Rotula – Ce este și unde o regăsim?

Rotula reprezintă cel mai mare os sesamoid din corp, care se regăsește în tendonul mușchiului cvadriceps femural și care este caracterizat ca fiind un os gros, plat, într-o formă triunghiulară, având de asemenea o margine medială și una laterală. La nivel general, rotula este responsabilă cu: mișcarea lină a articulației genunchiului în flexie și extensie, dar și protejarea suprafeței anterioare a genunchiului.

Fractura de rotulă – Cauze comune

Fracturile rotulei sunt leziuni localizate la nivelul articulației genunchiului, al căror mecanism de producere poate fi direct sau indirect:

Direct atunci când:

Pacientul se accidentează și suferă o cădere pe genunchi sau atunci când articulația genunchiului este puternic lovită/izbită de tabloul de bord al mașinii în momentul producerii unui accident auto. Decelerare bruscă este și ea o cauză comună ce implică un mecanism de producere direct.

Indirect atunci când:

Atunci când au loc contracții bruște ale mușchiului cvadriceps. Acest mecanism poate fi produs atunci când pacientul suferă o cădere pe spate, iar constracția bruscă a mușchiului cvadriceps se opune acestei căderi.

Fractura de rotulă este o patologie frecvent întâlnită la categoria de vârstă adultă și la sexul masculin. De regulă, bărbații între 30 și 50 de ani sunt mai predispuși la a dezvolta o fractură de rotulă, comparativ cu categoria de sex feminin.

Fractura de rotulă – Câte tipuri există?

Tipul de fractură de rotulă poate fi diagnosticat și recunoscut de către medicul ortoped. O examinare fizică amănunțită, însoțită de o serie de investigații imagistice va confirma prezența unei fracturi la nivelul rotulii și bineînțeles, tipul acesteia.

Așadar, fracturile de rotulă pot fi:

Fracturi de rotulă fără deplasare – În acest caz, rotula suferă o fractură însă, fără deplasarea fragmentelor osoase. În aceste situații, pacientului NU i se va recomanda tratamentul chirurgical, ci prin imobilizare întrucât fractura este una stabilă.

Fracturi de rotulă cu deplasare – În astfel de situații, dacă ai fost diagnosticat cu o fractură de rotulă cu deplasare, trebuie să știi că porțiunile de os nu se mai află în poziția lor naturală, fiind așadar deplasate. Intervenția chirurgicală este esențială și implică repoziționarea acestor fragmente osoase. De ce? Întrucât o fractură cu deplasare nu are posibilitatea să se consolideze, iar Osteosinteza este singura care permite repoziționarea fragmentelor osoase.

Fractură de rotulă transversă – Asta înseamnă că osul patelar (rotula) se rupe în două bucăți, iar tratamentul chirurgical este singura și cea mai eficientă soluție pentru care va opta chirurgul ortoped în cazul fracturile transversale cu deplasare.

Fractură de rotulă cominutivă – Aceste situații sunt mai complicate și complexe întrucât patela/rotula s-a rupt în cel puțin trei fragmente. O astfel de fractură poate să fi cu deplasare sau fără, însă și de data aceasta, intervenția chirurgicală rămâne soluția cea mai bună pentru pacient.

Fractură de rotulă deschisă – Dacă ai fost diagnosticat cu o fractură de rotulă deschisă, asta înseamnă că tegumentul care acoperă articulația genunchiului tău a fost afectat, iar fragmentele osoase pot ieși la suprafață, provocând simptome puternice pentru pacient. Chirurgia este singura soluție pentru astfel de fracturi.

Simptome frecvent întâlnite la pacienții cu fractură de rotulă

Adesea, pacienții pe care i-am diagnosticat cu fractură de rotulă și ulterior tratat, au resimțit următoarele simptome:

• Durerea, care diferă în intensitate și frecvență, în funcție de tipul fracturii cu care ai fost diagnosticat,
• Tumefierea genunchiului, în special atunci când este vorba despre fracturi de rotulă produse printr-un mecanism direct: Fracturile de rotulă cu deplasare sunt cele la care întâlnim adesea tumefierea genunchiului, urmată de o echimoză posttraumatică întinsă (învinețirea genunchiului),
• Impotența funcțională a articulației genunchiului,

Indiferent de simptomele pe care le-ați experimentat, ortopedul este singurul care vă poate spune cu exactitate cu ce tip de fractură vă confruntați. Dacă aveți o dificultate în a vă alege medicul specialist, acest articol vă poate fi de folos: (link catre articolul tau „De ce aspecte trebuie să ții cont când alegi medicul ortoped”).

Cum diagnosticăm fractura de rotulă?

Diagnosticarea fracturii de rotulă se va face în urma unei examinări fizice amănunțite, dar și în urma unor investigații imagistice recomandate de medicul ortoped.

Radiografia, Computerul Tomograf (CT) sau Rezonanța magnetică (RMN) sunt tipurile de investigații recomandate.

Tratamentul conservator în cazul fracturii de rotulă

Dacă ai fost diagnosticat cu o fractură de rotulă fără deplasare, cu un mecanism extensor intact, atunci tratamentul conservator va fi prima soluție recomandată de către medicul ortoped. În majoritatea cazurilor, acesta presupune imobilizarea într-un aparat gipsat pentru o perioadă de aproximativ 4-6 săptămâni. Recuperarea mobilității complete a genunchiului se va face după imobilizare, cu ajutorul unui program de fizio-kinetoterapie. Astfel, pacientul va efectua numeroase exerciții ce au ca scop tonifierea musculaturii și recăpătarea mobilității articulației genunchiului.

Mai mult, ortopedul vă poate recomanda și administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene sau aplicarea unor comprese cu gheață pe zona afectată, în primele câteva zile.

Când se recomandă tratamentul chirurgical pentru fractura de rotulă?

Pentru pacienții diagnosticați cu fractură de rotulă cu deplasare, cominutivă sau fractură deschisă, intervenția chirurgicală rămâne singura soluție. Astfel, fracturile cu două fragmente se vor fixa cu ajutorul șuruburilor sau prin metoda hobanajului. În cazul fracturilor cominutive însă, anumite fragmente pot fi prea mici pentru a fi fixate cu șuruburi, iar din acest motiv vor fi excizate de către chirurgul ortoped. În acest fel, bucata mai mare de rotulă neafectată va fi reatașată la tendonul său.

Dacă ai suferit o accidentare la nivelul articulației genunchiului și ai regăsit o serie de simptome comune în ceea ce ai citit mai sus, nu amâna vizita la specialist. Orice perioadă de amânare poate agrava diagnosticul existent și poate prelungi perioada de recuperare, lucru pe care nu și-l dorește nici un pacient.

Pentru mai multe informații despre afecțiunile sistemului locomotor mă puteți urmări și pe paginile de Social Media:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citește și:

• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?
• Totul despre ruptura de menisc

The post Fractura de rotulă – Cauze comune și metode de tratament appeared first on Alqadi Ahmad.

Anatomia șoldului

Articulația șoldului este cea mai mare articulație de la nivelul corpului nostru. Este acoperită de cartilaj articular, care permite o bună funcționare a acesteia și care joacă rolul de scut protector pentru oasele ce compun articulația. Din punct de vedere anatomic, șoldul este compus din partea superioara a osului coapsei și din acetabul. Pe scurt și pe înțelesul tuturor, acesta (șoldul) este alcătuit din oase, cartilaj, ligamente, mușchi, dar și dintr-un lichid ce are rolul de a lubrifia zona. Acesta este cunoscut sub denumirea de lichid sinovial.

3 afecțiuni comune ale șoldului

Deși lista este lungă, iar cauzele multiple, există câteva afecțiuni la nivelul articulației șoldului pe care un medic ortoped le întâlnește frecvent la pacienții săi. Coxartroza, Fracturile șoldului sau bursitele se numără printre cele mai des întâlnite afecțiuni ale șoldului, atât la pacienții de sex masculin, cât și la cei de sex feminin.

Artroza șoldului sau „Coxartroza”

Chiar dacă artroza apare ca urmare a degradării cartilajului articular, totuși această afecțiune poate să apară atât la pacienții dintr-o categorie de vârstă mai înaintată, cât și la cei tineri. Deși artroza poate să afecteze orice articulație, această afecțiune este mai des întâlnită la nivelul celor (articulațiilor) pe care le supunem frecvent solicitărilor. Așadar, șoldul reprezintă una dintre articulațiile pe care le supunem riscului de a dezvolta Artroză sau „Coxartroză”, așa cum este denumită deseori.

Cauze frecvente ce duc la apariția Coxartrozei

De regulă, deteriorarea cartilajului este considerată ca fiind cauza principală ce duce la dezvoltarea Coxartrozei la nivelul șoldului. Această uzură a cartilajului poate să apară din diverse motive: fie odată cu înaintarea în vârstă, fie ca urmare a unor activități sau mișcări repetitive ce suprasolicită articulația și implicit deteriorează cartilajul. Așadar, putem spune că nu doar vârstnicii reprezintă o categorie de risc, ci și tinerii cu un stil de viață activ care suferă diverse traumatisme/accidentări.

În alte cazuri, mult mai rare comparativ cu cele menționate anterior, Coxartroza poate fi rezultatul unui defect al metabolismului cartilajului.

Pe lângă cauzele menționate mai sus putem aminti și:

• Obezitatea (O greutate peste limitele normale reprezintă un stres pentru articulația șoldului),
• Sexul feminin (De regulă, femeile sunt mai des afectate de Coxartroză comparativ cu bărbații însă nu există suficiente studii care să confirme cu exactitate cauzele apariției afecțiunii într-un număr mai mare la pacienții de sex feminin),
• Prezența anumitor maltformații osoase, care apar de regulă la naștere.

