În urma traumatismelor, ligamentul încrucișat anterior este supus unor solicitări intense, care pot duce la întinderi, rupturi parțiale sau complete. În multe dintre cazuri, pacienții aud un „pocnet” la nivelul genunchiului în momentul producerii leziunii. Tratamentul leziunilor ligamentului incrucisat anterior (LIA) este întotdeauna personalizat. Dacă ți-a fost recomandată operația, mai exact Ligamentoplastia LIA, astăzi îți povestesc ce presupune aceasta, dar și ce sunt grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior.

Introducere: de ce avem nevoie de grefe în reconstrucția LIA

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este principalul stabilizator al genunchiului în plan antero‑posterior și rotațional. După o ruptură completă, mai ales la pacienții cu un stil de viață activ, LIA nu se poate vindeca de la sine, iar amânarea intervenției chirurgicale poate duce la numeroase complicații, afectând viața de zi cu zi a pacientului.

Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA) presupune ca medicul ortoped să înlocuiască ligamentul rupt cu o grefă (țesut biologic sau material sintetic). Aceasta este trecută prin tuneluri osoase femurale și tibiale și fixată în poziția anatomică a ligamentului încrucișat anterior (LIA).

Grefa funcționează ca un nou ligament, redând pacientului mobilitatea avută anterior accidentării.

Vrei să afli mai multe despre grefele utilizate în reconstrucția LIA? Urmărește acest video:

Tipuri de grefe utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior

• Autogrefele:

Autogrefele sunt recoltate din propriul organism al pacientului și reprezintă varianta cea mai des utilizată de către chirurgii ortopezi în cadrul Ligamentoplastiei LIA, mai ales pentru pacienții cu un stil de viață activ.

Acestea se pot recolta din:

• Tendonul rotulian (os–tendon–os) – Grefa BTB
• Tendoanele ischiogambiere (semitendinos/gracilis)
• Tendonul cvadricipital

• Allogrefe

Allogrefele provin de la donatori umani, mai exact de la cadavre. Pot fi recoltate de la nivelul: tendonului rotulian, ischiogambieri, tendonul lui Ahile etc…

Se utilizează mai des în următoarele situații:

• În cadrul reviziilor de Ligamentoplastie LIA (mai exact la pacienții care au trecut printr-o reconstrucție LIA, dar acel ligament reconstruit a suferit o nouă ruptură)
• La pacienții la care nu se dorește sau nu este posibilă recoltarea unei autogrefe adecvate.

• Grefele sintetice (acestea sunt foarte rar utilizate sau recomandate)

Grefele sintetice sunt realizate din materiale precum poliester sau polietilenă de înaltă rezistență. Acestea sunt foarte rar utilizate în Ligamentoplastiile LIA din următoarele motive:

• Prezintă rate crescute de rupturi,

• Pot conduce către inflamații ale membranei sinoviale (țesutul care căptușește articulațiile),
• Prezintă o integrare biologică deficitară.

Avantajele grefelor utilizate în Ligamentoplastia LIA

Autogrefe – avantaje

• Biocompatibilitate excelentă
• Integrare biologică rapidă – în special la grefele cu bloc osos (BTB)
• Stabilitate mecanică bună – în funcție de diametru și tehnica de fixare
• Rezultate foarte bune pe termen lung

Allogrefe – avantaje

• Nu există morbiditate la locul de recoltare
• Durata intervenției poate fi mai scurtă
• Permit utilizarea unor grefe de calibru mare, utile în revizii ale Ligamentoplastiei LIA sau în cazuri complexe

Cum alegem grefa potrivită pentru fiecare pacient?

Alegerea grefei este o decizie personalizată, în funcție de particularitățile fiecărui caz, unde medicul ortoped va ține cont de următoarele aspecte:

• Vârsta și nivelul de activitate
  • Pacienții tineri, sportivi, beneficiază cel mai frecvent de autogrefe (BTB sau ischiogambieri), datorită stabilității și rezultatelor pe termen lung.
• Anatomia genunchiului și istoricul medical al pacientului (intervenții anterioare)
  • Cicatrici, intervenții precedente sau recoltări anterioare de tendon care pot limita opțiunile.
  • În revizii, allogrefele devin adesea prima opțiune.
• Comorbidități și preferințe
  • La pacienții cu patologii care afectează calitatea tendonului/osului sau cu afecțiuni sistemice

Te aștept la o consultație pentru a discuta toate variantele posibile, în funcție de particularitățile cazului tău! – 0727 366 950

IMPORTANT: Indiferent de grefa recomandată în cazul tău, respectarea protocolului de recuperare medicală este un aspect primordial ce asigură rezultatele mult așteptate de către pacient, pe termen lung. Succesul Ligamentoplastiei LIA depinde foarte mult și de comportamentul pacientului post operație. Așadar, recuperarea medicală după reconstrucția LIA NU este opțională și este important să ai în vedere acest aspect dacă îți dorești să revii la activitățile obișnuite, dar și la cele sportive, cât mai repede.

