

• tipul leziunii
• nivelul de activitate
• obiectivele pacientului

Cum poate fi prevenită ruptura de menisc?

Deși nu poate fi prevenită complet, riscul poate fi redus prin:

• exerciții de întărire musculară
• încălzire înainte de efort
• tehnică corectă în sport
• evitarea suprasolicitării

Întrebările pacienților cu ruptura de menisc

1. Se poate vindeca ruptura de menisc fără operație?

Da, în multe cazuri, mai ales cele ușoare, tratamentul conservator și recuperarea medicală pot fi suficiente pentru ameliorarea simptomelor.

2. Cât durează recuperarea după o ruptură de menisc?

Recuperarea poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de gravitatea leziunii și de tipul tratamentului.

3. Pot merge dacă am ruptură de menisc?

În unele cazuri, mersul este posibil, dar poate fi dureros. Este important să eviți suprasolicitarea și să consulți un medic.

4. Este necesară operația în toate cazurile?

Nu. Intervenția chirurgicală este recomandată doar atunci când simptomele persistă sau afectează semnificativ mobilitatea.

5. Ce se întâmplă dacă nu tratez ruptura de menisc?

Netratată, ruptura poate duce la deteriorarea articulației și chiar la apariția artrozei. Mai mult, pot apărea leziuni asociate, precum cele ligamentare.

6. Pot face sport după o ruptură de menisc?

Da, însă revenirea la sport trebuie făcută treptat și doar după finalizarea recuperării.

7. Cum îmi dau seama că am ruptură de menisc?

Durerea, blocajul genunchiului și umflarea sunt semne frecvente. Diagnosticul exact se stabilește doar în urma unui consult medical.

The post Despre ruptura de menisc – cauze, simptome și opțiuni de tratament appeared first on Alqadi Ahmad.

Tratamentul leziunilor de menisc este întotdeauna personalizat, în funcție de particularitățile fiecărui caz, dar și în funcție de anumite aspecte precum: istoricul medical al pacientului, vârsta acestuia sau stilul de viață dorit.

Astăzi vorbim despre tratamentul leziunilor de menisc de grad 3.

Despre menisc – ce este și unde îl regăsim?

Meniscul este un țesut fibrocartilaginos situat între femur și tibie, iar la nivelul fiecărui genunchi regăsim un menisc intern și unul extern, cel intern fiind în majoritatea cazurilor cel mai des lezat fiind mai mare ca suprafață, mai subțire și mai îngust comparativ cu cel extern.

Cum se produc leziunile de menisc de grad 3?

Pacienții cu leziuni de menisc de gradul III trebuie să știe că este vorba despre o ruptură completă, care se extinde la cel puțin o suprafață articulară. Acestea sunt, de obicei, consecința unui traumatism la nivelul genunchiului sau a unor microtraumatisme repetate.

Cel mai frecvent, astfel de leziuni apar în contextul:

• mișcărilor de rotație bruscă a genunchiului cu piciorul fixat pe sol (de exemplu, în timpul sporturilor precum fotbal, baschet, tenis);
• flexiei și rotației forțate a genunchiului, de multe ori asociate cu schimbări rapide de direcție;
• traumatismelor directe la nivelul genunchiului (cădere, lovitură, impact în timpul unui meci);
• proceselor degenerative la pacienții cu o vârstă înaintată, unde țesutul meniscal este fragil, iar o mișcare aparent banală poate produce ruptura completă.

Leziunile de menisc de grad 3 sunt cel mai des vizibile la investigațiile imagistice precum RMN-ul.

Simptomatologia leziunilor de menisc de grad 3

Manifestările clinice ale unei leziuni de menisc de grad 3 sunt, bineînțeles, mai intense comparativ cu leziunile de grad I sau II și pot afecta semnificativ funcționalitatea genunchiului. Printre simptomele cele mai frecvente se numără:

• Durere localizată la nivelul genunchiului, de obicei pe linia articulară internă sau externă, în funcție de meniscul afectat;
• Senzație de blocaj sau „înțepenire” a genunchiului
• Edem (umflarea genunchiului), apărut la scurt timp după traumatism sau după un efort fizic susținut;
• Zgomote sau senzație de „pocnitură” în articulație în timpul anumitor mișcări;
• Limitarea mobilității și scăderea capacității de sprijin pe membrul afectat;
• În unele cazuri, senzație de instabilitate sau de „cedare” a genunchiului la mers sau la schimbarea direcției.

Simptomele pot fi accentuate la efort (urcat/coborât scări, poziția ghemuit, stat prelungit în picioare) și se pot ameliora parțial în repaus, însă, în absența unui tratament adecvat, disconfortul tinde să reapară și să se agraveze în timp.

Tratamentul conservator al leziunilor de menisc de grad 3

Deși leziunile de menisc de grad 3 sunt rupturi complete, există situații în care medicul ortoped poate apela inițial la un tratament conservator. Acest lucru se întâmplă în cazul pacienților tineri, cu o leziune de menisc de grad 3, localizată într-o „zonă roșie”, adică o zonă vascularizată. De asemenea, tratamentul non-chirurgical reprezintă prima soluție atunci când diagnosticul este dat în fază incipientă, la scurt timp după accidentare. Ce poate presupune tratamentul conservator?

• Imobilizare ghipsata sau în orteză, timp de 3, 4 sau 5 săptămâni, în funcție de particularitățile cazului,
• Un program de fizio-kinetoterapie.

Atunci când pacientului I s-a recomandat imobilizarea ghipsata sau prin intermediul ortezei, este important de știut că acesta va evita cât se poate de mult sprijinul pe membrul afectat, pe toata perioada purtării ortezei sau ghipsului.

IMPORTANT DE REȚINUT: Tratamentul conservator este eficient la pacienții din categoria de vârstă tânără, care îndeplinesc și condițiile menționate anterior.

Când se recomandă operația în cazul leziunilor de menisc de grad 3?

Intervenția chirurgicală în cazul leziunilor de menisc de gradul 3 este recomandată atunci când ruptura este completă și provoacă simptome persistente, care afectează calitatea vieții pacientului. În această etapă, meniscul este de obicei fragmentat sau deplasat, iar durerea, blocajele articulare și limitarea mobilității nu mai pot fi gestionate eficient prin tratament conservator.

Chirurgia devine necesară mai ales atunci când genunchiul „cedează”, apar episoade repetate de umflare sau pacientul nu își poate relua activitățile cotidiene ori sportive. Scopul intervenției este de a restabili funcția genunchiului, de a proteja cartilajul și de a preveni apariția artrozei pe termen lung — motive pentru care evaluarea ortopedică promptă este esențială.

The post Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3 appeared first on Alqadi Ahmad.

Tratamentul leziunilor de menisc este întotdeauna personalizat, în funcție de particularitățile fiecărui caz, dar și în funcție de anumite aspecte precum: istoricul medical al pacientului, vârsta acestuia sau stilul de viață dorit.

Astăzi vorbim despre tratamentul leziunilor de menisc de grad 3.

Ce este meniscul?

Meniscul este un țesut fibrocartilaginos situat între femur și tibie, iar la nivelul fiecărui genunchi regăsim un menisc intern și unul extern, cel intern fiind în majoritatea cazurilor cel mai des lezat fiind mai mare ca suprafață, mai subțire și mai îngust comparativ cu cel extern.

Cum se produc leziunile de menisc de grad 3?

Pacienții cu leziuni de menisc de gradul III trebuie să știe că este vorba despre o ruptură completă, care se extinde la cel puțin o suprafață articulară. Acestea sunt, de obicei, consecința unui traumatism la nivelul genunchiului sau a unor microtraumatisme repetate.

Cel mai frecvent, astfel de leziuni apar în contextul:

• mișcărilor de rotație bruscă a genunchiului cu piciorul fixat pe sol (de exemplu, în timpul sporturilor precum fotbal, baschet, tenis);
• flexiei și rotației forțate a genunchiului, de multe ori asociate cu schimbări rapide de direcție;
• traumatismelor directe la nivelul genunchiului (cădere, lovitură, impact în timpul unui meci);
• proceselor degenerative la pacienții cu o vârstă înaintată, unde țesutul meniscal este fragil, iar o mișcare aparent banală poate produce ruptura completă.

Leziunile de menisc de grad 3 sunt cel mai des vizibile la investigațiile imagistice precum RMN-ul.