Simptome comune ale Coxartrozei și diagnosticarea afecțiunii

Ceea ce vreau să rețineți este că fiecare afecțiune se manifestă diferit de la un pacient la altul. Fiecare organism este diferit, iar stilul de viață și istoricul medical sunt două elemente ce influențează într-o mare măsură simptomatologia. Cu toate acestea, există câteva simptome comune ce anunță o posibilă afecțiune. În cazul Coxartrozei, pacienții pot experimenta următoarele simptome:

• Durere, care poate să apară atât în timpul unui efort fizic, cât și imediat la încheierea activității. În alte situații, durerea persistă chiar și în repaus,
• O lipsă a flexibilității la nivelul articulației afectate,
• Cracmente resimțite în timpul efortului fizic (articulația “pocnește” și/sau “trosnește” atunci când faceți diverse mișcări ce solicită șoldul),
• Inflamarea localizată,
• Rigiditatea articulară.

Pentru a diagnostica această afecțiune este necesar în primă fază să vă programați la o consultație la medicul specialist, mai exact la medicul ortoped. Acesta va examina fizic articulația afectată, vă va adresa o serie de întrebări despre simptomatologia resimțită, dar și despre cauzele producerii accidentării în cazul în care ați suferit un traumatism. Ulterior, ortopedul vă poate recomanda efectuarea uneia sau a mai multor investigații imagistice precum:

• Radiografia,
• Ecografia articulară și ecografia musculoscheletală periarticulară,
• RMN-ul,
• Investigațiile paraclinice și/sau analiza citologică și bacteriologică a lichidului sinovial extras prin puncție articulară.

Tipuri de tratament în cazul Coxartrozei

Dacă apelați din timp la medicul ortoped sau în cazul în care vârsta înaintată sau anumite afecțiuni existente nu permit efectuarea intervenției chirurgicale, atunci tratamentul conservator reprezintă o primă soluție. Acesta constă în:

• Un program de fizio-kinetoterapie ce are ca scop tonifierea musculaturii periarticulare,
• Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS),
• Administrarea unor infiltrații intraarticulare de plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) în cazul pacienților tineri cu Artroză incipientă sau administrarea unor infiltrații cu Acid Hialuronic, în funcție de caz.

În cazul în care vi s-a recomandat tratamentul chirurgical înseamnă că ați fost diagnosticat cu Artroză avansată, iar starea de sănătate vă permite efectuarea intervenției. La ce vă puteți aștepta?

• Protezarea șoldului reprezintă metoda de tratament chirurgicală cea mai eficientă în vederea reducerii sau chiar eliminării simptomelor. Proteza de șold este cunoscută și sub denumirea de „Artroplastia de șold” și este o intervenție chirurgicală ce presupune înlocuirea articulației coxo-femurale cu un implant artificial (proteză de șold). Este recomandată și efectuată pentru pacienții a căror articulație coxo-femurală a avut de suferit, determinând degradarea cartilajului articular și apariția durerii de mari intensități sau a limitării mobilității pacientului.

Fracturile șoldului – Ce trebuie să știi despre ele?

Fractura de șold reprezintă o ruptură la nivelul părții superioare a osului femural (coapsei). Această afecțiune necesită în majoritatea cazurilor intervenție chirurgicală, iar dacă ați fost diagnosticat cu fractură de șold este necesar să știți că orice zi în care amânați tratamentul poate însemna agravarea diagnosticului. De regulă, pacienții înaintați în vârstă sunt mai predispuși la a dezvolta fractura de șold însă nu este o regulă. Chiar și o accidentare mai puternică în rândul pacienților tineri și activi poate însemna o fractură la nivelul acestei articulații.

Fractura de șold – Cauze comune și factori de risc

Fracturile de șold pot avea cauze multiple, dintre care traumatismele ce implică căderi, accidentele de mașină, cele cauzate în urma activității sportive sau prezența Osteoporozei se numără printre cele mai des întâlnite. Printre factorii de risc se numără așadar:

• Vârsta înaintată,
• Sexul feminin,
• Prezența Osteoporozei,
• Lipsa de calciu și vitamina D din organism (acestea se leagă și de prezența Osteoporozei),
• Lipsa de echilibru și stabilitate,
• Anumite medicamente care afectează densitatea osoasă,
• Stilul de viață sedentar,
• Consumul excesiv de alcool și cofeină,
• În cazuri rare, anorexia poate fi un factor de risc.

Simptome comune și tipuri de fracturi ale șoldului

Pacienții diagnosticați cu fractură de șold resimt de regulă următoarele simptome:

• Durere de mare intensitate în zona șoldului,
• Imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge chiar și pe distanțe mici,
• Umflături și vânătăi localizate la nivelul zonei afectate,
• Durere ce poate radia în zona inghinală sau în jurul genunchiului.

Indiferent de tipul sau intensitatea simptomelor, nu amânați vizita la medicul ortoped. Fractura de șold se numără printre afecțiunile care necesită tratament într-un timp cât mai scurt de la confirmarea diagnosticului în cauză.

Cum este diagnosticată fractura de șold? Câte tipuri de fracturi există?

Și în acest caz, consultația fizică reprezintă primul pas pe care nu îl poate omite nici un pacient. Ulterior, medicul ortoped poate recomanda efectuarea investigațiilor necesare, radiografiile/tomografiile sau RMN-urile fiind cel mai des solicitate. În urma acestora veți afla cu exactitate cu ce tip de fractură vă confruntați. De regulă, fractura se referă la o ruptură parțială sau la o ruptură completă a unui os. Așadar, se clasificată astfel:

• Fracturile de col femural: Acestea apar la aproximativ 1-2 centimetri distanță de articulația șoldului și sunt frecvente la pacienții cu Osteoporoză.

• Fractura intertrohanteriana: Aceasta se produce la 7-8 cm distanță de articulația șoldului.
• Fractura de stres a șoldului: Aceasta reprezintă o fisură în femur și este mai rar întâlnită comparativ cu cele două menționate anterior.
• Fracturi de insuficiență pelviană: Acestea sunt localizate în osul pelvian și pot fi tratate conservator.

Ce tipuri de tratament sunt recomandate în cazul fracturii de șold?

Chiar dacă fractura de șold este o patologie dureroasă, care poate afecta sever calitatea vieții pacientului, trebuie să știți că există întotdeauna o soluție. Opțiunile de tratament sunt recomandate în funcție de diagnosticul primit, de vârsta pacientului, stilul său de viața sau istoricul medical.

Da, este adevărat că majoritatea fracturilor de șold necesită un tratament chirurgical, iar aceasta poate fi de mai multe tipuri, în funcție de severitatea fracturii:

• Fixare internă cu ajutorul șuruburilor,
• Înlocuirea parțială a articulației șoldului (Proteza parțială de șold),
• Înlocuirea totală a articulației șoldului (Proteza totală de șold).

După efectuarea intervenției chirurgicale, pacientul trebuie să respecte cu strictețe sfaturile chirurgului ortoped. Acesta (pacientul) va începe programul de recuperare, care de regulă implică ședințe de fizio-kinetoterapie ce au ca scop redobândirea mobilității și a funcționalității articulației afectate. Acest program de recuperare este stabilt DOAR de către specialiști, iar numărul de ședințe recomandat va trebui respectat cu exactitate.

Bursitele șoldului – Ce trebuie să știi despre această afecțiune?

Una dintre principalele cauze ale durerii de șold este reprezentată de bursită, o inflamație a burselor. Ce sunt acestea? Bursele sunt localizate la nivelul articulațiilor și sunt niște mici săculeți ce conțin lichid. Ele facilitează mișcarea și reduc în același timp semnificativ fricțiunea dintre suprafețele componentelor articulare. Atunci când acești saci de mici dimensiuni se inflamează apare afecțiunea numită „Bursită”.

De reținut: La nivelul oricărui șold există două burse majore: bursa trohanterică și bursa iliopsoas. Mai mult, Bursita de la nivelul șoldului progresează lent și poate fi însoțită de alte patologii precum artrita.

Cauze comune ce duc la apariția Bursitei

Bursita șoldului apare de regulă ca urmare a unor mișcări sau activități repetitive ce pun o prea mare presiune asupra bursei. Așadar, factorii de risc pot fi:

• Leziunile de stres repetitiv cauzate de: alergat, urcatul scărilor sau mersul cu bicicleta,
• Statul în picioare pentru perioade lungi de timp sau în șezut,
• Diferite traumatisme produse la nivelul articulației șoldului,
• Prezența unor alte afecțiuni precum: Artrita inflamatorie / Artrita reumatoidă / Gută,
• Prezența unor pinteni osoși sau a depozitelor de calciu,
• Obezitatea,
• Consumul excesiv de tutun,
• Sedentarismul.

Simptome comune în cazul Bursitei

În funcție de tipul de Bursită cu care ați fost diagnosticat puteți resimți o serie de simptome precum:

În cazul Bursitei Iliopsoas:

• Durere ce diferă în intensitate, dar care se resimte mai tare în jurul părții din față a șoldurilor sau la nivelul coapselor,
• Durere resimțită la nivelul feselor (în cazuri mai rare),
• Disconfort resimțit în timpul efectuării activităților fizice ce implică ridicări bruște din șezut sau întineri ale piciorului.

În cazul Bursitei trochanterice:

• Durere în partea exterioară a șoldului, care va crește în intensitate atunci când palpați zona afectată sau vă așezați pe aceasta,
• Durere ce radiază în partea de jos a coapsei.

Cum diagnosticăm Bursita?

Pentru a afla dacă vă confruntați într-adevăr cu această afecțiune este necesar să vă programați la o consultație fizică la medicul ortoped. Pentru a exclude prezența altor afecțiuni medicale și pentru o precizie cât mai mare a diagnosticului, medicul poate recomanda efectuarea unor teste imagistice, precum radiografia, ecografia sau RMN-ul.

Ce tratament se recomandă în cazul Bursitei?