Concluzii

Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior se bazează pe utilizarea unei grefe care să înlocuiască ligamentului rupt și să redea stabilitatea funcțională a genunchiului.

Autogrefele (tendon rotulian, ischiogambieri, tendon de cvadriceps) rămân soluția de primă intenție pentru majoritatea pacienților, datorită biocompatibilității și rezultatelor foarte bune pe termen lung. Allogrefele au un rol clar în revizii și în anumite situații particulare, iar grefele sintetice sunt folosite limitat, în principal ca materiale de augmentare.

Decizia privind tipul de grefă trebuie luată individual, în funcție de particularitășile fiecărui caz. Te aștept la consultație!

The post Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este LIA, cum se poate leza, dar și când se recomandă Ligamentoplastia LIA aflați din materialul de astăzi.

Ce este ligamentul încrucișat anterior (LIA)?

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este unul dintre cele 4 mari ligamente ce alcătuiesc articulația genunchiului, având rolul de a preveni deplasarea anterioară a tibiei în raport cu femurul. Pe scurt, oferă stabilitate genunchiului în timpul anumitor activități precum: pivotarea, întoarcerea, răsucirea sau în timpul săriturilor.

Ruptura LIA – cum și când poate să apară?

Schimbările rapide și bruște de direcție, decelerarea bruscă sau săriturile sunt cele mai frecvente mecanisme de producere ale rupturii LIA.

De asemenea, ruptura LIA poate să apară mai ales atunci când, la nivelul articulației genunchiului se produce un traumatism direct, o lovitură puternică sau atunci când articulația este suprasolicitată prin efort fizic/mișcări repetitive.

Simptomele frecvente în cazul rupturii de ligament încrucișat anterior (LIA)

Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) produce diferite grade de durere și disconfort, instabilitatea genunchiului și în multe dintre cazuri, incapacitatea de a mai călca corect. De asemenea, pacienții diagnosticați cu ruptură LIA mai pot experimenta și:

• senzația unei “pocnituri” puternice la nivelul articulației genunchiului;
• inflamare la nivelul zonei afectate;
• pierderea mobilitatii;
• diminuarea capacitatii de miscare;
• incapacitate de a efectua flexia sau extensia completă a articulației;

Se poate trata ruptura LIA conservator?

Da. Nu toate rupturile de ligament încrucișat anterior (LIA) necesită intervenție chirurgicală. Important de reținut este că leziunile de ligament încrucișat anterior (LIA) se tratează în funcţie de nivelul de activitate dorit.

Dacă vi s-a recomandat tratamentul conservator, atunci repausul și un program de fizio-kinetoterapie (ce include 𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̦𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐨𝐧𝐢𝐟𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐮𝐬𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆, 𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̦𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐞 𝐜𝐮 𝐮𝐥𝐭𝐫𝐚𝐬𝐮𝐧𝐞𝐭𝐞, 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐦𝐚𝐠𝐧𝐞𝐭𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐞) pot reduce frecvența sau intensitatea simptomelor. Totuși, pacienții care refuză intervenția chirurgicală și aleg imobilizarea într-o orteză trebuie să ia în calcul posibilitatea ca simptomele să revină, chiar și în timpul unor activităţi simple precum urcatul scărilor.

Programează-te la Orthocare Clinic pentru a beneficia de un program de recuperare medicală, adaptat diagnosticului tău — 0775 307 307

Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

Pacienții care își doresc un stil de viaţă nelimitat din punct de vedere fizic sunt încurajați să opteze pentru intervenţia chirurgicală. Astfel, ligamentul încrucișat anterior va fi reconstruit cu ajutorul unor tehnici asistate artroscopic. Intervenția poartă numele de „Ligamentoplastie”, iar scopul principal al acesteia este de a obține un genunchi stabil și complet funcțional pentru pacient.

Ligamentoplastia presupune recoltarea grefei pentru ligament, de regulă din tendoanele ischio-gambiere, rotulian sau cvadricipital. Ulterior, chirurgul ortoped va realiza tunele anatomice în femur și tibie, pentru a poziționa și fixa grefa.

„În reconstrucția LIA eu recomand utilizarea grefelor recoltate de la pacient (autogrefe) deoarece proprietățile biomecanice ale autogrefei se apropie de cele ale ligamentului natural și facilitează încorporarea biologică a grefei. Mai mult, fixarea trebuie făcută la locul de atașare anatomic al ligamentului nativ.” – dr. Ahmad ALQADI – Medic Primar Ortopedie și Traumatologie (0727 366 950)

Informații esențiale:

Dacă ești sportiv de performanță: În acest caz, chirurgia este singura soluție deoarece aceștia trebuie să-și reia activitatea într-un timp cât mai scurt și la capacitate maximă. Avantajul sportivilor constă într-o recuperare mai rapidă deoarece corpul este mult mai antrenat.