Simptomatologia leziunilor de menisc de grad 3

Manifestările clinice ale unei leziuni de menisc de grad 3 sunt, bineînțeles, mai intense comparativ cu leziunile de grad I sau II și pot afecta semnificativ funcționalitatea genunchiului. Printre simptomele cele mai frecvente se numără:

• Durere localizată la nivelul genunchiului, de obicei pe linia articulară internă sau externă, în funcție de meniscul afectat;
• Senzație de blocaj sau „înțepenire” a genunchiului
• Edem (umflarea genunchiului), apărut la scurt timp după traumatism sau după un efort fizic susținut;
• Zgomote sau senzație de „pocnitură” în articulație în timpul anumitor mișcări;
• Limitarea mobilității și scăderea capacității de sprijin pe membrul afectat;
• În unele cazuri, senzație de instabilitate sau de „cedare” a genunchiului la mers sau la schimbarea direcției.

Simptomele pot fi accentuate la efort (urcat/coborât scări, poziția ghemuit, stat prelungit în picioare) și se pot ameliora parțial în repaus, însă, în absența unui tratament adecvat, disconfortul tinde să reapară și să se agraveze în timp.

Tratamentul conservator al leziunilor de menisc de grad 3

Deși leziunile de menisc de grad 3 sunt rupturi complete, există situații în care medicul ortoped poate apela inițial la un tratament conservator. Acest lucru se întâmplă în cazul pacienților tineri, cu o leziune de menisc de grad 3, localizată într-o „zonă roșie”, adică o zonă vascularizată. De asemenea, tratamentul non-chirurgical reprezintă prima soluție atunci când diagnosticul este dat în fază incipientă, la scurt timp după accidentare. Ce poate presupune tratamentul conservator?

• Imobilizare ghipsata sau în orteză, timp de 3, 4 sau 5 săptămâni, în funcție de particularitățile cazului,
• Un program de fizio-kinetoterapie.

Atunci când pacientului I s-a recomandat imobilizarea ghipsata sau prin intermediul ortezei, este important de știut că acesta va evita cât se poate de mult sprijinul pe membrul afectat, pe toata perioada purtării ortezei sau ghipsului.

IMPORTANT DE REȚINUT: Tratamentul conservator este eficient la pacienții din categoria de vârstă tânără, care îndeplinesc și condițiile menționate anterior.

Când se recomandă operația în cazul leziunilor de menisc de grad 3?

Intervenția chirurgicală este frecvent luată în considerare în cazul leziunilor de menisc de grad 3, mai ales atunci când acestea afectează semnificativ funcționalitatea genunchiului. Acest lucru se întâmplă atunci când ne confruntăm cu o leziune de menisc de grad 3, degenerativă sau atunci când diagnosticarea nu s-a făcut în fază incipientă, iar pacientul s-a prezentat la medicul ortoped târziu. În astfel de situații, simptomatologia persistă, pacientul acuză durere de mare intensitate, iar leziunea este vizibilă în urma interpretării RMN-ului.

Mai mult, la pacienții diagnosticați cu leziuni de menisc de grad 3, în asociere cu alte leziuni precum cele ligamentare, operația rămâne singura și cea mai bună soluție.

De regulă, intervenția se efectuează artroscopic, prin incizii de foarte mici dimensiuni, și poate consta în:

• meniscectomie parțială (îndepărtarea segmentului rupt al meniscului);
• sau, când este posibil, suturi meniscale (repararea meniscului), mai ales la pacienți tineri și în zone bine vascularizate ale meniscului.

Decizia de tratament este individualizată și se ia împreună cu medicul ortoped, în funcție de:

• tipul și localizarea leziunii;
• vârsta pacientului;
• nivelul de activitate fizică;
• prezența altor afecțiuni articulare (de exemplu, artroză).

Postoperator, recuperarea medicală (kinetoterapie și fizioterapie) joacă un rol esențial în redobândirea mobilității, forței musculare și stabilității articulare, contribuind la reintegrarea treptată în activitățile cotidiene și sportive.

The post Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3 appeared first on Alqadi Ahmad.

Urmează să treci printr-o Artroscopie? Atunci acest ghid rapid îți va fi foarte util.

Ce este Artroscopia în primul rând?

Artroscopia este o procedură chirurgicală, care permite medicilor ortopezi să vizualizeze interiorul unei articulații cu ajutorul tehnicilor minim invazive ce presupun efectuarea unor incizii de foarte mici dimensiuni, prin care este introdusă o cameră video mica, numită artroscop. Aceasta permite o vizualizare corectă și clară a articulației ce ajută la stabilirea unui diagnostic și la tratarea leziunii.

Artroscopia este adesea recomandată pacienților cu:

• Rupturi sau leziuni de menisc,
• Rupturi de ligamente,
• Leziuni ale tendoanelor,
• Sindroame de impingement,
• Leziuni labrale,
• Corpi liberi intraarticulari,
• Sinovite cronice,
• Sindromul de plică sinovială,
• Leziuni de cartilaj.

Cum te pregătești pentru o artroscopie : ghid rapid pentru pacienți

Pasul 1 – Consultația de specialitate

Indiferent de natura durerii tale, important este să te prezinți la un consult de specialitate și să nu încerci să tratezi de unul singur simptomele resimțite. Fie că ai suferit un traumatism la nivelul articulației, fie că ai efectuat mișcări ce au suprasolicitat-o sau pur și simplu anumite simptome din trecut s-au agravat, vizita la medicul ortoped este esențială.

Medicul specialist va purta o discuție cu tine pentru a afla cauza simptomelor, detalii despre stilul de viață, istoricul medical sau ultimele acțiuni ce au dus la apariția/intensificarea simptomelor. Ulterior, medicul va examina articulația afectată, prin diferite manevre sau tehnici de testare, ce au ca scop confirmarea diagnosticului.

Nu ai apucat să realizezi un set de investigații imagistice? În acest caz, medicul ortoped îți va oferi o recomandare în acest sens, în funcție de particularitățile cazului. Fie vei face un RMN, un CT, radiografii sau ecografii musculo-scheletale. În anumite cazuri, investigațiile imagistice vor fi însoțite și de alte analize, la recomandarea specialiștilor.

Pasul 2 – Interpretarea investigațiilor recomandate

După ce ai primit rezultatele investigațiilor recomandate de către medicul ortoped, următorul pas este să te programezi la un control pentru interpretarea acestora. După ce medicul confirmă diagnosticul și întocmește planul de tratament, pacientul este înștiințat, în detaliu, cu privire la toate aceste informații.

Pasul 3 – Stabilirea detaliilor și efectuarea programării pentru Artroscopia de genunchi

După ce diagnosticul este confirmat, iar pacientul informat despre toate detaliile necesare, împreună se va stabili o programare pentru Artroscopie. De regulă, timpii de așteptare sunt de minim câteva zile, astfel încât pacientul să aibă suficient timp la dispoziție pentru a face toate analizele pre-operatorii obligatorii, dar și pentru a primi rezultatele. În anumite cazuri, atunci când pacienții posedă o parte dintre analizele obligatorii (RECENTE), cele rămase se mai pot face chiar și în dimineața operației, cu câteva ore înainte pentru a fi gata și rezultatele.

Tot în această perioadă, pacientul va fi informat și despre detalii precum mesele pe care le poate servi înainte de intervenția chirurgicală, lichidele pe care le poate consuma cu câteva ore înainte, dar și obiectele necesare la Internare. De exemplu, unii pacienți au nevoie de una sau două cârje pentru a se sprijini, imediat după Artroscopia de genunchi.

Pe scurt?

• Pacientul trebuie să se prezinte la internare pe stomacul gol – minim 8 ore de la ultima masa sau ultimul pahar de apa/ceai,
• Este de preferat ca pacientul să servească o cină ușoară, cu o seară înainte de operație, evitând mâncărurile grase sau cele care ar putea să se digere foarte greu,
• Pacientul va sta internat o noapte, așadar este ideal să aibă cu acesta un mini-bagaj pentru noaptea petrecută la spital (obiecte de toaletă/îngrijire personală, pijamale, haine lejere pentru externare),
• Pacientul se va prezenta la spital pentru internare la ora stabilită și cu documentele necesare – buletinul, analizele, învestigația imagistica, raportul medical, adeverința de la angajator (în cazul in care doreşte concediu medical), cardul de sanatate și biletul de trimitere de la medicul de familie (dacă se dorește decontarea pațiala sau totala din partea CAS)

Pasul 4 – Pregătirea pacientului înainte de Artroscopie

După ce pacientul se prezintă la internare cu toate documentele necesare, acesta este preluat de către personalul spitalului și pregătit pentru intervenția chirurgicală.