În primă fază, tratamentul conservator este cel la care va apela medicul ortoped și pe care îl va recomanda pacientului. Acesta implică protocolul RICE, iar mai multe detalii despre ce înseamnă acesta puteți găsi în următorul articol: link

Pe lângă protocolul RICE, medicul ortoped mai poate recomanda pacientului diagnosticat cu Bursită un program de fizio-kinetoterapie, administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene și/sau administrarea unor infiltrații intraarticulare. Și despre acestea puteți afla mai multe detalii suplimentare din următorul material: APASĂ AICI

În cazul în care tratamentul conservator nu oferă rezultatele dorite, iar simptomele nu sunt ameliorate, intervenția chirurgicală este următoarea soluție. Aceasta poartă numele de „Bursectomie” și presupune îndepărtarea bursei inflamate de la nivelul ariculației șoldului.

În concluzie, indiferent de afecțiunea cu care ați fost diagnosticați, NU amânați vizita la medicul specialist sau mai rău, tratamentul recomandat.

Pentru mai multe informații despre afecțiunile sistemului locomotor mă puteți urmări și pe paginile de Social Media:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?
• Totul despre ruptura de menisc

The post 3 afecțiuni comune ale șoldului appeared first on Alqadi Ahmad.

Clavicula – ce este și unde o regăsim la nivelul corpului uman?

Clavicula reprezintă unul dintre oasele principale pe care le regăsim la nivelul articulației umărului, care conectează centura scapulară de scheletul axial. Cu alte cuvinte, clavicula are rolul de a susține articulația umărului, de a-i oferi stabilitate, dar și putere pentru executarea diferitelor mișcări sau activități ce implică umărul.

Cum se produce fractura de claviculă?

Important de reținut este faptul că fractura de claviculă poate afecta persoane din orice categorie de vârstă sau sex, iar mecanismul cel mai frecvent de producere este cel traumatic indirect, prin cădere pe umăr sau mână deoarece tendința celor care se accidentează este ca înainte de momentul impactului cu solul, să pună umărul ca suport pentru căzătură. O  altă categorie este reprezentată și de pacienții, care au suferit accidente rutiere în urma cărora impactul puternic a dus la fracturarea claviculei.

Fiind în majoritatea cazurilor de natură traumatică, fractura de claviculă apare cel mai des la pacienții tineri cu un stil de viață activ și implicit, la cei ce practică diverite sporturi. Fotbaliștii și tenismenii sunt de regulă mai des diagnosticați cu această afecțiune.

În cazuri foarte rare, fracturile de claiculă pot apărea la nou născuți, în momentul travaliului.

Câte tipuri de fracturi de claviculă există?

Majoritatea fracturilor de clavicula se produc la mijlocul osului lung, iar în anumite cazuri, fractura se produce la nivelul joncțiunii cu omoplatul sau sternul. Totuși, iată care sunt cele trei tipuri de fracturi de claviculă, în funcție de localizarea și frecvența de apariție a acestora:

1) Lângă stern (aceste tipuri de fracturi de claviculă sunt destul de rar întâlnite),

 2) Lângă articulația acromio claviculă (AC): Aceasta este destul de des întâlnită,

 3) În mijlocul osului, între stern și îmbinarea AC: Aceasta este cea mai frecvent întâlnită fractură.

Simptome comune în cazul fracturii de claviculă

Fiind în cele mai multe dintre situații de natură traumatică, simptomele apar fie la producerea impactului, fie imediat după accidentare. Durerea este în general prima care apare și care poate crește în intensitate în funcție de tipul fracturii. De multe ori, durerea este însoțită și de inflamație localizată la nivelul claviculei, deformarea umărului și ulterior imposibilitatea folosirii brațului chiar și în sau pentru mișcări foarte simple.

Dacă forțați brațul după accidentare este foarte posibil ca la fiecare mișcare executată să auziți un zgomot asemănător unei pocnituri sau unui click. Nu amânați vizita la medicul ortoped deoarece o fractură de claviculă netratată la timp poate agrava diagnosticul, ducând la impotența funcțională a zonei și la durere acută.

Cum este diagnosticată fractura de claviculă?

În primă fază este necesar să vă programați la un consult de specialitate. Ulterior, după examinarea fizică, medicul ortoped vă poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare precum: radiografia și/sau CT  (tomografia computerizată).

Când este recomandat tratamentul conservator în cazul fracturii de claviculă?

Dacă nu ați fost diagnosticat cu fractură deschisă și mai mult, fractura este stabilă și/sau fără deplasare, atunci sunteți în categoria pacienților norocoși. Tratamentul conservator este soluția pe care medicul ortoped o va recomanda, iar acesta constă în:

• Imobilizarea în bandaje Dessault sau Watson Jones,
• Administrarea unor medicamente ce au ca scop reducerea durerii și a inflamației,
• Aplicarea unor comprese cu gheața pe zona afectată pentru aproximativ 15-20 de minute,
• Efectuarea unui program de recupera medicală (pacientul va merge la ședințele de fizio-kinetoterapie recomandate de către medicul ortoped).

Fractura de claviculă și tratamentul chirurgical

În cazul pacienților diagnosticați cu fracturi deschise, instabile și/sau cu deplasare, tratamentul conservator nu poate fi luat în calcul, intervenția chirurgicală reprezentând singura soluție eficientă.

Tratamentul chirurgical constă în reducerea fracturii deschise (fragmentele osoase sunt repoziționate într-o poziție corectă din punct de vedere anatomic) și fixarea acestora (fragmentelor osoase) cu ajutorul unei placi și a unor șuruburi speciale.

Pentru a vă face o programare puteți suna la numărul 0727366950.

PE SCURT:

Dacă nu ai timp să citești materialul integral, iată câteva idei esențiale pe care le poți reține despre fractura de claviculă:

1. Fractura de claviculă reprezintă o patologie de natură ortopedică, cauzată în cele mai multe dintre cazuri de diferite traumatisme produse în mod direct sau indirect.
2. Mecanismul cel mai frecvent de producere este cel traumatic indirect, prin cădere pe umăr sau mână.
3. Majoritatea fracturilor de clavicula se produc la mijlocul osului lung, iar în anumite cazuri, fractura se produce la nivelul joncțiunii cu omoplatul sau sternul.
4. Durerea este primul simptom care apare în cazul fracturii de claviculă și este de regulă de intensitate mare.
5. În cazul pacienților diagnosticați cu fracturi deschise, instabile și/sau cu deplasare, tratamentul chirurgical este singura soluție eficientă.
6. Fractura de claviculă reprezintă aproximativ 40%-50% din totalitatea fracturilor produse la nivelul umărului.

Mă puteți urmări și pe paginile de social media pentru mai multe detalii despre activitatea mea, dar și despre afecțiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Citește și:

• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?
• Totul despre ruptura de menisc

The post Tot ce trebuie să știi despre fractura de claviculă appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce sunt fracturile la nivel general?

Pe scurt și pe înțelesul tuturor, fractura reprezintă o întrerupere sau o discontinuitate la nivelul unui os, ca urmare a unui traumatism suferit de pacient sau a unor suprasolicitări efectuate în timp. În momentul în care este produsă o fractură există câteva elemente esențiale, care pot influența gravitatea diagnosticului. În funcție de mărimea, durata, direcţia forțelor ce acţionează asupra osului, dar și intensitatea cu care acesta (osul) a fost solicitat, fractura poate fi de mai multe tipuri.

Fracturile de Talus – Ce sunt?

În primul rând, trebuie să știți că glezna reprezintă una dintre articulațiile complexe ale corpului uman, alcătuită din trei oase: tibia, peroneul și nu în ultimul rând, talusul (sau astragalul).

Talusul are o formă ușor turtită dorso-plantar și alungită anteroposterior, iar mai mult de jumătate din suprafețele sale sunt acoperite de cartilaj articular. De asemenea, este singurul os ce permite ca întreaga greutate a corpului nostru să fie transmisă către arcul plantar. De aceea, în momentul în care talusul este fracturat, vizita la medicul ortoped este esențială într-un timp cât mai scurt.

Astfel, fractura de Talus reprezintă o afecțiune ortopedică localizată la nivelul gleznei, cu un mecanism de producere ce implică în mare parte traumatismele puternice.

Cauze comune ale fracturii de Talus

Fracturile de Talus sunt în cele mai multe dintre cazuri de natură traumatică, ceea ce înseamnă că accidentările produse la nivelul gleznei sau mișcările repetitivă ce o suprasolicită pot agrava diagnosticul în lipsa unui tratament corespunzător.

Mulți dintre pacienții pe care i-am tratat de această afecțiune nu sunt sportivi de performanță, ci pur și simplu persoane cu un stil de viață activ, care au suferit o accidentare la nivelul gleznei. Tot într-o categorie comună se află și cei care au suferit un accident rutier în timpul căruia talpa acestora se afla pe una dintre pedale, exercitând astfel o presiune mare asupra gleznei în momentul impactului.

Simptome des întâlnite la pacienții cu fractură de Talus

Fiecare organism funcționează diferit, ceea ce înseamnă că atât simptomele, cât și intensitatea lor vor fi diferite de la un caz la altul. Cu toate acestea, există câteva pe care le putem întâlni la mulți dintre pacienții diagnosticați cu fractură de talus:

• Durere de diferite intensități,
• Tumefacție la nivelul zonei afectate,
• Deformarea regiunii accidentate,
• Impotența funcțională la nivelul gleznei.

Dacă ați resimțit unul sau mai multe dintre simptomele enunțate mai sus vă puteți face o programare la numărul 0727366950 pentru a afla diagnosticul corect.

Diagnosticarea fracturilor de Talus

În primă fază, este recomandat să vă faceți o programare pentru o consultație la medicul ortoped, mai exact pentru examinarea fizică. Pe lângă testarea gleznei, medicul ortoped va afla istoricul producerii fracturii, detalii despre simptomele resimțite de către pacient, dar și informații despre un istoric medical al pacientului. Ulterior, ortopedul vă poate recomanda următoarele investigații: Radiografia și/sau Computerul Tomograf (CT).