Dacă te întrebi cât durează programul de recuperare post-operator: Ca pentru oricare altă afecțiune, procesul de recuperare este la fel de important ca operaţia în atingerea unui rezultat bun. Așadar, pacienții urmează de regulă un program de fizio-kinetoterapie de 2-3 ori pe săptămână, timp de 3-4 luni, cel puțin. Cu toate acestea, nu uita că fiecare caz este unic, la fel și perioada de recuperare. În urma Ligamentoplastiei LIA vei primi un program personalizat de recuperare medicală, ce are ca scop redobândirea mobilității și întoarcerea la stilul de viață anterior avut accidentării.

Dacă ai fost diagnosticat cu leziuni asociate rupturii LIA, nu uita că: În aproximativ 50% dintre cazuri, rupturile de ligament încrucișat anterior (LIA) apar în asociere cu leziuni ale meniscului, leziuni ale cartilajului articular sau leziuni la nivelul altor ligamente. Mai mult, se recomandă ca leziunile LIA să fie tratate în același timp cu cele de menisc. Așadar, leziunile de menisc se tratează simultan cu ruptura LIA, în cadrul aceleași operații.

Contact:

Programează-te pentru o consultație la: 0727 366 950

Mă găsiți la: Orthocare Clinic, Șoseaua Nicolae Titulescu nr.64, sector 1, București

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Când se recomandă Ligamentoplastia LIA? appeared first on Alqadi Ahmad.

Câte ligamente regăsim la nivelul unui genunchi?

     Așa cum am menționat anterior, genunchiul este una dintre cele mai mari și complexe articulații din corpul nostru, cu numeroase responsabilități ce implică: susținerea greutății corpului în timpul diferitelor mișcări, chiar și foarte simple precum mersul; alături de efectuarea mișcărilor de flexie, extensie și rotație a articulației, având de asemenea capacitatea de a acționa precum un amortizor în momentul producerii șocurilor la nivelul acestei zone.

     Genunchiul are în componența sa patru mari ligamente, ce poartă următoarele denumiri: Ligamentul încrucișat anterior sau LIA (acesta se inserează în aria intercondiliană anterioară), Ligamentul încrucișat posterior sau LIP (acesta se inserează în aria intercondiliană posterioară), Ligamantul colateral lateral sau LCL (compus din fibre întinse, aflate între capul fibulei și epicondilul lateral) și nu în ultimul rând, Ligamentul colateral medial sau LCM (acesta se inserează pe capsulă). 

Ce este ruptura de ligamente?

În general, ligamentele ce compun articulația genunchiului au o rezistență crescută însă, cu toate acestea, la nivelul lor se poate produce o ruptură, în special atunci când pacientul suferă un traumatism (mai mult sau mai puțin puternic) la nivelul oricăruia dintre cele patru. Cu toate acestea, rezistența ligamentelor diferă, făcând ca anumite ligamente să fie mai puternice, comparativ cu altele. De exemplu, Ligamentul Colateral Lateral (LCL) are o rezistență mai mare față de Ligamentul Încrucișat Anterior (LIA), care este cel mai des lezat, indiferent de categoria de vârstă.

Așadar, haideți să discutăm despre fiecare ligament în parte, care sunt cauzele comune ce produc leziuni la nivelul acestora, cum recunoaștem simptomele, ce avem de făcut dacă le experimentăm pe oricare dintre cele menționate și câte tipuri de tratament există în funcție de patologia cu care ați fost diagnosticați.

Ce trebuie să știi despre Ligamentul Încrucișat Anterior (LIA)

Localizare și rol: Ligamentul încrucisat anterior (LIA) este unul dintre cele 4 ligamente, care traversează în diagonală centrul genunchiului, iar rolul său principal este acela de stabilizator al articulației în plan antero-posterior. 

Despre ruptura de ligament încrucișat anterior: Ruptura de Ligament Încrucişat Anterior (LIA) produce diferite grade de durere și disconfort, instabilitatea genunchiului sau chiar incapacitatea de a mai călca corect. Este des întâlnită la pacienții între 15 și 40 de ani care practică activități fizice solicitante pentru genunchi, în special la sportivii de performanță. Cu toate acestea nu este o regulă, iar orice persoană cu un stil de viață activ poate fi supusă riscului de a suferi o ruptură la nivelul LIA.

Cauze comune ce duc la ruptura LIA: De regulă, ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA) se produce în timpul practicării activităților fizice, care pun presiune mai mare pe genunchi. Indiferent că este vorba despre practicarea unui sport de performanță sau în scop recreațional, există câteva mișcări care plasează pacientul în categoria de risc pentru a dezvolta această afecțiune precum: schimbările rapide de directie, decelerarea bruscă sau săriturile.