Pasul 5 – Ziua operației – cum decurge Artroscopia de genunchi?

Artroscopia de genunchi este o procedură considerată „de rutină” pentru un chirurg ortoped, mai ales pentru unul specializat pe articulația genunchiului. Procedura este una rapidă, ușoară, cu riscuri extrem de mici și cu o rată de succes extraordinară. Este frecvent recomandată de către medici deoarece implică o recuperare mult mai ușoară, cicatrici post-operatorii de foarte mici dimensiuni, 0 disconfort și cu avantaje numeroase atât pentru medic, cât și pentru pacient. Mai mult, inciziile sunt de mici dimensiuni, iar rezultatele estetice superioare altor intervenții.

În timpul intervenției, chirurgul introduce în articulația genunchiului un artroscop (o cameră de mici dimensiuni, aproximativ cât un creion). Acesta transmite imaginile către un monitor de înaltă definiție, unde medicul poate observa structurile genunchiului în detaliu. Tratamentul leziunilor se realizează cu ajutorul unor instrumente chirurgicale fine, introduse prin alte incizii mici efectuate în jurul genunchiului.

Procedura durează între 30 și 60 de minute, iar tipul de anestezie diferă în funcție de particularitățile fiecărui caz și implicit, de decizia anestezistului. Așadar, poate fi vorba de Rahianestezie sau Anestezie totală.

Pasul 6 – Externarea și stabilirea următorilor pași după Artroscopie

După intervenția chirurgicală, pacientul este monitorizat pentru o perioadă scurtă, iar externararea se va face a doua zi. Medicul oferă indicații clare privind îngrijirea articulației operate, administrarea medicației, mobilizarea inițială și restricțiile de efort. Tot în acest moment se stabilesc următorii pași ai recuperării, inclusiv momentul începerii acesteia, dar și programarea controalelor postoperatorii.

Pasul 7 – Consultația la medicul specialist de Recuperare Medicală

Consultația cu medicul de recuperare medicală este esențială pentru o refacere corectă și sigură. Specialistul evaluează starea articulației, nivelul de mobilitate și forța musculară, apoi recomandă un plan personalizat de recuperare. În funcție de tipul intervenției și de evoluția pacientului, acesta poate include fizioterapie, kinetoterapie, dar și alte proceduri specifice.

Pasul 8 – Programul de recuperare medicală după Artroscopie

Programul de recuperare medicală are rolul de a reda mobilitatea, stabilitatea și forța articuleției și a membrului. Acesta se desfășoară progresiv, sub supravegherea unui kinetoterapeut, și include exerciții adaptate fiecărei etape de vindecare. Respectarea acestui program este esențială pentru prevenirea complicațiilor și pentru revenirea cât mai rapidă la activitățile zilnice sau sportive.

Cel mai important? Recuperarea medicală este OBLIGATORIE.

Ultimul pas – nu uita de controalele periodice și sfaturile chirurgului ortoped

Controalele periodice permit medicului ortoped să urmărească evoluția vindecării și să ajusteze recomandările în funcție de progresul pacientului. Respectarea indicațiilor primite, evitarea suprasolicitării articulației și menținerea unui stil de viață activ, dar echilibrat, contribuie semnificativ la succesul pe termen lung al intervenției chirurgicale.

Nu uita – succesul unei operații depinde într-o foarte mare măsură de comportamentul tău, ca pacient, pe termen lung și de ambiția de care dai dovadă în perioada de recuperare.

Programează un consult la dr. Ahmad ALQADI – Medic Primar Ortopedie și Traumatologie

0727 366 950 – telefonic sau WhatsApp

The post Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este ruptura de menisc?

În primul rând, meniscul este un țesut fibrocartilaginos, situat între femur și tibie, iar la nivelul fiecărui genunchi regăsim un menisc intern și unul extern, cel intern fiind în majoritatea cazurilor cel mai des lezat. Și asta pentru că, este mai mare ca suprafață, mai subțire și mai îngust comparativ cu cel extern.

Ruptura de menisc este o leziune localizată la nivelul genunchiului, care se numără printre cele mai des întâlnite afecțiuni ale acestei articulații, unde cauza principală este de regulă de natură traumatică. Cei mai mulți dintre pacienți au suferit o accidentare în timpul unei activități fizice sau sportive, care a implicat mișcări bruște de rotire sau torsiune a genunchiului. De regulă, leziunile de menisc apar mai des la persoanele de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 30 și 40 de ani însă, nu este o regulă. În ultimii ani, am tratat pacienți de orice vârstă și din ambele categorii de sexe, diagnosticați cu o astfel de patologie.

Cum apare ruptura de menisc?

Așa cum am menționat mai sus, ruptura de menisc apare de regulă în urma unui traumatism însă, NU în toate situațiile. La pacienții cu un stil de viață mai activ, și mai ales în rândul sportivilor, ruptura de menisc apare într-adevăr în peste 90% dintre situații, în urma unei accidentări. Aceasta se produce la majoritatea pacienților în timpul unei activități fizice, sportive, ce implică mișcări bruște de rotire sau torsiune a genunchiului. Chiar și o suprasolicitare a articulației genunchiului poate cauza ruptura meniscului, în unele situații.

La pacienții din categoria 50+, leziunile de menisc pot apărea pur și simplu odată cu înaintarea în vârstă. Asta se întâmplă deoarece cartilajul se degradează cu trecerea timpului, devenind mai predispus la diferite leziuni.

De câte tipuri poate fi ruptura de menisc?

Ruptura de menisc poate fi încadrată în 3 mari categorii, în funcție de gradul său:

– Gradul I sau Gradul II (fără extindere la suprafața articulară).

– Gradul III (Se extinde la cel puțin o suprafață articulară (superioară sau inferioară) și reprezintă o ruptură meniscală definitivă).

Vă voi povesti mai jos câte puțin despre tipurile de rupturi traumatice, dar și despre cele degenerative.

Leziuni traumatice – De regulă, rupturile de menisc de natură traumatică apar la persoanele cu un stil de viață activ, în special în cazul celor care practică activități fizice care solicită genunchiul. Aici întâlnim următoarele tipuri de rupturi:

➡ Ruptura de menisc verticală (Are loc de-a lungul meniscului și se află în paralel cu extremitatea sa. Necesită tratament chirurgical, și anume artroscopie de genunchi minim-invazivă).

➡ Ruptura orizontală (Ea apare de regulă atunci când are loc un traumatism foarte puternic. Sportivii de performanță se află în categoria de risc și sunt de asemenea pacienții predispuși frecvent la această afecțiune).

➡ Ruptura oblică (Se formează în centrul meniscului și poate continua către periferia lui. Meniscectomia este cel mai des recomandată în astfel de situații și presupune curățarea zonei lezate).

➡ Ruptura de menisc complexă însoțită de rupturi ligamentare sau entorse (Acest tip de ruptură se repară odată cu leziunea ligamentelor).

➡ Ruptura în „mâner de găleată” (Rupturile de acest tip sunt complexe și necesită intervenție chirurgicală cât mai repede. Ele reprezintă de fapt rupturi orizontale care se extind pe suprafețe mari).

➡ Ruptură în cioc de papagal (Este o leziune care necesită intervenție chirurgicală).

Leziunile degenerative – Ele apar odată cu înaintarea în vârstă și se întâlnesc frecvent la pacienții trecuți de 40-50 de ani, fiind o consecință a uzurii meniscului. Aici amintim:

➡ Ruptură radială de menisc (Acest tip de ruptură se produce de la marginea internă a meniscului către partea exterioară. Intervenția chirurgicală nu este obligatorie însă, recuperarea medicală este esențială).

➡ Ruptură tip clivaj orizontal (Este un alt tip de ruptură ce poate fi tratată conservator).

Simptomele rupturii de menisc

Fiecare pacient este UNIC, la fel și simptomele. Există pacienți pentru care simptomele sunt greu de suportat și vin la un consult de specialitate de îndată. Pentru alți pacienți, simptomele nu sunt chiar atât de intense, iar din acest motiv amâna consultația de specialitate. Indiferent de intensitatea simptomelor, eu vă recomand să veniți la un consult cât se poate de repede, mai ales dacă ați suferit o accidentare. Orice zi amânată, vă poate prelungi programul de recuperare.