De câte tipuri poate fi fractura de Talus?

Din punct de vedere medical, iată care sunt tipurile de fracturi de talus:

• Fractura de Talus (tip I): Acestea reprezintă fracturi de col al talusului fără deplasare, ceea ce înseamnă că intervenția chirurgicală se poate evita,
• Fractura de Talus (tip II): Acestea însă reprezintă fracturi cu deplasare și subluxație a articulației subtalare,
• Fractura de Talus (tip III): Și acestea suntfracturi cu deplasare și subluxație însă de data aceasta, subluxația este atât subtalară, cât și tibiotalară.
• Fractura de Talus (tip IV): Acestea sunt cele mai complexe și determină luxația articulației talonaviculare, asociată cu alte subluxații.

Fracturile de Talus – Cum se pot trata?

Pentru pacienții mai norocoși care au fost diagnosticați cu fractura de talus fără deplasare, tratamentul conservator poate fi suficient pentru reducerea simptomelor și reluarea stilului de viață activ. Acesta implică imobilizarea piciorului într-un aparat  gipsat pentru o anumită perioadă de timp recomandată de medicul ortoped. De regulă aceasta poate fi între 8 și 12 săptămâni. Țineți cont cu exactitate de sfatul ortopedului și nu încercați să reduceți numărul de zile recomandate pentru imobilizare pe cont propriu și fără aprobarea medicului. 

Când se recomandă intervenția chirurgicală în cazul fracturilor de Talus?

În cazul fracturilor de talus cu deplasare, intervenția chirurgicală reprezintă cea mai eficientă soluție prin care pacientul poate scăpa de simptome și se poate reîntoarce la activitatea de zi cu zi la capacitate maximă și implicit, la activitățile sportive. Așadar, dacă obișnuiți să faceți sport și vă doriți un stil de viață care să vă mențină în formă, nu vă temeți de tratamentul chirurgical. Este singurul care vă poate promite redobândirea mobilității gleznei.

În cazul pacienților în vârstă sau a celor ce au anumite afecțiuni, lucrurile sunt mai diferite. Dacă intervenția chirurgicală le-ar pune în pericol sănătatea sau i-ar expune unor prea mari riscuri, aceasta nu se va efectua.

Ce implică tratamentul chirurgical? Pe scurt, acesta presupune reducerea deschisă a focarului de fractură și ulterior fixarea internă prin intermediul șuruburilor. Dacă ne confruntăm cu o fractură de talus cominutivă cu deplasare, atunci fixarea se va face cu ajutorul unor plăcuțe.

• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?
• Totul despre ruptura de menisc

Pentru mai multe informații despre afecțiunile sistemului locomotor mă puteți urmări și pe rețelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Sursă imagine reprezentativă AICI

The post Fracturile de Talus – Cum apar și cum le putem trata? appeared first on Alqadi Ahmad.

Ruptura de menisc

Meniscul este un țesut fibrocartilaginos care se regăsește între femur și tibie și de care depinde, într-un grad mare, stabilitatea genunchiului nostru. Ruptura de menisc se numără printre cele mai frecvente afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care afectează cu precădere bărbații, în cazul cărora incidența maximă apare între 30-40 de ani. Chiar dacă această afecțiune poate să apară din numeroase cauze, cele mai des întâlnite sunt traumatismele ce implică mișcări (în special rotirile sau săriturile) bruște care pun presiune mare asupra genunchiului. În cazul pacienților trecuți de 50 de ani, ruptura de menisc poate fi de natură degenerativă și poate să apară că urmare a degradării acestui țesut fibrocartilaginos în timp.

Ruptura de menisc este însoțită de durere articulară cu blocajul zonei afectate, umflarea genunchiului sau instabilitatea acestuia, determinând chiar imposibilitatea de a execută anumite mișcări. În funcție de diagnostic, vârstă și istoricul medical al pacientului, medicul ortoped poate lua decizia cu privire la metoda de tratament pe care o va recomandă și la care va apela. Dacă vreți să aflați mai multe despr tipurile de tratament în cazul leziunilor de menisc puteți citi acest material integral: https://drahmadalqadi.ro/tipuri-de-tratament-in-cazul-rupturii-de-menisc/

În cazul leziunilor degenerative, care apar odată cu înaintarea în vârstă, tratamentul conservator este o prima soluție. În cazul pacienților care doresc păstrarea unui stil de viață activ, intervenția chirurgicală reprezintă cea mai eficientă soluție. Pentru sportivii de performanță, tratamentul chirurgical rămâne singură soluție pentru că aceștia să poată practică în continuare sportul de performanță la capacitate maximă.

Mai multe despre această afecțiune puteți citi și din acest material de specialitate de pe blogul meu: https://drahmadalqadi.ro/ruptura-de-menisc/

Ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA)

În categoria afecțiunilor care provoacă durere la nivelul genunchiului intră și ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA), frecvent întâlnită la pacienții între 15 și 40 de ani, care fac activități fizice ce implică pivotare excesivă și decelerare bruscă.

Articulația fiecărui genunchi este compusă din 4 mari ligamente, iar ligamentul încrucișat anterior (LIA) se numără printre ele. Se află în centrul genunchiului și are rolul de a preveni deplasarea anterioară a tibiei în raport cu femurul. Atunci când are loc ruptura ligamentului, primul simptom este durerea de genunchi, însoțită de limitarea severă sau imposibilitatea de a efectua diverse activități fizice, în special cele sportive.

Pacienții diagnosticați cu ruptura LIA nu mai pot efectua corect mișcări de pivotare sau de răsucire ale membrelor inferioare, iar în timpul activităților uzuale zilnice pot resimți un disconfort constant și/sau durere. Chiar daca ruptura de ligament incrucisat anterior se trateaza in functie de nivelul de activitate dorit, eu va recomand sa luati in calcul interventia chirurgicala al carei scop este obtinerea unui genunchi functional si stabil.

Interventia presupune reconstructia ligamentului incrucisat anterior (LIA) si poarta numele de Ligamentoplastie. Intervenția se realizează doar artroscopic, iar pe scurt presupune reconstrucția LIA cu ajutorul grefelor. Mai multe despre acest tip de intervenție și ce implică recuperarea puteți afla din acest material: https://drahmadalqadi.ro/ce-presupune-recuperarea-dupa-ligamentoplastie-ce-trebuie-sa-stiti-daca-treceti-printr-o-astfel-de-interventie/

Eu recomand grefele recoltate de la pacient (autogrefe) din numeroase considerente precum: o integrare biologică mult mai mare și rapidă comparativ cu cea a grefelor sintetice, o recoltare mult mai ușoară prin metode minim-invazive și dimensiunea acesteia ce ma ajuta sa obtin un rezultat foarte apropiat de cel anatomic. Mai multe despre grefele pe care le recomand și utilizez în ligamentoplastia LIA puteți afla citind integral acest material: https://drahmadalqadi.ro/ligamentoplastia-lia-cu-grefa-hamstring-ischiogambieri-este-des-recomandata-de-medicii-ortopezi/

Gonartroza

Pe scurt și pe înțelesul tuturor, gonartroza este artroza localizată la nivelul articulației genunchiului. În același timp, artroza reprezintă o boală degenerativa lentă (în majoritatea cazurilor), ireversibilă, care determină degradarea progresivă a cartilajului articular. Este una dintre afecțiunile care provoacă durere la nivelul genunchiului, iar uneori, aceasta este asociată și cu inflamatie sinovială minimă sau medie. Printre cele mai comune simptome se numără durerea, iar aceasta poate să apară la efort fizic, în special în mers sau atunci când urcați și/sau coborâți scările.

Printre cei mai des întâlniți factori de risc se numără traumatismele și excesul ponderal. Mai mult, practicarea sporturilor (fie de performanță, fie de plăcere) poate plasa pacientul în grupa de risc. Pe lângă acești factori de risc, există și alții la fel de importanți:

• Vârstă înaintată (Persoanele de peste 50 de ani se află în categoria de risc deorece cartilajul articular se degradează odată cu trecerea timpului),
• Sexul feminin (Gonartroza este mai des întâlnită la femeile aflate la menopauză),
• Piciorul plat,
• Prezența unor afecțiuni deja existente precum hipertensiunea arterială, hiperuricemia sau diabetul zaharat.

Dr. Ahmad Alqadi (Chirurg Ortoped)

Dacă tratamentul conservator nu a avut efectul dorit, iar durerile nu s-au ameliorat, intervenția chirurgicală este cea mai bună soluție. În cazul gonartrozei în stadiu avansat poate fi chiar prima soluție recomandată de medicul ortoped. Artroplastia totală de genunchi (protezarea genunchiului) presupune înlocuirea cartilajului articular degradat de la nivelul genunchiului cu o endoproteză (piese dintr-un aliaj metalic) care prezintă 3 mari componente: o piesă femurală, una tibială și un insert (platou). Intervenția contribuie la eliminarea durerilor, corectând deformarea piciorului și ajutând pacientul să se reintoarcă la activitățile de zi cu zi la capacitate maximă.

Sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă

Pentru a înțelege ce este sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă este necesar să cunoașteți ce este plica și unde o regăsim. Astfel, plica reprezintă un pliu al capsulei articulației genunchiului. Aceasta are rolul de a asigura mobilitatea articulației genunchiului. În articulația fiecărui genunchi exista 4 plici sinoviale.

Sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă apare atunci când banda de țesut sinovial este inflamată ca urmare a unui traumatism sau a prezenței unei boli inflamatorii articulare. Există și situații în care pot fi afectate și persoanele care stau cu genunchii flectați pentru perioade lungi. Atunci când banda de țesut sinovial este suprasolicitată, durerea de genunchi este un prim simptom, iar aceasta poate fi însoțită de un zgomot la mișcarea articulației sau chiar de senzația de genunchi blocat.