Simptome des întâlnite în ruptura LIA: Durerea de mare intensitate (instalată brusc de multe ori), imposibilitatea efectuării diferitelor activități fizice, inflamația localizată la nivelul zonei afectate, o senzație constantă de instabilitate a genunchiului, limitarea mișcărilor de la nivelul genunchiului în jos sau disconfort resimțit atât în mers, cât și în repaus.

Atunci când un pacient a suferit o accidentare puternică, ligamentul încrucișat anterior este forțat, provocând așadar de la întinderi, și până la rupturi parțiale și/sau complete. În aproximativ jumătate dintre cazuri, atunci când are loc un traumatism la nivelul LIA, pacientul poate experimenta anumite cracmente sau pocnituri la nivelul zonei afectate. Senzatia de „pocnire” a genunchiului apare exact în momentul producerii accidentării.

Tratamentul rupturilor de ligament încrucișat anterior (LIA): Tratamentul leziunilor ligamentului incrucisat anterior (LIA) este întotdeauna individualizat, în funcție de particularităție fiecărui caz, iar operația este recomandată doar în cazul anumitor pacienți. Reconstrucția LIA sau Ligamentoplastia se efectuează doar artroscopic, scopul fiind acela de a obține un genunchi stabil, complet funcțional și care să-i ofere pacientului posibilitatea de a se reîntoarce la activităție de zi cu zi și de asemenea la cele sportive, la capacitate maximă, exact ca înainte de accidentare.

Tratamentul conservator în cazul rupturii LIA: În cazul rupturilor parțiale sau atunci când sănătatea pacientului nu permite efectuarea intervenției chirurgicale, tratamentul conservator este soluția indicată. Acesta presupune în cele mai multe dintre situații următoarele: imobilizarea într-o orteză, efectuarea unui program de kinetoterapie, tonifiere musculară, dar și a ședințelor de fizioterapie. Cele din urmă pot include ultrasunete, electroterapie sau magnetoterapie de exemplu.

Tratamentul chirurgical în cazul rupturii LIA – Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior: Pentru persoanele care doresc menținerea unui stil de viață activ și mai ales pentru sportivii de performanță care doresc reîntoarcerea la activitate într-un timp cât mai scurt, intervenția chirurgicală este singura și cea mai recomandată soluție. Aceasta poartă numele de „Ligamentoplastia LIA” și se realizează doar artroscopic, așa cum am menționat anterior. Pentru reconstrucția ligamentului recomand utilizarea autogrefelor (grefele recoltate de la pacient) deoarece prezintă o integrare biologică mult mai mare și permit obținerea unui ligament cât mai apropiat de cel nativ. Una dintre cele mai des utilizate grefe este cea de ischiogambieri – Gracilis si Semitendinos (Grefa Hamstring) din două mari motive: durerea redusă la locul de recoltare și posibilitatea de recoltare prin tehnici minim-invazive.

La anumiți pacienți, ligamentoplastia se efectuează imediat după accidentare sau până în maxim două săptămâni de la traumatism. Există însă și situații în care recomand ligamentoplastia după 3 săptămâni de la accidentare. Există însă și situații în care intervenția poate fi amânată pentru câteva saptamâni sau luni.

Ce trebuie să știi despre Ligamentul Încrucișat Posterior (LIP)

Localizare și rol: Ligamentul încrucișat posterior este unul dintre cele patru mari ligamente ce compun articulația genunchiului, care previne deplasarea posterioară a tibiei, având de asemenea o structură foarte puternică. De aceea, LIP este mai rar predispus la leziuni comparativ cu ligamentul încrucișat anterior (LIA).

Despre ruptura de ligament încrucișat posterior: Ruptura de ligament încrucișat posterior este o afecțiune mai rară a genunchiului, care este cauzată la cei mai mulți dintre pacienți de traumatisme puternice. Indiferent de vârsta, sexul pacientului sau a stilului său de viață, ruptura de ligament încrucișat posterior provoacă în general durere intensă și instabilitate a genunchiului afectat, limitând foarte mult activitățile pe care pacientul cu această afecțiune le poate realiza.

Cauze comune ce duc la ruptura LIP: Deși este mult mai dificil de lezat, există situații în care pacientul poate suferi ruptura ligamentului încrucișat posterior. În cele mai multe, traumatismele puternice reprezintă factorul principal. Fie că vă accidentați în timpul activităților sportive, fie că ați suferit un accident rutier, ruptura de ligament încrucițat posterior trebuie tratată într-un timp cât mai scurt pentru a vă recăpăta mobilitatea normală a genunchiului afectat.