Câteva dintre simptomele ce anunță o posibilă ruptură de menisc sunt:

➡ Blocaj articular – Se resimte de regulă în urma unei suprasolicitări ale genunchiului și este însoțit de durere articulară,

• Durere articulară, precedată de blocaj articular,

• Durere de diferite intensități, resimțită în mișcare sau repaus,

• Diferite zgomote pe care pacientul le aude în momentul unei accidentări (acestea poartă numele de „cracmente” sau „clicuri”),

• Impotența funcțională (mai exact, pacientul nu poate executa anumite mișcări sau activități precum urcatul și/sau coborâtul scărilor),

• Tumefierea sau inflamația genunchiului însoțită de durere.

Când tratăm ruptura de menisc conservator?

Tratamentul rupturii de menisc este întotdeauna personalizat, în funcție de particularitățile fiecărui caz, dar și în funcție de anumite aspecte precum: istoricul medical al pacientului, vârsta acestuia sau stilul de viață dorit.

Pentru un pacient dintr-o categorie de vârstă mai înaintată sau pentru cineva care a fost diagnosticat cu o ruptură de menisc de grad mic, stabilă și localizată la nivelul unei zone/porțiuni vascularizate, tratamentul conservator va reprezenta prima variantă pe care medicul o va lua în calcul.

1. Protocolul RICE (Rest – repaus, Ice – gheață la nivelul zonei afectate, Compress – comprese, Elevate – ridicarea membrului inferior afectat la un anumit nivel),
2. Un program de fizio-kinetoterapie pe care vă așteptăm să îl urmați la Orthocare Clinic (0775 307 307 pentru programări și detalii suplimentare),
3. Administrarea unor antiinflamatoare (DOAR la recomandarea medicului ortoped),
4. Infiltrații intraarticulare în funcție de recomandările primate.

Intervenția chirurgicală în cazul rupturii de menisc?

Tratamentul chirurgical este recomandat atunci când avem de-a face cu rupturi complexe de menisc, rupture de menisc de grad III sau atunci când rupture de menisc este asociată cu alte leziuni ligamentare. Artroscopia de Genunchi este denumirea procedurii chirurgicale utilizată adesea de către chirurgii ortopezi, având numeroase avantaje pentru pacient.

Așadar, tratamentul chirurgical este minim-invaziv, artroscopic și poate consta în:

1. Sutura de menisc,
2. Meniscectomie parțială,
3. Meniscectomie totală a segmentului afectat,
4. Transplant de menisc artificial (este folosit în cazuri foarte rare).

Cum vă puteți programa pentru o operație dacă ați fost diagnosticat cu ruptura de menisc?

Programările pentru intervențiile chirurgicale se fac la numărul 0727 366 950 însă, DOAR în urma unei consultații fizice. Vă aștept la Orthocare Clinic, Șoseaua Nicolae Titulescu nr.64, sector 1, București!

The post Totul despre ruptura de menisc appeared first on Alqadi Ahmad.

Ruptura de menisc

Meniscul este un țesut fibrocartilaginos care se regăsește între femur și tibie și de care depinde, într-un grad mare, stabilitatea genunchiului nostru. Ruptura de menisc se numără printre cele mai frecvente afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care afectează cu precădere bărbații, în cazul cărora incidența maximă apare între 30-40 de ani. Chiar dacă această afecțiune poate să apară din numeroase cauze, cele mai des întâlnite sunt traumatismele ce implică mișcări (în special rotirile sau săriturile) bruște care pun presiune mare asupra genunchiului. În cazul pacienților trecuți de 50 de ani, ruptura de menisc poate fi de natură degenerativă și poate să apară că urmare a degradării acestui țesut fibrocartilaginos în timp.

Ruptura de menisc este însoțită de durere articulară cu blocajul zonei afectate, umflarea genunchiului sau instabilitatea acestuia, determinând chiar imposibilitatea de a execută anumite mișcări. În funcție de diagnostic, vârstă și istoricul medical al pacientului, medicul ortoped poate lua decizia cu privire la metoda de tratament pe care o va recomandă și la care va apela. Dacă vreți să aflați mai multe despr tipurile de tratament în cazul leziunilor de menisc puteți citi acest material integral: https://drahmadalqadi.ro/tipuri-de-tratament-in-cazul-rupturii-de-menisc/

În cazul leziunilor degenerative, care apar odată cu înaintarea în vârstă, tratamentul conservator este o prima soluție. În cazul pacienților care doresc păstrarea unui stil de viață activ, intervenția chirurgicală reprezintă cea mai eficientă soluție. Pentru sportivii de performanță, tratamentul chirurgical rămâne singură soluție pentru că aceștia să poată practică în continuare sportul de performanță la capacitate maximă.

Mai multe despre această afecțiune puteți citi și din acest material de specialitate de pe blogul meu: https://drahmadalqadi.ro/ruptura-de-menisc/

Ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA)

În categoria afecțiunilor care provoacă durere la nivelul genunchiului intră și ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA), frecvent întâlnită la pacienții între 15 și 40 de ani, care fac activități fizice ce implică pivotare excesivă și decelerare bruscă.

Articulația fiecărui genunchi este compusă din 4 mari ligamente, iar ligamentul încrucișat anterior (LIA) se numără printre ele. Se află în centrul genunchiului și are rolul de a preveni deplasarea anterioară a tibiei în raport cu femurul. Atunci când are loc ruptura ligamentului, primul simptom este durerea de genunchi, însoțită de limitarea severă sau imposibilitatea de a efectua diverse activități fizice, în special cele sportive.

Pacienții diagnosticați cu ruptura LIA nu mai pot efectua corect mișcări de pivotare sau de răsucire ale membrelor inferioare, iar în timpul activităților uzuale zilnice pot resimți un disconfort constant și/sau durere. Chiar daca ruptura de ligament incrucisat anterior se trateaza in functie de nivelul de activitate dorit, eu va recomand sa luati in calcul interventia chirurgicala al carei scop este obtinerea unui genunchi functional si stabil.

Interventia presupune reconstructia ligamentului incrucisat anterior (LIA) si poarta numele de Ligamentoplastie. Intervenția se realizează doar artroscopic, iar pe scurt presupune reconstrucția LIA cu ajutorul grefelor. Mai multe despre acest tip de intervenție și ce implică recuperarea puteți afla din acest material: https://drahmadalqadi.ro/ce-presupune-recuperarea-dupa-ligamentoplastie-ce-trebuie-sa-stiti-daca-treceti-printr-o-astfel-de-interventie/

Eu recomand grefele recoltate de la pacient (autogrefe) din numeroase considerente precum: o integrare biologică mult mai mare și rapidă comparativ cu cea a grefelor sintetice, o recoltare mult mai ușoară prin metode minim-invazive și dimensiunea acesteia ce ma ajuta sa obtin un rezultat foarte apropiat de cel anatomic. Mai multe despre grefele pe care le recomand și utilizez în ligamentoplastia LIA puteți afla citind integral acest material: https://drahmadalqadi.ro/ligamentoplastia-lia-cu-grefa-hamstring-ischiogambieri-este-des-recomandata-de-medicii-ortopezi/

Gonartroza

Pe scurt și pe înțelesul tuturor, gonartroza este artroza localizată la nivelul articulației genunchiului. În același timp, artroza reprezintă o boală degenerativa lentă (în majoritatea cazurilor), ireversibilă, care determină degradarea progresivă a cartilajului articular. Este una dintre afecțiunile care provoacă durere la nivelul genunchiului, iar uneori, aceasta este asociată și cu inflamatie sinovială minimă sau medie. Printre cele mai comune simptome se numără durerea, iar aceasta poate să apară la efort fizic, în special în mers sau atunci când urcați și/sau coborâți scările.

Printre cei mai des întâlniți factori de risc se numără traumatismele și excesul ponderal. Mai mult, practicarea sporturilor (fie de performanță, fie de plăcere) poate plasa pacientul în grupa de risc. Pe lângă acești factori de risc, există și alții la fel de importanți:

• Vârstă înaintată (Persoanele de peste 50 de ani se află în categoria de risc deorece cartilajul articular se degradează odată cu trecerea timpului),
• Sexul feminin (Gonartroza este mai des întâlnită la femeile aflate la menopauză),
• Piciorul plat,
• Prezența unor afecțiuni deja existente precum hipertensiunea arterială, hiperuricemia sau diabetul zaharat.