Dacă vă este recomandat tratament conservator, în acest caz medicul ortoped poate să vă prescrie medicamente antiinflamatoare ce au ca scop reducerea inflamației. Aplicațiile locale reci ajută de asemenea la reducerea inflamației, iar repausul articular este și el recomandat în cazul pacienților diagnosticați cu această afecțiune. Dacă simptomele persistă în urma efectuării tratamentului conservator, se indică tratamentul chirurgical (artroscopia de genunchi) ce are ca scop înlăturarea artroscopică a plicii sinoviale.

Condropatiile genunchiului (leziunile de cartilaj femural/tibial/patelar)

Din punct de vedere anatomic, cartilajul este cel care acoperă capetele osoase în interiorul articulațiilor și cel care are rolul de a absorbi șocurile, asigurând o bună funcționare a articulației. Leziunile de cartilaj sunt afecțiuni frecvente, care pot apărea acut în urma unui traumatism/a unei accidentări sau în urma unor boli degenerative articulare. Leziunile de cartilaj femural/tibial sau patelar sunt afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care pot fi însoțite de blocajul articulației, disconfort la executarea anumitor mișcări și/sau inflamație la nivelul zonei afectate.

Atunci când cartilajul a suferit o ruptură completă, articulația se blochează, iar durerea crește foarte mult în intensitate. Dacă nu este tratată la timp, condropatia poate să limiteze sever mobilitatea pacientului.

Sindromul de bandă ilio-tibială distala

Sindromul de tract iliotibial reprezintă o afecțiune de natură ortopedică care provoacă durere la nivelul genunchiului și care este cunoscută și sub denumirile de „sindrom de tendon iliotibial” sau „sindromul de bandeletă iliotibială”. Afecțiunea se caracterizează prin durere localizată la nivelul regiunii laterale a genunchiului ca urmare a inflamației porțiunii distale ale tractului iliotibial.

Afecțiunea apare atunci când bandă iliotibiala (ligamentul care coboară în partea laterală a coapsei, de la sold papa la tibie) este suprasolicitat sau inflamat. Atunci când bandă ilio-tibială nu funcționează corect, orice mișcare care implică genunchiul nostru devine dureroasă, uneori chiar insuportabilă. Sindromul de tract iliotibial este foarte des întâlnit la sportivi, în special la alergători. Pentru început, tratamentul conservator este recomandat și are ca scop reducerea fricțiunii tendonului iliotibial pe condilul femural și implicit, ameliorarea simptomelor. În cazul în care acesta nu a avut rezultatul dorit, medicul ortoped va lua în considerare intervenția chirurgicală, care presupune îndepărtarea bursei inflamate și a porțiunii afectate a tractului iliotibial.

Ruptura de Ligament colateral medial (LCM)

Ruptura de Ligament Colateral Medial (LCM) este o altă afecțiune de natură ortopedică frecvent întâlnită, în special în entorsele de genunchi cauzate de traumatisme din timpul unor activități sportive. Atunci când are loc ruptura LCM, majoritatea pacienților aud un pocnet la nivelul genunchiului, care este urmat în cele mai multe dintre cazuri de o durere greu de suportat. Pe lângă aceasta, ruptura de Ligament Colateral Medial (LCM) mai este însoțită și de:

• Rigiditatea articulației genunchiului,
• Dificultate la încercarea flexiei genunchiului,
• O constantă senzație de instabilitate la nivelul articulației afectate,
• Disconfort resimțit la urcarea sau coborarea scărilor.

La nivel general, rupturile de ligament colateral medial (LCM) sunt clasificate astfel:

Grad I: Ligamentul a suferit o întindere.

Grad II: Pacienții diagnosticați cu ruptura LCM de gradul II au suferit o ruptură parțială a ligamentului.

Grad III: În aceste situații s-a produs ruptura completă a ligamentului, iar pacientul prezintă o laxitate severă la nivelul articulației.

În general, majoritatea leziunilor acute de grad I și II se vindecă cu ajutorul unui tratament conservator, care implică și un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist. Dacă este vorba despre leziuni ligamentare multiple și severe, mai ales asociate cu o leziune LIP (Ligamentul Încrucișat Posterior), este recomandată și efectuată de către medicul ortoped o reparație, augmentare sau o reconstrucție completă a structurilor mediale ale genunchiului.

Luxațiile rotulei

Luxația de rotulă este o altă afecțiune care provoacă durere la nivelul genunchiului și care este frecvent întâlnită la sportivii de performanță sau la pacienții cu malformații anatomice de condili femurali și trohlee femurală, ca urmare a producerii unui traumatism. Luxația de rotulă reprezintă o cauză a unei rupturi sau întinderi de ligament patelo-femural medial. Ruptura se poate produce atât direct, cât și indirect. Pe scurt, ruptura poate avea loc prin contact sau fără.

Complexul medial patelo-femural este compus din retinaculul patelar medial și ligamentul femuro-patelar medial , reprezentând astfel principalul stabilizator pasiv al articulației femuro -patelare.

Atunci când se produce luxația de rotulă, pacienții pot resimți:

• Durere de intensități diferite, în funcție de particularitățile fiecărui caz,
• Instabilitate articulară;
• Dificultate la executarea anumitor mișcări precum urcarea sau coborarea scarilor;
• Blocaj articular.

În cazul în care tratamentul conservator (de exemplu imobilizarea în orteză sau recuperare medicală) nu a oferit rezultatele așteptate de pacient și/sau medic, tratamentul chirurgical rămâne cea mai bună soluție. Ce implică acesta?

• Pentru a stabiliza rotula, este nevoie ca medicul chirurg sa efectueze reconstrucția ligamentului patelo femural medial. Această intervenție presupune de asemenea și recoltarea unei autogrefe (de la pacientul în cauză), mai exact o grefă de mușchi gracilis cu un diametru de 4 mm și o lungime minimă de 18 cm. Aceasta este introdusă în rotulă, capetele sale fiind subțiate. Un aspect esențial se referă la poziționarea corectă a inserției femurale a MPFL și menținerea unei tensiuni egale la ambele capete ale grefei, lucruri de care medicul ortoped va ține cont. Un alt tip de grefă foarte des utilizată în reconstrucția MPFL este grefa din tendonul Cvadriceps.

Post operator, pacientului ii va fi recomandată purtarea unei orteze de genunchi timp de aproximativ 3 săptămâni. Mai multe despre această afecțiune puteți afla citind acest material integral: https://drahmadalqadi.ro/luxatia-de-rotula-si-reconstructia-ligamentului-patelo-femural-medial-mpfl/

Leziunea de ligament colateral lateral (LCL)

Ligamentul colateral lateral reprezintă structura principală pe partea externă a genunchiului, care previne deschiderea în varus forțat. Leziunile de    ligament colateral lateral (LCL) apar de regulă în următoarele situații:

• La opriri sau porniri bruște,
• Atunci când are loc o lovitură pe partea internă a genunchiului,
• La o hiperextensie cu sau fără contact direct.

Majoritatea pacienților cu această afecțiune sunt persoane cu un stil de viață activ, în special sportivi de performanță. Majoritatea pacienților pe care i-am diagnosticat cu această afecțiune au acuzat o instabilitate a genunchiului, durere puternică sau chiar umflături la nivelul zonei afectate. Diagnosticul în cazul leziunilor de ligament colateral lateral se stabilește de regulă în urma examinării fizice și a învestigatiei RMN.

În cazul leziunilor acute se recomandă intervenția chirurgicală, și anume reconstrucția ligamentului colateral lateral (LCL) cu ajutorul grefelor recoltate de la pacient, în special cea de ischiogambieri – Gracilis și Semitendinos (Grefa Hamstrings) deoarece prezintă două mari avantaje: durerea redusă la locul de recoltare și posibilitatea de recoltare prin tehnici minim invazive. Dacă pacientul respectă în totalitate procesul de recuperare, acesta poate reveni la activitatea sportivă în aproximativ 6-7 luni post operator.

Fracturile de platou tibial 

Fracturile de platou tibial sunt și ele afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care apar de regulă în urma unor traumatisme ce au loc de regulă în timpul activităților sportive suprasolicitante pentru articulația genunchiului sau în urma unui accident rutier. În cazul pacienților diagnosticați cu fractură de platou tibial, durerea este de regulă primul simptom pe care aceștia îl acuză, dar care poate fi urmată și de: umflături (edeme) la nivelul zonei afectate, mobilitate redusă la nivelul genunchiului, o ușoară deformare a articulației sau dificultăți mari în flexia sau extensia genunchiului.

Fractura platoului tibial se numără printre afecțiunile ce necesită o atenție sporită întrucât tipul de tratament ales are o mare infleunță asupra procesului de recuperare. În cazul pacienților diagnosticați cu fractură de platou tibial cu deplasare sau cu înfundare de peste 2mm a platoului, intervenția chirurgicală este cea mai bună soluție. Suprafață articulară a genunchiului trebuie refăcută în totalitate în urmă operației, iar reducerea trebuie menținută până la consolidare. În acest fel, articulația se poate vindeca corect, iar pacientul îți poate redobândi stilul de viață activ.

Indiferent de simptomele pe care le resimțiti la nivelul sistemului locomotor, medicul ortoped este singurul care vă poate pune un diagnostic corect. Nu amânați consultul de specialitate și cereți întotdeauna și a doua opinie.

Pentru mai multe detalii legate de afecțiunile sistemului locomotor ma puteți urmări și pe rețelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Pentru programări la consultații și/sau intervenții chirurgicale puteți apela la numărul 0727366950.

The post 10 afectiuni care provoaca durere la nivelul genunchiului appeared first on Alqadi Ahmad.

Scurta lectie de anatomie – Ce este clavicula si care este rolul sau?