Simptome des întâlnite în ruptura LIP: durere de mare intensitate însoțită de inflamație în momentul producerii rupturii LIP, disconfort resimțit chiar și în timpul mersului, instabilitate a genunchiului afectat, umflarea (tumefierea) zonei afectate sau diverse zgomote (cracmente) resimțite de pacient în timpul rupturii LIP.

Tratamentul conservator în cazul rupturii LIP: În cazul unui genunchi stabil, tratamentul conservator poate reprezenta o prima soluție, mai exact protocolul RICE:

REST: Repaus fizic. Pe lângă repaus, medicul ortoped poate recomanda pacientului folosirea unei cârje pentru a evita suprasolicitarea membrului afectat și sprijinirea pe acesta.

ICE: Gheața. Aplicarea unor pungi cu gheață pe zona afectată poate contribui atât la ameliorarea durerilor, cât și a inflamației.

COMPRESSION: Compresie. Se recomandă utilizarea unor bandaje/fașe elastice ce au ca scop prevenirea inflamației.

ELEVATE: Ridicarea membrului afectat.

Pe lângă protocolul RICE, imobilizarea membrului afectat cu atele gipsate sau orteze, apoi efectuarea unui program de fizio-kinetoterapie sunt de asemenea alte două soluții nechirurgicale în cazul rupturii ligamentului încrucișat posterior (LIP).

Tratamentul chirurgical în cazul rupturii LIP: Dacă simptomele nu s-au ameliorat, iar pacientul prezintă un genunchi instabil sau leziuni asociate (de exemplu, alte rupturi ligamentare, meniscale sau de cartilaj), atunci este recomandată intervenția chirurgicală. Reconstrucția ligamentului încrucițat posterior are ca scop redobândirea mobilității articulației genunchiului, oferind pacientului posibilitatea de a se reîntoarce inclusiv la activitățile sportive, la capacitate maximă după finalizarea întregului program de recuperare.

Reconstrucția LIP se realizează artroscopic, iar în acest fel ligamentul încrucișat posterior rupt este reconstruit cu ajutorul grefelor recoltate de la pacient, care au o integrare biologica foarte bună. Cele mai des utilizate și recomandate sunt grefele recoltate din tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis (Hamstings).

Ce trebuie să știi despre Ligamentul Colateral Lateral (LCL)

Localizare și rol: Ligamentul colateral lateral (LCL) reprezintă unul dintre stabilizatorii de bază ce compun articulația genunchiului. Rolul său principal este astfel acela de a preveni hiperextensia și rotația posterior-laterală a genunchiului.  

Despre ruptura de ligament colateral lateral: Ruptura de ligament colateral lateral (LCL) este o patologie mai rar întâlnită comparativ cu ruptura LIA de exemplu, iar aceasta presupune lezarea parțială sau totală a ligamentului în cauză (LCL). Rareori apare izolat, fiind adesea asociată cu alte leziuni precum rupturile de ligament încrucișat anterior sau rupturile de ligament încrucișat posterior. 

Cauze comune ce duc la ruptura LCL: La cei mai mulți dintre pacienții pe care i-am tratat de această afecțiune, ruptura LCL a apărut ca urmare a unui traumatism puternic ce a determinat fie o răsucire, fie o ridicare de greutate mare. Este des întâlnită la pacienții care practică sporturi de contact, însă nu este o regulă. Ruptura de ligament colateral lateral poate să apară astfel în următoarele situații:

• Când interiorul genunchiului este lovit direct și puternic, de regulă în timpul unor activități sportive,
• Schimbarea rapidă și bruscă a direcției, fapt ce exercită o presiune mult prea mare asupra genunchiului, 
• Aterizarea incorectă pe genunchi după o săritură,
• Atunci când are loc hiperextensia genunchiului,
• Atunci când ridicați o greutate mult prea mare, suprasolicitând articulația genunchiului și provocând astfel leziuni la nivelul ligamentului colateral lateral.

Simptome des întâlnite în ruptura LCL: instabilitate, senzația constantă că genunchiul „va ceda” în timpul anumitor activități fizice (inclusiv mersul), blocaj articular, durere ce variază în intensitate, rigiditatea articulației genunchiului sau umflarea localizată (la nivelul zonei exterioare a genunchiului).

Tratamentul conservator în cazul rupturii LCL: Dacă ați fost diagnosticat cu o ruptură de ligament colateral lateral de grad I sau II, atunci este foarte posibil ca medicul ortoped să vă recomande un tratament conservator. De regulă, acest tip de tratament implică: purtarea unei orteze, administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene (DOAR la recomandarea medicului), repausul sau un program de fizio-kinetoterapie. Întrucât fiecare tratament este personalizat, doar în urma unei consultații fizice amănunțite și a investigațiilor recomandate veți putea știi cu exactitate care dintre variantele anterior menționate vă sunt potrivite/indicate.