Dr. Ahmad Alqadi (Chirurg Ortoped)

Dacă tratamentul conservator nu a avut efectul dorit, iar durerile nu s-au ameliorat, intervenția chirurgicală este cea mai bună soluție. În cazul gonartrozei în stadiu avansat poate fi chiar prima soluție recomandată de medicul ortoped. Artroplastia totală de genunchi (protezarea genunchiului) presupune înlocuirea cartilajului articular degradat de la nivelul genunchiului cu o endoproteză (piese dintr-un aliaj metalic) care prezintă 3 mari componente: o piesă femurală, una tibială și un insert (platou). Intervenția contribuie la eliminarea durerilor, corectând deformarea piciorului și ajutând pacientul să se reintoarcă la activitățile de zi cu zi la capacitate maximă.

Sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă

Pentru a înțelege ce este sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă este necesar să cunoașteți ce este plica și unde o regăsim. Astfel, plica reprezintă un pliu al capsulei articulației genunchiului. Aceasta are rolul de a asigura mobilitatea articulației genunchiului. În articulația fiecărui genunchi exista 4 plici sinoviale.

Sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă apare atunci când banda de țesut sinovial este inflamată ca urmare a unui traumatism sau a prezenței unei boli inflamatorii articulare. Există și situații în care pot fi afectate și persoanele care stau cu genunchii flectați pentru perioade lungi. Atunci când banda de țesut sinovial este suprasolicitată, durerea de genunchi este un prim simptom, iar aceasta poate fi însoțită de un zgomot la mișcarea articulației sau chiar de senzația de genunchi blocat.

Dacă vă este recomandat tratament conservator, în acest caz medicul ortoped poate să vă prescrie medicamente antiinflamatoare ce au ca scop reducerea inflamației. Aplicațiile locale reci ajută de asemenea la reducerea inflamației, iar repausul articular este și el recomandat în cazul pacienților diagnosticați cu această afecțiune. Dacă simptomele persistă în urma efectuării tratamentului conservator, se indică tratamentul chirurgical (artroscopia de genunchi) ce are ca scop înlăturarea artroscopică a plicii sinoviale.

Condropatiile genunchiului (leziunile de cartilaj femural/tibial/patelar)

Din punct de vedere anatomic, cartilajul este cel care acoperă capetele osoase în interiorul articulațiilor și cel care are rolul de a absorbi șocurile, asigurând o bună funcționare a articulației. Leziunile de cartilaj sunt afecțiuni frecvente, care pot apărea acut în urma unui traumatism/a unei accidentări sau în urma unor boli degenerative articulare. Leziunile de cartilaj femural/tibial sau patelar sunt afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care pot fi însoțite de blocajul articulației, disconfort la executarea anumitor mișcări și/sau inflamație la nivelul zonei afectate.

Atunci când cartilajul a suferit o ruptură completă, articulația se blochează, iar durerea crește foarte mult în intensitate. Dacă nu este tratată la timp, condropatia poate să limiteze sever mobilitatea pacientului.

Sindromul de bandă ilio-tibială distala

Sindromul de tract iliotibial reprezintă o afecțiune de natură ortopedică care provoacă durere la nivelul genunchiului și care este cunoscută și sub denumirile de „sindrom de tendon iliotibial” sau „sindromul de bandeletă iliotibială”. Afecțiunea se caracterizează prin durere localizată la nivelul regiunii laterale a genunchiului ca urmare a inflamației porțiunii distale ale tractului iliotibial.

Afecțiunea apare atunci când bandă iliotibiala (ligamentul care coboară în partea laterală a coapsei, de la sold papa la tibie) este suprasolicitat sau inflamat. Atunci când bandă ilio-tibială nu funcționează corect, orice mișcare care implică genunchiul nostru devine dureroasă, uneori chiar insuportabilă. Sindromul de tract iliotibial este foarte des întâlnit la sportivi, în special la alergători. Pentru început, tratamentul conservator este recomandat și are ca scop reducerea fricțiunii tendonului iliotibial pe condilul femural și implicit, ameliorarea simptomelor. În cazul în care acesta nu a avut rezultatul dorit, medicul ortoped va lua în considerare intervenția chirurgicală, care presupune îndepărtarea bursei inflamate și a porțiunii afectate a tractului iliotibial.

Ruptura de Ligament colateral medial (LCM)

Ruptura de Ligament Colateral Medial (LCM) este o altă afecțiune de natură ortopedică frecvent întâlnită, în special în entorsele de genunchi cauzate de traumatisme din timpul unor activități sportive. Atunci când are loc ruptura LCM, majoritatea pacienților aud un pocnet la nivelul genunchiului, care este urmat în cele mai multe dintre cazuri de o durere greu de suportat. Pe lângă aceasta, ruptura de Ligament Colateral Medial (LCM) mai este însoțită și de:

• Rigiditatea articulației genunchiului,
• Dificultate la încercarea flexiei genunchiului,
• O constantă senzație de instabilitate la nivelul articulației afectate,
• Disconfort resimțit la urcarea sau coborarea scărilor.

La nivel general, rupturile de ligament colateral medial (LCM) sunt clasificate astfel:

Grad I: Ligamentul a suferit o întindere.

Grad II: Pacienții diagnosticați cu ruptura LCM de gradul II au suferit o ruptură parțială a ligamentului.

Grad III: În aceste situații s-a produs ruptura completă a ligamentului, iar pacientul prezintă o laxitate severă la nivelul articulației.

În general, majoritatea leziunilor acute de grad I și II se vindecă cu ajutorul unui tratament conservator, care implică și un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist. Dacă este vorba despre leziuni ligamentare multiple și severe, mai ales asociate cu o leziune LIP (Ligamentul Încrucișat Posterior), este recomandată și efectuată de către medicul ortoped o reparație, augmentare sau o reconstrucție completă a structurilor mediale ale genunchiului.

Luxațiile rotulei

Luxația de rotulă este o altă afecțiune care provoacă durere la nivelul genunchiului și care este frecvent întâlnită la sportivii de performanță sau la pacienții cu malformații anatomice de condili femurali și trohlee femurală, ca urmare a producerii unui traumatism. Luxația de rotulă reprezintă o cauză a unei rupturi sau întinderi de ligament patelo-femural medial. Ruptura se poate produce atât direct, cât și indirect. Pe scurt, ruptura poate avea loc prin contact sau fără.

Complexul medial patelo-femural este compus din retinaculul patelar medial și ligamentul femuro-patelar medial , reprezentând astfel principalul stabilizator pasiv al articulației femuro -patelare.

Atunci când se produce luxația de rotulă, pacienții pot resimți:

• Durere de intensități diferite, în funcție de particularitățile fiecărui caz,
• Instabilitate articulară;
• Dificultate la executarea anumitor mișcări precum urcarea sau coborarea scarilor;
• Blocaj articular.

În cazul în care tratamentul conservator (de exemplu imobilizarea în orteză sau recuperare medicală) nu a oferit rezultatele așteptate de pacient și/sau medic, tratamentul chirurgical rămâne cea mai bună soluție. Ce implică acesta?

• Pentru a stabiliza rotula, este nevoie ca medicul chirurg sa efectueze reconstrucția ligamentului patelo femural medial. Această intervenție presupune de asemenea și recoltarea unei autogrefe (de la pacientul în cauză), mai exact o grefă de mușchi gracilis cu un diametru de 4 mm și o lungime minimă de 18 cm. Aceasta este introdusă în rotulă, capetele sale fiind subțiate. Un aspect esențial se referă la poziționarea corectă a inserției femurale a MPFL și menținerea unei tensiuni egale la ambele capete ale grefei, lucruri de care medicul ortoped va ține cont. Un alt tip de grefă foarte des utilizată în reconstrucția MPFL este grefa din tendonul Cvadriceps.

Post operator, pacientului ii va fi recomandată purtarea unei orteze de genunchi timp de aproximativ 3 săptămâni. Mai multe despre această afecțiune puteți afla citind acest material integral: https://drahmadalqadi.ro/luxatia-de-rotula-si-reconstructia-ligamentului-patelo-femural-medial-mpfl/

Leziunea de ligament colateral lateral (LCL)

Ligamentul colateral lateral reprezintă structura principală pe partea externă a genunchiului, care previne deschiderea în varus forțat. Leziunile de    ligament colateral lateral (LCL) apar de regulă în următoarele situații:

• La opriri sau porniri bruște,
• Atunci când are loc o lovitură pe partea internă a genunchiului,
• La o hiperextensie cu sau fără contact direct.