In primul rand, clavicula se numara printre oasele principale ce formeaza articulatia umarului. Este un os lung, dublu curbat ce alcatuieste portiunea/zona anterioara a centurii scapulare. Acesta se regaseste intre acromionul scapulei si manubriul sternului, la limita dintre torace si gat, iar din punct de vedere al localizarii fracturilor, majoritatea se produc la nivelul treimii mijlocii a claviculei. Tot din categoria tipurilor de fracturi de clavicula des intalnite sunt cele de la nivelul treimii laterale in timp ce, fracturile mediale sunt cele mai rar intalnite. La nivel general, rolul claviculei este acela de a sustine si stabiliza umarul.

Cum apare fractura de clavicula?

In cele mai multe dintre cazuri, fractura de clavicula apare in urma unui traumatism produs la nivelul umarului. Majoritatea pacientilor diagnosticati cu fractura de clavicula au suferit o cadere fie pe umar, fie pe mana. Si asta pentru ca, multi dintre pacientii care se accidenteaza folosesc umarul ca suport pentru cazatura, exact inaintea impactului cu solul.

In alte situatii, accidentele rutiere reprezinta factorul de risc pentru a dezvolta fractura de clavicula intrucat impactul generat de accident pune o presiune mare asupra umarului, provocand astfel fractura claviculei. In categoria de risc pot intra persoanele cu un stil de viata activ si mai ales cei care practica sporturi de contact fie de performanta, fie ca hobby. Din categoria activitatilor sportive in urma carora cei care le practica sunt predispusi la a dezvolta fractura de clavicula se numara si fotbalul, tenisul, rugby-ul, ski-ul.

Care sunt simptomele in cazul fracturii de clavicula?

In cele mai multe dintre cazuri, zona afectata de la nivelul umarului se deformeaza, iar acest lucru este vizibil cu ochiul liber. Durerea este de asemenea un alt tip de simptom care apare in urma traumatismului si care poate sa persiste pana cand apelati la un consult de specialitate si implicit, la tratamentul potrivit.

Cei mai multi dintre pacientii diagnosticati cu fractura de clavicula acuza o durere greu de suportat, urmata de imposibilitatea de a ridica bratul, iar in urma impactului suferit pacientul poate auzi inclusiv o pocnitura. Mai mult, zona afectata se poate inflama si/sau invineti. Indiferent de tipul de simptom sau intensitatea sa, medicul ortoped este singurul care va poate confirma diagnosticul si va poate recomanda un tratament in functie de acesta.

Cum este diagnosticata fractura de clavicula?

Diagnosticarea fracturii de clavicula se poate face in urma unei consultatii de specialitate. In cadrul acesteia si in prima faza, medicul ortoped va efectua o examinare clinica, dar si o anamneza a pacientului cu scopul de a afla cauzele de aparitie ale fracturii.

Pentru a identifica localizarea fracturii, dar si gravitatea acesteia, ortopedul va solicita efectuarea unei radiografii la nivelul articulatiei umarului. Daca exista fracturi si la nivelul altor oase, medicul poate recomanda o tomografie computerizata (CT).

Ce solutii de tratament exista in cazul fracturii de clavicula?

Dupa confirmarea diagnosticului, medicul ortoped va stii ce solutie de tratament este potrivita pacientului in cauza. Daca nu este vorba despre o fractura severa, medicul ortoped poate recomanda un tratament conservator, care implica:

• Imobilizarea in bandaje Dessault sau bandaje Watson Jones,
• Administrarea unor medicamente antiinflamatoare pentru reducerea durerii,
• Un program de fizio-kinetoterapie la indrumarea unui specialist.

In cazul in care simptomele persista, iar starea de sanatate a pacientului permite efectuarea unei interventii chirurgicale, aceasta va fi solutia ideala pentru reducerea durerii si recapatarea mobilitatii articulatiei umarului. Interventia chirurgicala este recomandata si efectuata mai ales in cazul persoanelor cu un stil de viata activ, implicit in cazul sportivilor de performanta.

Cand este recomandata interventia chirurgicala in cazul unei fracturi de clavicula?

Asadar, in cazul unei fracturi cu deplasare mare, interventia chirurgicala este cea mai eficienta solutie, iar aceasta presupune repozitionarea fragmentelor osoase potrivit alinierii normale, iar ulterior fixarea acestora cu ajutorul unor suruburi si/sau placute metalice atasate pe suprafata osoasa a claviculei.

La cei mai multi dintre pacienti, timpul mediu de vindecare a unei fracturi de clavicula este de 3-4 saptamani. Pentru a se recupera total insa, sedintele de fizio-kinetoterapie sunt esentiale, la fel si sfaturile medicului ortoped post operator. Daca pacientul parcurge fiecare pas cu atentie si responsabilitate, sansele ca fractura sa se „deplaseze” sunt extrem de mici. Tocmai de aceea, pentru o vindecare completa si pentru ca pacientul sa se poata reintoarce la activitatile uzuale zilnice si/sau sportive, responsabilitatea este cheia.

Ce implica recuperarea dupa interventia chirurgicala in cazul pacientilor cu fractura de clavicula?

Chiar daca interventia chirurgicala a fost un succes, recuperarea este si ea foarte importanta in procesul de vindecare. Medicul ortoped alaturi de kinetoterapeut vor intocmi pentru pacientul in cauza un program de recuperare ce presupune redobandirea mobilitatii articulatiei umarului. La nivel general, acest program va include exercitii de: pendulare, intarire a fortei si exercitii izometrice ce presupun contractarea musculaturii fara a implica miscare. Toate aceste exercitii vor fi desfasurate in etape diferite, la intensitati diferite si doar la indrumarea specialistului.

Prima saptamana de recuperare va fi mai mult de acomodare si va implica miscari usoare in timp ce, in saptamanile 2-4, pacientul va putea deja sa execute miscari usoare de pivotare si flexie/extensie la nivelul pumnului si cotului.

In saptamanile 4-8, specialistul poate recomanda cresterea gradului de miscare al umarului si efectuarea exercitiilor de intarire a musculaturii cu ajutorul benzilor de rezistenta sau a unor greutati mici. Intarirea aproape completa a musculaturii, dar si cresterea numarului de repetitii a exercitiilor se va face in saptamanile 8-12, iar in saptamanile 12-16 pacientul se va afla pe ultima suta de metri si se va putea reintoarce la activitatile sportive. Acest lucru va fi insa posibil doar daca pacientul va fi responsabil si va executa orice miscare cu atentie, fara a forta articulatia umarului.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale: 0727 366 950

Pentru mai multe informatii legate de afectiunile sistemului locomotor ma puteti urmari si pe retelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Fractura de claviculă – Când apare și cum o tratam? appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este si cum apare pseudartroza?

Atunci când la nivelul unui membru se produce o fractură, singura modalitate prin care osul fracturat/rupt se poate vindeca implică formarea de țesut osos nou si sănătos. Pentru ca acest lucru sa aiba loc in conditii optime, osul are nevoie de stabilitate si de o alimentare constanta si adecvata cu sange. In lipsa acestora, vindecarea osului nu poate avea loc in mod corect, dand astfel nastere Pseudartrozei.

Cate tipuri de pseudartroza exista?

Ca in cazul multor altor afectiuni, exista mai multe tipuri sau clasificari pe care este necesar sa le cunoastem inainte de a stabili tratamentul potrivit pacientului in cauza. In cazul de fata, clasificarea se face din punct de vedere al aspectului radiologic al pseudartozelor, dar si in functie de prezenta sau absenta unei infectii. Astfel, pseudartrozele pot fi septice sau aseptice, iar din punct de vedere imagistic se pot clasifica in:

• Pseudartroze hipertrofice (In cazul acestor pseudartroze este vorba despre o stabilitate deficitara a fracturii, care nu permite mineralizarea calusului moale. Cu toate acestea, pseudartrozele hipertrofice se vindecă mai ușor comparativ cu celelalte tipuri)
• Pseudartroze normotrofice
• Pseudartroze  atrofice (Aceste tipuri de pseudartroze sunt avasculare si indica un status biologic deficitar pentru pacientul in cazul. Persoanele cu diabet zaharat, cele care sufera de boli imunosupresive sau persoanele care consuma tutun in exces se afla in categoria de risc pentru a dezvolta aceasta afectiune).
• Pseudartrozele oligotrofice  (Acest tip de pseudartroza are o vindecare mai usoara comparativ cu cele atrofice)
• Pseudartroza franca (In cazul acestui tip de pseudartroza, capetele osoase sunt sigilate cu aparitia unei cavitati sinoviale intre ele)

Factori de risc – Cine poate dezvolta pseudartroza?

Desi factorii de risc pot fi numerosi si pot sa difere de la un pacient la altul avand legatura si cu istoricul medical al acestuia, exista cativa mai des intalniti. În momentul în care osul fracturat este lipsit de  stabilitatea corespunzatoare sau de fluxul sangvin necesar pentru a se vindeca, factorii care măresc riscul de neconsolidare devin mai numeroși. Iată câțiva dintre ei:

–           Reducerea tardivă a fracturii sau imobilizarea incorectă ce nu permit vindecarea corectă a osului;

–           Fracturile cominutive (în trei sau mai multe fragmente osoase), care au risc mai mare de necroză a fragmentelor osoase (fiind mai greu de stabilizat);

–           Interpunerea fragmentelor osoase necrozate între fragmentele osoase ce ar trebui sa se fixeze poate duce la neconsolidarea fracturii și ulterior, la pseudartroză;

–           Vârsta înaintată sau sexul feminin (femeile după 55 de ani sunt mai predispose să dezvolte această afecțiune);

–           Diabetul zaharat sau persoanele ce consuma in exces alcool si/sau tutun;

–           Prezenta anumitor infectii in organism;

–           Administrarea anumitor medicamente pe termen lung precum antiinflamatoarele steroidiene;

Simptome comune in cazul pseudartrozei

In cele mai multe dintre cazuri, pacientii cu pseudartroza resimt durere de intensitati diferite la locul fracturii, durere care poate persista chiar si luni de zile. Cu toate acestea, exista 3 tipuri prin care pseudartroza se poate manifesta, in functie de gradul de afectare al osului fracturat si perioada de vindecare a acestuia:

Pseudartroza asimptomatica (In acest caz, pacientii isi pastreaza functionalitatea, iar vindecarea fracturii are loc intr-o mica masura. Astfel, nu exista simptome sau cele care apar sunt la intensitati foarte mici si nu creeaza suspiciuni din partea pacientului);

Pseudartroza insotita de simptome (Asa cum am mentionat mai sus, durera este prima care poate sa apara si care poate persista pe perioade foarte lungi, chiar si timp de luni de zile);

Exista si situatii in care pseudartroza este insotita de infectii, iar pacientul se poate confrunta cu inflamatie in zona afectata si/sau febra. Acest tip de afectiune poarta numele de Pseudartroza Septica.