Tratamentul chirurgical în cazul rupturii LCL: În cazul în care ați fost diagnosticat cu o leziune de ligament colateral lateral (LCL) de grad III, atunci tratamentul chirurgical reprezintă cu siguranță singura și cea mai eficientă soluție. Asta înseamnă că medicul/chirurgul ortoped va efectua reconstrucția LCL prin intermediul unei grefe de țesut. 

Ce trebuie să știi despre Ligamentul Colateral Medial (LCM)

Localizare și rol: Ligamentul colateral medial (LCM) este și el unul dintre cele patru mari ligamente ce compun articulația genunchiului, al cărui rol principal presupune prevenirea mișcării laterale a femurului. Mai mult, un alt aspect important este acela că LCM asigură stabilizarea rotației externe a genunchiului în timpul execuției flexiei de 30 de grade, dar și la stabilizarea rotației interne a genunchiului de la extensia completă, și până la flexia de 90 de grade.

Despre ruptura de ligament colateral medial: Din punct de vedere medical, ruptura de ligament colateral medial presupune fie o întindere, fie o ruptură parțială sau totală a acestui ligament. Alături de ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) se numără printre afecțiunile comune ale genunchiului, care este în majoritatea cazurilor de natură traumatică. Fiind adesea produsă în urma unei accidentări din timpul unei activități sportive, persoanele cu un stil de viață activ sunt expuse unui risc mai mare. Potrivit unor date statistice, multe dintre rupturile LCM au loc în urma traumatismelor provocate la ski. 

Cauze comune ce duc la ruptura LCM: Ruptura de ligament colateral medial este o afecțiune a genunchiului de natură traumatică, a cărei factori de risc presupun de regulă următoarele:

• Activități ce implică o întoarcere bruscă și incorect executată,
• Răsucirea sau pivotarea bruscă ce pun o prea mare presiune asupra articulației genunchiului,
• O lovitură directă la nivelul genunchiului (în zona laterală),
• Aterizarea incorectă dintr-o săritură,
• Efectuarea unor exerciții fizice cu greutăți mult prea mari ce suprasolicită organismul, mai exact și concret articulația genunchiului,
• Hiperextensia genunchiului,
• Efectuarea unor mișcări repetitive și solicitante pentru genunchi.

Indiferent de cauză sau tipul rupturii cu care ați fost diagnosticat, vizita la medicul ortoped nu ar trebui să fie doar o opțiune. Amânarea acesteia și implicit a tratamentului vă poate îngreuna procesul de recuperare sau mai rău, vă poate agrava diagnosticul.

Simptome des întâlnite în ruptura LCM: durerea ce diferă în intensitate în funcție de gradul leziunii, umflarea localizată, rigiditatea articulației, prezența unor cracmente în momentul producerii rupturii (pocnete la nivelul articulației genunchiului resimțite de către pacient în momentul accidentării), senzația constantă de „cedare” a genunchiului sau disconfort în timpul activităților simple (chiar și în timpul mersului).

Tratamentul rupturilor de ligament colateral medial (LCM): Tratamentul oricărei afecțiuni se recomandă doar în urma unei examinări fizice amănunțite și bineînțeles, în urma unor investigații imagistice. În cazul de față, rupturile LCM sunt diagnosticate în urma consultației și a investigațiilor precum RMN-ul sau radiografia. Ulterior, tratamentul este recomandat de către medicul ortoped,  care va ține cont de asemenea și de aspecte precum: istoricul medical al pacientului, vârsta sau prezența altor leziuni asociate (dacă este cazul). 

Tratamentul conservator în cazul rupturii LCM: Leziunile de gradul I până la II sunt cele care pot fi tratate conservator, fără ca pacientul să treacă printr-o intervenție chirurgicală. Există totuși și situații în care, chiar dacă un pacient este diagnosticat cu o leziune a LCM de grad I, aceasta este însoțită de patologii asociate, iar în acest caz tratamentul chirurgical poate fi unica soluție. Dacă vi s-a recomandat totusi tratamentul conservator, iată care pot fi variantele pe care trebuie să le luați în considerare:

• Un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist,
• Utilizarea unui imobilizator sau a unor cârje,
• Repausul,
• Administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene.

Tratamentul chirurgical în cazul rupturii LCM: Leziunile de ligament colateral medial (LCM) de grad III sunt cele care adesea prezintă patologii asociate precum ruptura LIA și care necesită intervenție chirurgicală. Artroscopia reprezintă de regulă alegerea principală, care permite chirurgului ortoped repararea leziunii, dar și reconstrucția ligamentului afectat cu ajutorul unei grefe.

Indiferent de diagnosticul pe care l-ați primit, examinarea fizică reprezintă primul pas spre vindecare. Atunci când optați pentru tratamentul recomandat și respectați sfaturile medicului ortoped, șansa de a vă vindeca într-un timp mai scurt și de a avea o recuperare mai ușoară poate crește semnificativ.