Majoritatea pacienților cu această afecțiune sunt persoane cu un stil de viață activ, în special sportivi de performanță. Majoritatea pacienților pe care i-am diagnosticat cu această afecțiune au acuzat o instabilitate a genunchiului, durere puternică sau chiar umflături la nivelul zonei afectate. Diagnosticul în cazul leziunilor de ligament colateral lateral se stabilește de regulă în urma examinării fizice și a învestigatiei RMN.

În cazul leziunilor acute se recomandă intervenția chirurgicală, și anume reconstrucția ligamentului colateral lateral (LCL) cu ajutorul grefelor recoltate de la pacient, în special cea de ischiogambieri – Gracilis și Semitendinos (Grefa Hamstrings) deoarece prezintă două mari avantaje: durerea redusă la locul de recoltare și posibilitatea de recoltare prin tehnici minim invazive. Dacă pacientul respectă în totalitate procesul de recuperare, acesta poate reveni la activitatea sportivă în aproximativ 6-7 luni post operator.

Fracturile de platou tibial 

Fracturile de platou tibial sunt și ele afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care apar de regulă în urma unor traumatisme ce au loc de regulă în timpul activităților sportive suprasolicitante pentru articulația genunchiului sau în urma unui accident rutier. În cazul pacienților diagnosticați cu fractură de platou tibial, durerea este de regulă primul simptom pe care aceștia îl acuză, dar care poate fi urmată și de: umflături (edeme) la nivelul zonei afectate, mobilitate redusă la nivelul genunchiului, o ușoară deformare a articulației sau dificultăți mari în flexia sau extensia genunchiului.

Fractura platoului tibial se numără printre afecțiunile ce necesită o atenție sporită întrucât tipul de tratament ales are o mare infleunță asupra procesului de recuperare. În cazul pacienților diagnosticați cu fractură de platou tibial cu deplasare sau cu înfundare de peste 2mm a platoului, intervenția chirurgicală este cea mai bună soluție. Suprafață articulară a genunchiului trebuie refăcută în totalitate în urmă operației, iar reducerea trebuie menținută până la consolidare. În acest fel, articulația se poate vindeca corect, iar pacientul îți poate redobândi stilul de viață activ.

Indiferent de simptomele pe care le resimțiti la nivelul sistemului locomotor, medicul ortoped este singurul care vă poate pune un diagnostic corect. Nu amânați consultul de specialitate și cereți întotdeauna și a doua opinie.

Pentru mai multe detalii legate de afecțiunile sistemului locomotor ma puteți urmări și pe rețelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Pentru programări la consultații și/sau intervenții chirurgicale puteți apela la numărul 0727366950.

The post 10 afectiuni care provoaca durere la nivelul genunchiului appeared first on Alqadi Ahmad.

Aceasta afectiune nu poate sa treaca de la sine ci din contra, daca nu este tratata la timp poate sa se agraveze si sa afecteze mobilitatea intregului picior. Afla din acest material cate tipuri de rupturi exista si cum pot fi tratate.

Ce este meniscul si care este rolul lui?

Meniscul este un tesut fibrocartilaginos care se regaseste intre femur si tibie. La nivelul fiecarui genunchi exista doua meniscuri, unul pe partea interioara a articulatiei (meniscul medial) si unul pe partea exterioara (meniscul lateral). Datorita lui, genunchiul nostru este stabil, iar noi suntem capabili sa executam numeroase miscari (corect).

Cand si de ce apar rupturile de menisc?

In cele mai multe dintre cazuri, rupturile de menisc sunt cauzate de traumatisme, in special in urma rasucirilor puternice sau atunci cand pacientul a executat rotiri fortate si bruste ale genunchiului. La pacientii cu varsta de peste 50 de ani, cauzele rupturilor de menisc sunt de natura degenerativa in proportie de peste 50%. Indiferent de varsta sau cauza rupturii de menisc, recomand pacientilor sa vina la un consult imediat dupa accidentare sau imediat dupa ce au sesizat aparitia simptomelor precum:

• Durerea articulara insotita de blocajul zonei afectate sau extensiei
• Umflarea genunchiului
• Imposibilitatea executarii anumitor miscari precum urcarea sau coborarea scarilor
• Instabilitatea genunchiului
• Cracmente sau clicuri (trosnituri pe care le puteti auzi in momentul accidentarii)

Daca vrei sa afli mai multe despre simptomatologie si ce presupune acest subiect legat de operatie de menisc (apasa pe link-ul anterior)

Cate tipuri de rupturi de menisc exista?

Singura modalitate de a afla cu ce tip de ruptura de menisc va confruntati este sa apelati la un medic ortoped. Acesta este singurul care poate oferi un diagnostic in urma consultatiei si a testelor imagistice recomandate si efectuate.

Astfel, la nivelul meniscului pot aparea urmatoarele tipuri de rupturi:

• Ruptura de menisc verticala (Are loc de-a lungul meniscului si se afla in paralel cu extremitatea sa. Este de natura traumatica si necesita tratament chirurgical).
• Ruptura orizontala (Ea apare de regula atunci cand are loc un traumatism foarte puternic, sportivii de performanta aflandu-se in categoria de risc si reprezentand o buna parte dintre pacientii cu aceasta afectiune).
• Ruptura oblica (Se formeaza in centrul meniscului si poate continua catre periferia lui. Si in acest caz este necesara interventia chirurgicala).
• Ruptura de menisc complexa insotita de rupturi ligamentare sau entorse (Acest tip de ruptura se repara odata cu leziunea ligamentelor).
• Ruptura in „toarta de cos” (Rupturile de acest tip sunt complexe si necesita interventie chirurgicala cat mai repede. Ele reprezinta de fapt rupturi orizontale care se extind pe suprafete mari).

• Ruptura in cioc de papagal (Este o leziune care necesita interventie chirurgicala).
• Ruptura radiala de menisc (Acest tip de ruptura este cauzata de traumatisme si este frecvent intalnita la pacientii trecuti de 40 de ani, fiind o consecinta a uzurii meniscului si cartilajului. Interventia chirurgicala nu este obligatorie insa, pacientul va trebui sa aiba mare grija in timpul procesului de recuperare).
• Ruptura tip clivaj orizontal (Este un alt tip de ruptura degenerativa ce poate fi tratata conservator).

Tratamentul nechirurgical, prima solutie pentru ruptura de menisc

In functie de diagnostic, varsta si istoricul pacientului, medicul ortoped poate lua decizia cu privire la metoda de tratament pe care o va efectua pacientului. In cazul leziunilor degenerative, care apar odata cu inaintarea in varsta si se intalnesc frecvent la pacientii trecuti de 40 de ani, tratamentul conservator este o prima solutie. Ce poate implica?

• Protocolul RICE: Repaus, gheata, compresie si ridicarea membrului inferior afectat, la un nivel care sa fie deasupra nivelului inimii.
• Administrarea antiinflamatoarelor
• Un program de fizio-kinetoterapie

De retinut este faptul ca tratamentul conservator RICE este indicat DOAR in cazul unui genunchi stabil si cu mobilitate pastrata sau in cazul unei rupturi de dimensiuni mici, situata in portiunea externa a meniscului.

Cum tratam ruptura de menisc chirurgical?

De regula, tratamentul chirurgical este efectuat in cazul rupturilor de menisc de natura traumatica, iar tehnicile utilizate in timpul interventiilor sunt minim invazive.

Iata care sunt interventiile efectuate in cazul rupturilor de menisc:

• Sutura de menisc prin artroscopie de genunchi (Acest tip de interventie presupune curatarea zonei de ruptura de tesut cicatricial si pozitionarea meniscului rupt la locul lui. Se fixeaza cu diferite ancore). In materialul video puteti observa cum este efectuata o mica parte dintr-o astfel de interventie:

• Meniscectomie partiala (Se executa doua incizii mici pe fiecare parte a tendonului patelar. Meniscul rupt este ajustat cu grija pentru a indeparta orice fragment care s-ar putea prinde in articulatie si ar putea provoca leziuni. Acest tip de tratament presupune pastrarea meniscului intr-o proportie cat se poate de mare). Iata cum se desfasoara o mica parte dintr-o astfel de interventie:

• Meniscectomie totala a segmentului afectat (Presupune indepartarea chirurgicala a intregului menisc).
• Transplantul de menisc artificial (Este un tip de interventie pe care o recomand in cazuri rare si care presupune inlocuirea meniscului cu unul artificial).

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Ce este meniscul si cum tratam ruptura de menisc? appeared first on Alqadi Ahmad.

Unde este localizat meniscul?