Indiferent de simptom sau intensitatea lui, primul pas spre vindecare este vizita la medicul ortoped.

Diagnosticarea pseudartrozei

Pentru ca medicul ortoped sa poata confirma existenta pseudartrozei, este necesar ca pacientul in cauza sa efectueze cateva examene imagistice, in functie de ce ii va recomanda medicul. De regula, radiografia sau in anumite cazuri tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica pot fi cateva exemple in acest sens.

In cazul in care exista suspiciuni in privinta existentei unei infectii la acest nivel, se pot recomanda si biopsii pentru efectuarea examenelor/testelor bacteriologice.

Ce implica tratamentul pseudartrozei?

In functie de rezultatul obtinut in urma examenelor imagistice, dar si in functie de varsta si istoricul medical al pacientului, medicul ortoped poate lua o hotarare cu privire la tipul de tratament. Indiferent de acesta, scopul tratamentului este acela de a obtine stabilizarea osoasa si restabilirea functiei normale, fie pe cale chirurgicala, fie nechirurgical.  

Tratamentul conservator (nechirurgical) are la baza stimularea electrica, mai exact unde electromagnetice sau ultrasunete, care sunt emise de un aparat ce trebuie plasat pe piele, deasupra zonei de pseudartroza, timp de 20 de minute pe zi. Cu ajutorul acestora formarea de hidroxiapatita este accelerata, precum si vindecarea osului. Cu toate acestea, cele mai bune rezultate sunt reprezentate de tratamentul chirurgical.

In cazul tratamentului chirurgical, exista mai multe posibilitati, in functie de ce considera chirurgul ortoped ca ar fi mai eficient in cazul pacientului cu pseudartroza. În functie de caz, chirurgul ortoped va apela la grefa de os sau nu, iar diferenta consta in fixarea focarelor de fractura  si de tipul de grefa ales. Iata la ce poate apela medicul ortoped:

Grefa de os (autogrefa) – Acestea sunt tipurile de grefe pe care le recomand cel mai des intrucat au o integrare mult mai rapida si o recoltare mai usoara fiind chiar de la pacientul afectat. Mai mult, o grefa de os accelereaza cresterea noului tesut osos, furnizand celule osoase noi si substantele chimice produse in mod natural de corp, toate esentiale in procesul de vindecare.

Din punct de vedere tehnic, chirurgul ortoped va face o incizie de mici dimensiuni si va „recolta” fragmente de os din diferite zone ale corpului pacientului. Acestea sunt apoi transplantate la locul focarului de pseudartroza.

Ce alte tipuri de grefe sunt folosite in cazul pseudartrozei?

Exceptand autogrefa, iata alte doua tipuri de grefe pe care medicul ortoped la poate folosi in cazul acestei afectiuni:

Alogrefa (grefa provenita de la alta persoana) sau chiar grefa osoasa de la cadavru. Ambele sunt folosite atunci cand recoltarea autogrefei nu este posibila din diverse motive.

Substituentii de os – Desi nu ii recomand sau utilizez decat in cazuri foarte rare in care nu a fost posibila utilizarea autogrefei sau alogrefei, acestia exista si reprezinta o varianta in cazul pseudartrozei. Pentru un rezultat mai bun insa, chirurgul ortoped va suplimenta grefa osoasa cu alte produse care contin substante chimice de care corpul nostru are nevoie pentru a genera tesutul osos viu, sanatos.

Chiar daca interventia chirurgicala este un succes, perioada de recuperare este absolut esentiala in procesul de vindecare, iar comportamentul pacientului de asemenea. Cu cat sunteti mai constiinciosi in procesul de recuperare, cu atat mai mult va cresc sansele de vindecare intr-un timp mai scurt.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti apela la numarul 0727 366 950.

Ma puteti urmari si pe paginile de social media pentru mai multe informatii medicale si relevante cu privire la afectiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?
• Totul despre ruptura de menisc

The post Ce este pseudartroza si cum se poate trata? appeared first on Alqadi Ahmad.

Afectiuni comune ale cotului

Durerea de cot poate sa apara in cazul ”cotului jucatorului de tenis”, o afectiune destul de comuna, care desi poarta acest nume, nu apare doar in cazul sportivilor. Aceasta afectiune se manifesta prin inflamatie la nivelul grupului de muschi ce acopera partea exterioara a antebratului. „Cotul jucatorului de tenis” apare in majoritatea cazurilor in urma suprasolicitarii mainii pe termen lung.

O alta afectiune comuna care cauzeaza durere la nivelul cotului poarta numele de „cotul jucatorului de golf”. In acest caz, durerea este resimtita pe partea interioara a cotului si poate radia in mai multe zone precum mana sau antebratul.

Alte cauze ale durerii de cot

Durerea de cot poate avea cauze multiple, iar medical ortoped este singurul care poate stabili un diagnostic corect si concret. Alte cauze posibile ce cauzeaza durere la nivelul cotului ar putea fi:

• Luxatia cotului (Apare atunci cand osul bratului si al antebratului pierd contactul dintre ele. Asta se intampla de regula in urma unui traumatism. Pacientul poate experimenta durere de mare intensitate, iar cotul poate creste in volum si poate suferi deformari);
• Fractura cotului (Fractura cotului poate cauza una dintre cele mai puternice dureri, in special in cazul celei deschise. Caderile si accidentele rutiere se numara printre factorii principali cauzatori de fracturi ale cotului);

Pacientul din imagini a suferit o fractura cominutiva de cap radial, iar interventia chirurgicala a fost cea mai eficienta solutie in situatia data. In imagini puteti observa rezultatul dupa proteza de cot.

• Sindromul canalului nervului cubital (Ulnar)
• Bursita (Inflamarea bursei se manifesta prin umflare, inrosirea pielii si durere care variaza in intensitate);
• Artrita
• Artrita reumatoida
• Osteomielita
• Lupus
• Boala Lyme

Cine este mai predispus sa dezvolte afectiuni la nivelul cotului?

Chiar daca nu este o regula, pentru mai toate afectiunile exista o categorie de risc predispusa la a le dezvolta. Cand vine vorba de afectiuni la nivelul cotului, persoanele foarte active pot fi in categoria de risc, fiind mult mai predispuse la traumatisme, comparativ cu o persoana sedentara. Pe langa acestea, pot dezvolta afectiuni la nivelul cotului si:

• Sportivii de performanta (in special cei ce practica tenis, volei, golf, baschet sau handbal)
• Persoanele care lucreaza in medii cu potential de accidentare;
• Persoanele inaintate in varsta;
• Persoanele supraponderale;

Tipuri de tratament in cazul durerii de cot

Tratamentul durerii de cot se prescrie DOAR de catre medicul ortoped in urma efectuarii unui consult de specialitate si investigatiilor imagistice. In functie de diagnostic, acesta decide daca tratamentul conservator este suficient sau daca interventia chirurgicala este necesara. Tratamentul nechirurgical poate implica:

• medicamente cu efect antiinflamator;
• purtarea de orteze, esarfe sau a unui suport textil care exercita presiune asupra cotului;
• Imobilizari in aparat gipsat dupa luxatii sau fracturi,in cazul in care nu necesita interventii chirurgicale
• masaj si/sau exercitii fizice;
• fizio-kinetoterapie;
• infiltratii.

Indiferent de simptomatologie, este recomandat sa nu amanati vizita la medic ortoped. Daca durerea este ignorata, ea poate creste in intensitate, iar pacientul poate avea dificultati la indoirea sau extensia completa bratului, iar la nivelul cotului pot aparea umflaturi sau vanatai.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti suna la numarul 0723 307 307.

Pentru mai multe informatii legate de afectiunile ortopedice, ma puteti urmari pe toate platformele de social media unde postez constant materiale noi pentru voi:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

Citeste si alte articole:

• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?
• Totul despre ruptura de menisc

The post 2 afectiuni care provoaca durere la nivel de cot appeared first on Alqadi Ahmad.

Fractura. Ce este si cum o recunoastem?

Pe scurt, fractura este o discontinuitate la nivel osos care apare in urma unui traumatism sever sau ca urmare a unor miscari bruste si repetitive care suprasolicita membrele noastre. In cazul in care ai suferit o accidentare puternica, este mult mai usor sa recunosti o fractura. In primul rand pentru ca simptomele se vor grabi sa apara imediat dupa producerea accidentarii. In cazul celor de peste 50 de ani, daca nu este vorba despre un traumatism, fractura poate sa apara si in urma altor afectiuni care degradeaza sistemul osos, in timp. Cum va dati seama? Zona afectata devine slabita, executarea anumitor miscari devine din ce in ce mai dificila, iar durerea este constanta.