The post Ce trebuie să știi despre ruptura de ligamente de la nivelul genunchiului appeared first on Alqadi Ahmad.

Ruptura de menisc

Meniscul este un țesut fibrocartilaginos care se regăsește între femur și tibie și de care depinde, într-un grad mare, stabilitatea genunchiului nostru. Ruptura de menisc se numără printre cele mai frecvente afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care afectează cu precădere bărbații, în cazul cărora incidența maximă apare între 30-40 de ani. Chiar dacă această afecțiune poate să apară din numeroase cauze, cele mai des întâlnite sunt traumatismele ce implică mișcări (în special rotirile sau săriturile) bruște care pun presiune mare asupra genunchiului. În cazul pacienților trecuți de 50 de ani, ruptura de menisc poate fi de natură degenerativă și poate să apară că urmare a degradării acestui țesut fibrocartilaginos în timp.

Ruptura de menisc este însoțită de durere articulară cu blocajul zonei afectate, umflarea genunchiului sau instabilitatea acestuia, determinând chiar imposibilitatea de a execută anumite mișcări. În funcție de diagnostic, vârstă și istoricul medical al pacientului, medicul ortoped poate lua decizia cu privire la metoda de tratament pe care o va recomandă și la care va apela. Dacă vreți să aflați mai multe despr tipurile de tratament în cazul leziunilor de menisc puteți citi acest material integral: https://drahmadalqadi.ro/tipuri-de-tratament-in-cazul-rupturii-de-menisc/

În cazul leziunilor degenerative, care apar odată cu înaintarea în vârstă, tratamentul conservator este o prima soluție. În cazul pacienților care doresc păstrarea unui stil de viață activ, intervenția chirurgicală reprezintă cea mai eficientă soluție. Pentru sportivii de performanță, tratamentul chirurgical rămâne singură soluție pentru că aceștia să poată practică în continuare sportul de performanță la capacitate maximă.

Mai multe despre această afecțiune puteți citi și din acest material de specialitate de pe blogul meu: https://drahmadalqadi.ro/ruptura-de-menisc/

Ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA)

În categoria afecțiunilor care provoacă durere la nivelul genunchiului intră și ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA), frecvent întâlnită la pacienții între 15 și 40 de ani, care fac activități fizice ce implică pivotare excesivă și decelerare bruscă.

Articulația fiecărui genunchi este compusă din 4 mari ligamente, iar ligamentul încrucișat anterior (LIA) se numără printre ele. Se află în centrul genunchiului și are rolul de a preveni deplasarea anterioară a tibiei în raport cu femurul. Atunci când are loc ruptura ligamentului, primul simptom este durerea de genunchi, însoțită de limitarea severă sau imposibilitatea de a efectua diverse activități fizice, în special cele sportive.

Pacienții diagnosticați cu ruptura LIA nu mai pot efectua corect mișcări de pivotare sau de răsucire ale membrelor inferioare, iar în timpul activităților uzuale zilnice pot resimți un disconfort constant și/sau durere. Chiar daca ruptura de ligament incrucisat anterior se trateaza in functie de nivelul de activitate dorit, eu va recomand sa luati in calcul interventia chirurgicala al carei scop este obtinerea unui genunchi functional si stabil.

Interventia presupune reconstructia ligamentului incrucisat anterior (LIA) si poarta numele de Ligamentoplastie. Intervenția se realizează doar artroscopic, iar pe scurt presupune reconstrucția LIA cu ajutorul grefelor. Mai multe despre acest tip de intervenție și ce implică recuperarea puteți afla din acest material: https://drahmadalqadi.ro/ce-presupune-recuperarea-dupa-ligamentoplastie-ce-trebuie-sa-stiti-daca-treceti-printr-o-astfel-de-interventie/

Eu recomand grefele recoltate de la pacient (autogrefe) din numeroase considerente precum: o integrare biologică mult mai mare și rapidă comparativ cu cea a grefelor sintetice, o recoltare mult mai ușoară prin metode minim-invazive și dimensiunea acesteia ce ma ajuta sa obtin un rezultat foarte apropiat de cel anatomic. Mai multe despre grefele pe care le recomand și utilizez în ligamentoplastia LIA puteți afla citind integral acest material: https://drahmadalqadi.ro/ligamentoplastia-lia-cu-grefa-hamstring-ischiogambieri-este-des-recomandata-de-medicii-ortopezi/

Gonartroza

Pe scurt și pe înțelesul tuturor, gonartroza este artroza localizată la nivelul articulației genunchiului. În același timp, artroza reprezintă o boală degenerativa lentă (în majoritatea cazurilor), ireversibilă, care determină degradarea progresivă a cartilajului articular. Este una dintre afecțiunile care provoacă durere la nivelul genunchiului, iar uneori, aceasta este asociată și cu inflamatie sinovială minimă sau medie. Printre cele mai comune simptome se numără durerea, iar aceasta poate să apară la efort fizic, în special în mers sau atunci când urcați și/sau coborâți scările.