Un menisc este o bucata de cartilaj in forma de C care se regaseste la nivelul fiecarui genunchi si care actioneaza ca un amortizor de socuri. Mai mult, permite genunchiului nostru sa fie stabil si capabil de a executa numeroase miscari. Asadar, fara el nu am putea sa ne deplasam corect.

Meniscul se afla intre osul coapsei (femur) si osul mare al gambei (tibie) si este alcatuit dintr-un tesut fibro-cartilaginos. Exista doua meniscuri in fiecare genunchi, unul pe partea interioara a articulatiei (meniscul medial) si unul pe partea exterioara (meniscul lateral). Daca acesta este afectat, sanatatea picioarelor este in pericol, iar pacientul isi poate pierde mobilitatea si/sau stabilitatea.

Cauze frecvente ale rupturii de menisc

In general, ruptura de mensic pot fi de doua feluri:

• Traumatice (Aici putem include orice tip de accidentare, in special in cazul persoanelor active sau a sportivilor de performanta. Activitatile sportive care solicita genunchiul ii pot plasa pe cei care le practica in categoria de risc, mai ales daca sunt executate fara o incalzire inainte de exemplu. Sporturile de contact sau activitati precum jogging-ul sunt doar cateva dintre cele care suprasolicita genunchiul. Totusi, chiar si o miscare simpla precum urcatul scarilor poate sa aiba consecinte neplacute in urma unui moment de neatentie).
• Netraumatice (In aceasta categorie pot intra persoanele mai inainte in varsta al caror cartilaj sufera modificari si degradari cu trecerea timpului).

Ruptura de menisc – simptome frecvente

Daca va confruntati cu ruptura de menisc, primul simptom care apare este durerea. In functie de gradul de afectare, aceasta difera in intensitate. Majoritatea pacientilor acuza o durere surda care nu scade in intensitate. Bineinteles, asta se intampla in cazul in care pacientul nu ajunge sa trateze afectiunea. Multi dintre pacientii mei s-au confruntat si cu:

• Inflamatie la nivelul zonei afectate
• Durere articulara cu blocajul extensiei
• Durere pe interlinia articulara, insotita de cracmente
• Genunchi instabil si rigiditate accentuata

Tratament nechirurgical in cazul rupturii de menisc

Daca genunchiul este stabil si cu mobilitatea pastrata, iar ruptura este de mici dimensiuni, este posibil ca tratamentul conservator RICE sa fie suficient. Acesta implica:

• Repaus
• Gheata
• Compresie (fasa elastica)
• Elevare (ridicarea membrului inferior afectat)
• Antiinflamatoare si antalgice
• Un program de fiziokinetoterapie

Operatia pentru ruptura de menisc – Cand este recomandata si ce implica?

Daca diagnosticul confirmat arata necesitatea unei interventii chirurgicale, atunci recomand ca operatia sa aiba loc intr-un timp cat mai scurt pentru ca pacientul sa aiba o recuperare mai usoara si sa se poata reintoarce la activitatile zilnice mai repede. Asadar, daca va confruntati cu o ruptura de menisc, se pot efectua urmatoarele tipuri de interventii chirurgicale (medicul ortoped este singurul care poate decide care dintre cele mentionate este potrivita pentru pacientul in cauza):

• Sutura de menisc (curatarea zonei de ruptura de tesut cicatricial si pozitionarea meniscului rupt la locul lui. Se fixeaza cu diferite ancore sau suturi).

Mai jos v-am pregatit un material in care puteti vedea cum se desfasoara o parte din interventia descrisa mai sus (Sutura de Menisc): ⤵

• YouTube

• Meniscectomie partiala (Meniscul rupt este ajustat cu grija pentru a indeparta orice fragment care s-ar putea prinde in articulatie si ar putea provoca leziuni. Aceasta interventie presupune pastrarea meniscului intr-o proportie cat mai mare cu putinta).
• Meniscectomie totala a segmentului afectat (Presupune indepartarea chirurgicala a intregului menisc).
• Transplantul de menisc artificial (Inlocuirea meniscului cu unul artificial).

Ruptura de menisc necesita tratament intr-un timp cat mai scurt insa, pentru ca rezultatul sa fie cel dorit, este necesar ca pacientul sa tina cont de sfaturile medicului si dupa operatie.

V-am pregatit un material video in care puteti vedea cum s-a desfasurat o interventie chirurgicala artroscopica pentru un pacient cu ruptura de menisc:

Ma puteti urmari si pe celelalte retele sociale unde pregatesc saptamanal materiale noi pentru voi:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citeste si:

• Ghidul pacientului cu Gonartroză
• Despre ruptura de menisc – cauze, simptome și opțiuni de tratament
• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior

The post Ruptura de menisc – Ce este si cum poate fi tratata? appeared first on Alqadi Ahmad.

Meniscul, cartilajul de care depinde mobilitatea genunchiului nostru

Nu va pot vorbi despre tipurile de leziuni ale meniscului fara sa mentionez ce este acesta, unde il regasim la nivelul corpului nostru si care este rolul lui esential. La nivelul fiecarui genunchi exista trei oase: tibia, femurul si rotula, iar meniscul se afla intre femur si tibie. Datorita meniscului, genunchiul nostru este stabil si capabil sa execute numeroase miscari. Cu alte cuvinte, rolul sau este foarte important.

Cum apar leziunile la nivelul meniscului? Exista o categorie de risc?

In primul rand, trebuie sa stiti ca leziunile la nivelul meniscului pot aparea indiferent de sex sau varsta. Fie ca este vorba despre o persoana tanara, fie despre cineva mai inaintat in varsta, de multe ori aceasta afectiune nu tine cont de astfel de aspecte. Asadar, daca ai suferit o accidentare, nu sta pe ganduri si apeleaza la un medic ortoped cat mai repede. Nu este o afectiune care sa treaca de la sine ci din contra, daca nu este tratata la timp poate sa se agraveze si sa afecteze mobilitatea intregului picior. Ruptura de menisc este de exemplu un tip de leziune des intalnita in randul pacientilor.

Cu toate acestea, exista cateva activitati sau categorii de persoane care se afla in grupa de risc cand vine vorba de dezvoltarea afectiunilor la nivelul meniscului:

• Mare atentie daca va place sa fiti activi sau sa practicati diferite sporturi. O singura miscare brusca sau o aterizare de la inaltime mai mare poate pune presiune foarte mare asupra meniscului.
• Nu faceti niciodata sport fara sa va incalziti inainte. Nu fortati genunchiul, nu puneti presiune pe acesta si nu va antrenati mai mult decat este necesar. Faceti totul treptat si nu va grabiti. Oferiti corpului suficient timp pentru a se adapta.
• Daca sunteti sportivi de performanta, aveti mare grija. Chiar daca accidentarile sunt momente pe care nu le puteti preveni, incercati totusi sa nu fortati genunchiul prin miscari foarte bruste. Fotbalul, baschetul, tenisul, rugby-ul sunt doar cateva dintre sporturile care solicita articulatia genunchiului.
• Desi nu este o afectiune care tine neaparat cont de varsta, este adevarat faptul ca persoanele peste 50 de ani sunt totusi mai predispuse la afectiuni ale meniscului deoarece cartilajul devine mai slabit cu trecerea anilor, iar lipsa activitatii fizice contribuie si ea la dezvoltarea unor leziuni.

Rigiditatea articulatiei, simptom frecvent atunci cand meniscul este afectat

Indiferent de tipul leziunii, exista cateva simptome frecvente pe care pacientii care se confrunta cu afectiuni ale meniscului le simt:

• Blocajul articulatiei – Daca genunciul este suprasolicitat, apare durerea articulara urmata de blocajul extensiei.
• Durere pe interlinia articulara si/sau cracmente sau clicuri. Mai exact, este vorba despre trosnitura pe care o puteti auzi in momentul accidentarii.
• Dificultate la urcatul si coboratul scarilor, uneori chiar imposibilitatea de a mai face acest lucru.
• Atrofia cvadricepsului in leziunile vechi.