Durere de intensitate mare si inflamatie localizata, simptome frecvente in cazul fracturilor

Cand vine vorba de simptome in cazul fracturilor, durerea este prima care apare si care isi poate modifica intensitatea pe masura ce trece timpul. Asadar, nu amanati consultul de specialitate. Durerea nu va scadea din intensitate ci mai rau, poate creste si poate deveni constanta. De asemenea, pacientul cu o astfel de afectiune se mai poate confrunta si cu:

• Incapacitatea functionala
• Umflaturi la nivelul zonei afectate
• Deformarea regiunii afectate
• Inflamatie sau sensibilitate in zona afectata
• Invinetire

Traumatismele si efortul fizic in exces, cauze frecvente ale fracturilor in randul tinerilor

Cauzele fracturilor pot fi numeroase insa, cu toate acestea, exista cateva des intalnite la nivel general. Asa cum am mentionat anterior, daca esti tanar, traumatismele si efortul fizic in exces se numara printre cele mai comune cauze. Accidentarile din timpul unor activitati sportive, simple miscari care pun presiune asupra anumitor membre sau antrenamentele sportive executate fara o incalzire, te pot plasa in grupa de risc. Mai mult, daca practici fotbal, baschet, rugby, volei, tenis sau orice alt sport care pune presiune asupra membrelor tale, ai mare grija. Nu forta organismul mai mult decat este cazul. Daca te afli in categoria varstinicilor, osteoporoza sau anumite tipuri de cancer pot duce la aparitia anumitor fracturi deoarece densitatea osoasa devine din ce in ce mai slabita.

In imaginea de mai jos puteti analiza cazul unei paciente in varsta de 62 de ani cu fractura de sold (col femural drept) survenita in urma unei caderi accidentale. Am realizat osteosinteza prin tehnica minim invaziva folosind 3 şuruburi canulate de col:

De cate tipuri pot fi fracturile?

La nivel general, fracturile pot fi:

Stabile – Partile rupte ale osului nu prezinta un risc de deplasare.

Deschise – Osul strapunge pielea sau pielea se poate rupe in momentul in care s-a produs fractura.

Inchise – Osul este rupt dar inca nu a strapuns pielea.

Cu deplasare – Osul se rupe complet, iar fragmentele osoase se indeparteaza unul de celalalt.

Fara deplasare – Osul este rupt complet dar fragmentele osoase nu se deplaseaza.

Oblice – Fractura prezinta un anumit tip de unghi de inclinare.

Cominutive – Osul este zdrobit in minim trei bucati.

Articulare – Fractura se produce sau se extinde in interiorul articulatiei.

Patologice – Fractura se produce in urma unei boli care afecteaza densitatea osului.

La nivelul caror membre sau zone se pot produce fracturile?

In primul rand, indiferent care ar fi membrul care a suferit o fractura, primul pas este acela de a apela la un consult de specialitate. Diagnosticul de fractura este stabilit doar de medicul ortoped cu ajutorul anamnezei, al examenului clinic si al investigatiilor imagistice (radiografii, CT sau rezonanta magnetica nucleara). Asadar, daca ai ajuns in cabinetul unui medic ortoped, deja ai parcurs jumatate de drum. Fracturile pot aparea la nivelul membrului inferior (coapsa, fractura platou tibial, gamba, glezna si picior), la nivelul soldului (col femural, pelvis), la nivelul mainii (fratura de epifiza distala) (mai exact la nivelul degetelor sau a incheieturii), la nivelul membrului superior (brat, cot, antebrat) sau la nivelul umarului (clavicula, humerus proximal sau omoplat).

Cum poate fi tratata o fractura?

Cand vine vorba de tratamentul pentru fracturi, acesta depinde de numerosi factori. O parte dintre ei se refera la varsta pacientului, regiunea afectata sau tipul fracturii. Cu toate acestea, indiferent de caz, scopul tratamentului presupune reducerea fracturii cu restabilirea pozitiei anatomice ale fragmentelor osoase, urmata apoi de imobilizare prin intermediul atelelor sau al aparatului gipsat. In cazul in care tratamentul conservator nu a avut efect, fractura se va trata cu ajutorul interventiei chirurgicale. Medicul ortoped este singurul care va decide ce tip de tratament va urma pacientul.

De retinut: Apeleaza la un medic ortoped de indata si nu astepta ca durerea sa treaca de la sine pentru ca acest lucru nu se va intampla. Din contra, este posibil ca amanarea sa duca la accentuarea simptomelor. Tratamentul poate fi atat conservator, cat si chirurgical. In functie de gravitatea afectiunii, medicul ortoped va lua o decizie. Tratamentul, la nivel general, vizeaza reducerea fracturii, repunerea fragmentelor in pozitie anatomica, imobilizarea pana la consolidare, restabilirea functiei segmentului lezat si refacerea anatomiei osului.

Pentru mai multe informatii, va stau la dispozitie si pe celelalte platforme sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Cum recunoastem o fractura si cum procedam daca ne confruntam cu una? appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este platoul tibial si care este rolul lui?

Ca sa intelegeti gravitatea fracturilor de platou tibial, trebuie sa stiti mai intai ce este, care este rolul lui si de ce ar trebui sa avem grija de sanatatea genunchilor nostri. Pentru inceput, vreau sa retineti faptul ca platoul tibial se imparte in: hemiplatoul medial si lateral. Hemiplatoul medial are o dimensiune mai mare si este acoperit de cartilaj hialin. Pe de alta parte, chiar daca hemiplatoul lateral este mai mic, si el este acoperit de cartilaj hialin. Platoul tibial este la randul sau acoperit de meniscul intern si meniscul extern.

Traumatismele si accidentele auto, cauze frecvente ale fracturii de platou tibial

Cand vine vorba de cauze, aceasta afectiune se numara printre cele care apar in urma unor accidente sau traumatisme in care genunchiul nostru a avut de suferit. Daca obisnuiti sa practicati sporturi de placere, fiti foarte atenti si nu executati miscari care pot pune presiune mare asupra genunchiului. Mai mult, obisnuiti sa va incalziti de fiecare data inainte de a face activitati sportive. Daca sunteti incepator, responsabilitatea este si ea foarte mare. Apelati la un profesionist care v-ar putea indruma si monitoriza. Ski-ul, fotbalul, baschetul sau ciclismul sunt doar cateva dintre activitatile sportive care va pot plasa in categoria de risc pentru a dezvolta fractura de platou tibial. Accidentele auto sunt si ele o cauza frecventa a fracturilor de platou tibial pe care nici un pacient nu le poate preveni. Cu toate acestea, indiferent de cauza fracturii, vizita la medicul ortoped este primul pas spre vindecare.

Cate tipuri de fracturi de platou tibial exista?

Pentru ca exista mai multe tipuri si modalitati in care osul se poate rupe, automat avem si mai multe tipuri de fracturi de platou tibial:

• Fractura transversala (Acest tip de fractura presupune ca osul sa se rupa drept)

• Fractura multipla (Osul se rupe in mai multe bucati)

• Fractura intraarticulara (Asta inseamna ca fractura s-a extins la genunchi, separand suprafata articulatiei in mai multe parti)

• Fractura inchisa (Asta inseamna ca pielea din jurul osului este complet neafectata)

• Fractura deschisa (In acest caz, osul strapunge pielea, iar acest tip de fractura este mai complexa si necesita un timp de recuperare mai indelungat)

Dr. Ahmad Alqadi

Durere intensa si mobilitate redusa a genunchiului, simptome des intalnite la fractura de platou tibial

Daca va confruntati cu fractura de platou tibial, durerea este cu siguranta primul simptom pe care il veti simti. Ulterior, pacientul se poate confrunta si cu:

• Umflaturi (edeme) la nivelul zonei afectate

• Mobilitatea redusa la nivelul genunchiului, dar fara instabilitate ca in cazul leziunilor ligamentare

• O usoara deformare a genunchiului

• Dificultati mari in flexia genunchiului
  

Indiferent de intensitatea simptomelor, ortopedul este singurul care poate da un diagnostic corect, pe baza unui istoric medical, a examinarilor clinice sau a testelor imagistice.

Ce presupune tratamentul chirurgical in cazul fracturii de platou tibial extern?

Fractura platoului tibial necesita o atentie deosebita deoarece tipul de tratament ales influenteaza foarte mult procesul de recuperare. In cazul fracturii de platou tibial cu deplasare sau cu infundare de peste 2mm a platoului, solutia este interventia chirurgicala. Si asta pentru ca, suprafata articulara a genunchiului trebuie refacuta perfect in urma operatiei, iar reducerea trebuie mentinuta pana la consolidare. Doar in acest fel articulatia se poate vindeca si poate functiona apoi normal, ca pana in momentul accidentarii.

Cu ajutorul noilor tehnici chirurgicale, dar si a unor sisteme de implante avansate tehnologic, ortopedul poate fixa corect si rapid osul fracturat, iar pacientului ii mai ramane doar un singur lucru de facut: sa respecte procesul de recuperare si sfaturile medicului specialist. Interventia este cunoscuta sub termenul de osteosinteza si aleg sa o realizez folosind placa + suruburi sau doar suruburi, in functie de tipul fracturii. Obiectivul acestor interventii minim-invazive de fixare interna a fracturilor este acela de a reda mobilitatea genunchiului intr-un timp cat mai scurt cu putinta si bineineteles, de a usura recuperarea pacientului.

Recuperarea medicala dupa fractura de platou tibial

Indiferent de tipul de tratament care v-a fost recomandat, procesul de recuperare este o etapa foarte importanta. Fie ca ati avut parte de un tratament conservator (mobilizarea genunchiului), fie ca ati trecut printr-o interventie chirurgicala, recuperarea nu poate fi evitata sau amanata. De regula, pacientii pe care i-am tratat de aceasta afectiune au urmat un program de fizio-kinetoterapie, indrumati de un specialist. Astfel, pacientul isi poate recupera mobilitatea genunchiului afectat si isi poate intari musculatura. Recuperarea completa, cu posibilitatea de a reveni la activitatile sportive poate avea loc abia dupa 6 luni post-operator.

Retineti! Chiar daca interventia chirurgicala a fost un succes, va recomand sa faceti un obicei in a monitoriza starea de sanatate a sistemului vostru locomotor. Vizita periodica la medicul ortoped va avea doar beneficii asupra corpului vostru.

Ma puteti urmari si pe celelalte platforme sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Fracturile de platou tibial – Ce sunt și ce implică recuperarea? appeared first on Alqadi Ahmad.