Ruptura de menisc, leziune frecventa a genunchiului

Pe baza istoricului afecțiunii, a examinarii clinice si a testelor imagistice pe care le realizeaza medicul ortoped, diagnosticul poate fi confirmat. Ruptura de menisc se numara printre leziunile frecvente ale genunchiului cu care multi dintre pacientii mei s-au confruntat, in special cei care practica sporturi. Pe langa asta, vreau sa stiti ca este de mai multe tipuri insa, indiferent de care ar fi vorba, nu amanati vizita la un consult de specialitate:

Ruptura Verticala. Acest tip de ruptura are loc de-a lungul cartilajului si se afla in paralel cu extremitatea sa. Unul dintre tratamentele foarte des utilizate in astfel de situatii este interventia chirurgicala artroscopica, minim-invaziva. Cu ajutorul artroscopului meniscul este cusut, iar pacientul isi va recapa mobilitatea in proportie de aproape 100% daca respecta sfaturile medicului ortoped. Mai mult, cicatricile sunt insesizabile. Acesta este unul dintre motivele pentru care apelez la tehnica artroscopica.

Ruptura Orizontala. Aceasta apare in cele mai multe dintre cazuri atunci cand pacientul sufera un traumatism foarte puternic. De regula este vorba despe sportivi, in special de persoane care practica fotbal, rugby sau alte sporturi de contact.

Ruptura Oblica. Aceasta se formeaza in centrul cartilajului si poate continua catre periferia lui. Din pacate, acest tip de ruptura a meniscului poate fi tratata doar cu ajutorul chirurgiei ortopedice. Mai exact, meniscectopie. Acest tip de intervenție artroscopica presupune curatarea zonei lezate, fara a lasa cicatrici pacientului.

Rupturile de menisc NU sunt toate cauzate de traumatisme

Ca pentru oricare alta afectiune, exista pacienti care sufera o accidentare in urma careia se aleg cu diferite afectiuni sau pacienti care se confrunta cu ele din cauza varstei. Daca aveti peste 50 de ani, aveti si mai multa grija de sistemul vostru locomotor si veniti periodic la un consult.

• Un tip de ruptura de menisc degenerativa poarta numele de „ruptura radiala de menisc”. Acest tip de ruptura se produce de la marginea interna a meniscului catre partea exterioara. Varsta inaintata este factorul decisiv cand vine vorba de aceasta afectiune. Partea buna este ca se poate trata si fara interventie chirurgicala insa, pacientul trebuie sa fie foarte resonsabil atat in perioada de recuperare, cat si ulterior.
• Ruptura tip clivaj orizontal. Si de data aceasta vorbim tot despre o afectiune cauzata de varsta inaintata. Este foarte frecventa dar tratamentul ei POATE fi unul conservator care nu implica nici o interventie chirurgicala. Pe scurt, ca sa intelegeti cum arata acest tip de ruptura, va puteti imagina meniscul rupt in doua bucati mari din care se disting doua forme: doua discuri in forma de litera C.

Ruptura de menisc insotita de rupturi ale ligamentelor

Daca va confruntati cu o ruptura de menisc insotita de rupturi ligamentare, situatia devine putin mai dificila. Aceasta afectiune poarta numele de ruptura complexa si necesita un tratament chirurgical, artroscopic. Ea poate fi insotita de ruptura de ligament colateral, ligament incrucisat, entorse ale genunchiului sau chiar leziuni la nivelul cartilajelor. Ce presupune ruptura ligamentara si care sunt simptomele frecvente?

Asadar, recomand mereu interventia chirurgicala deoarece cu ajutorul artroscopului leziunile sunt reparate, pacientul isi recapata mobilitatea, spitalizarea este foarte scurta, iar procesul de recuperare mult mai rapid comparativ cu o interventie deschisa de exemplu.

• Indiferent de tipul leziunii cu care va confruntati, un medic ortoped este singurul care poate da un diagnostic. Abia atunci, pacientul va sti ce are de facut, procesul de recuperare poate incepe, iar sanatatea aparatului locomot este sub control. Vizita la medic trebuie sa faca parte din rutina ta.

• Ghidul pacientului cu Gonartroză
• Despre ruptura de menisc – cauze, simptome și opțiuni de tratament
• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Tipuri de leziuni ale meniscului appeared first on Alqadi Ahmad.

Ruptura de menisc se numara printre cele mai frecvente leziuni de la nivelul genunchiului si poate sa apara la orice persoana, indiferent de vârstă sau sex. Cu toate acestea, sportivii, in special cei de performanta sunt mult mai predispusi, alaturi de varstnici.

Ce este meniscul?

Pentru a intelege ce este ruptura de menisc si de ce este atat de periculoasa, este nevoie de o mica lectie de anatomie. La nivelul genunchiului se regasesc trei oase: tibia, femurul si rotula. Meniscul este situat intre femur si tibie, iar rolul sau este acela de a oferi protectie genunchiului. Pe scurt, meniscul este un cartilaj de care depinde toată stabilitatea genunchilor nostri. Atunci cand acesta este afectat, sanatatea picioarelor este in pericol, afectand in principal mobilitatea pacientului. De aceea, pentru a evita complicatiile și a elimina sursa durerii, eu ii indemn pe pacienti sa vina cat mai repede la o consultatie. Cu cat vin mai devreme, cu atat recuperarea devine mai usoara.

Ce se intampla cand meniscul este afectat? Cate tipuri de leziuni ale meniscului exista?

Meniscul este punctul de sprijin al genunchiului. Atunci cand meniscul este afectat, genunchiul devine mult mai sensibil. Leziunile meniscului pot fi de doua feluri:

• leziuni netraumatice – Apar odată cu inaintarea in varsta si se intalnesc frecvent la pacientii trecuti de 50-60 de ani, fiind o consecinta a uzurii cartilagiilor si articulatiilor. 

• leziuni traumatice – Sunt des intalnite in cazul persoanelor care practica foarte mult sport, in special activitati fizice care solicita genunchiul intens. In aceasta categorie pot intra sporturile de contact, care implica rasuciri bruste. Insa, chiar daca nu esti sportiv de performanta poti avea ruptura/leziune de menisc, atunci cand executi o miscare brusca ce solicita genunchiul.

Care sunt simptomele rupturii de menisc?

Ruptura de menisc genereaza simptome vizibile, ce nu pot fi ignorate. Este adevarat ca simptomele si intensitatea acestora pot sa difere de la un caz la altul, insa cele comune sunt:

• Blocajul articulatiei – dupa o suprasolicitare, apare durerea articulara cu blocajul extensiei.
• Fara blocajul articular – dupa o suprasolicitare apare durerea articulara, iar ulterior blocajul.
• Durere pe interlinia articulara, eventual cracmente sau clicuri. (trosnituri)
• Impotența functionala, mai ales la urcatul si coboratul scarilor.
• Atrofia cvadricepsului in leziunile vechi.

Din experienta proprie, cei mai multi dintre pacienti acuza durere la nivelul genunchiului, inflamare sau o senzatie de instabilitate a genunchilor.

„Practic fotbal de performanta de peste 10 ani iar la unul dintre antrenamente am simtit cum imi cedeaza brusc genunchiul si am inceput sa am dureri foarte mari. Toate astea de la genoflexiuni.” (Pacient, 29 ani)

Tipul de tratament al leziunii de menisc difera, in functie de gravitatea leziunii. Tratament conservator sau interventie chirurgicala?

Tratamentul conservator este indicat in cazul unui genunchi stabil si cu mobilitate pastrata sau in cazul unei rupturi de dimensiuni mici, situata in portiunea externa a meniscului. In acest caz, eu recomand urmatoarele: repaus, gheata, compresie (fasa elastica), elevare (ridicarea membrului inferior afectat), antiinflamatoare si antalgice, urmate de fiziokinetoterapie.

Tratamentul chirurgical pentru ruptura de menisc il recomand in cazul unei rupturi  puternice si poate fi:

1. Sutura de menisc (curatarea zonei de ruptura de tesut cicatricial si pozitionarea meniscului rupt la locul lui. Se fixează cu diferite ancore sau suture).
2. Meniscectomie partiala (Se executa doua incizii mici pe fiecare parte a tendonului patellar. Meniscul rupt este ajustat cu grija pentru a indeparta orice fragment care s-ar putea prinde in articulatie si ar putea provoca leziuni. Aceasta interventie presupune pastrarea meniscului intr-o proportie cat mai mare cu putinta).
3. Meniscectomie totala a segmentului afectat (Presupune indepartarea chirurgicala a intregului menisc).
4. Transplantul de menisc artificial (Inlocuirea meniscului cu unul artificial).

Ruptura de menisc necesită tratament imediat. Orice zi de amanare este un pericol pentru pacient. La primele simptome, consultatia medicala reprezinta un prim pas spre vindecare.

The post Ce este ruptura de menisc si cum o recunoastem? Care sunt simptomele si tipurile de tratament? appeared first on Alqadi Ahmad.