Printre cei mai des întâlniți factori de risc se numără traumatismele și excesul ponderal. Mai mult, practicarea sporturilor (fie de performanță, fie de plăcere) poate plasa pacientul în grupa de risc. Pe lângă acești factori de risc, există și alții la fel de importanți:

• Vârstă înaintată (Persoanele de peste 50 de ani se află în categoria de risc deorece cartilajul articular se degradează odată cu trecerea timpului),
• Sexul feminin (Gonartroza este mai des întâlnită la femeile aflate la menopauză),
• Piciorul plat,
• Prezența unor afecțiuni deja existente precum hipertensiunea arterială, hiperuricemia sau diabetul zaharat.

Dr. Ahmad Alqadi (Chirurg Ortoped)

Dacă tratamentul conservator nu a avut efectul dorit, iar durerile nu s-au ameliorat, intervenția chirurgicală este cea mai bună soluție. În cazul gonartrozei în stadiu avansat poate fi chiar prima soluție recomandată de medicul ortoped. Artroplastia totală de genunchi (protezarea genunchiului) presupune înlocuirea cartilajului articular degradat de la nivelul genunchiului cu o endoproteză (piese dintr-un aliaj metalic) care prezintă 3 mari componente: o piesă femurală, una tibială și un insert (platou). Intervenția contribuie la eliminarea durerilor, corectând deformarea piciorului și ajutând pacientul să se reintoarcă la activitățile de zi cu zi la capacitate maximă.

Sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă

Pentru a înțelege ce este sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă este necesar să cunoașteți ce este plica și unde o regăsim. Astfel, plica reprezintă un pliu al capsulei articulației genunchiului. Aceasta are rolul de a asigura mobilitatea articulației genunchiului. În articulația fiecărui genunchi exista 4 plici sinoviale.

Sindromul de plică sinovială parapatelară internă sau externă apare atunci când banda de țesut sinovial este inflamată ca urmare a unui traumatism sau a prezenței unei boli inflamatorii articulare. Există și situații în care pot fi afectate și persoanele care stau cu genunchii flectați pentru perioade lungi. Atunci când banda de țesut sinovial este suprasolicitată, durerea de genunchi este un prim simptom, iar aceasta poate fi însoțită de un zgomot la mișcarea articulației sau chiar de senzația de genunchi blocat.

Dacă vă este recomandat tratament conservator, în acest caz medicul ortoped poate să vă prescrie medicamente antiinflamatoare ce au ca scop reducerea inflamației. Aplicațiile locale reci ajută de asemenea la reducerea inflamației, iar repausul articular este și el recomandat în cazul pacienților diagnosticați cu această afecțiune. Dacă simptomele persistă în urma efectuării tratamentului conservator, se indică tratamentul chirurgical (artroscopia de genunchi) ce are ca scop înlăturarea artroscopică a plicii sinoviale.

Condropatiile genunchiului (leziunile de cartilaj femural/tibial/patelar)

Din punct de vedere anatomic, cartilajul este cel care acoperă capetele osoase în interiorul articulațiilor și cel care are rolul de a absorbi șocurile, asigurând o bună funcționare a articulației. Leziunile de cartilaj sunt afecțiuni frecvente, care pot apărea acut în urma unui traumatism/a unei accidentări sau în urma unor boli degenerative articulare. Leziunile de cartilaj femural/tibial sau patelar sunt afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care pot fi însoțite de blocajul articulației, disconfort la executarea anumitor mișcări și/sau inflamație la nivelul zonei afectate.

Atunci când cartilajul a suferit o ruptură completă, articulația se blochează, iar durerea crește foarte mult în intensitate. Dacă nu este tratată la timp, condropatia poate să limiteze sever mobilitatea pacientului.

Sindromul de bandă ilio-tibială distala

Sindromul de tract iliotibial reprezintă o afecțiune de natură ortopedică care provoacă durere la nivelul genunchiului și care este cunoscută și sub denumirile de „sindrom de tendon iliotibial” sau „sindromul de bandeletă iliotibială”. Afecțiunea se caracterizează prin durere localizată la nivelul regiunii laterale a genunchiului ca urmare a inflamației porțiunii distale ale tractului iliotibial.

Afecțiunea apare atunci când bandă iliotibiala (ligamentul care coboară în partea laterală a coapsei, de la sold papa la tibie) este suprasolicitat sau inflamat. Atunci când bandă ilio-tibială nu funcționează corect, orice mișcare care implică genunchiul nostru devine dureroasă, uneori chiar insuportabilă. Sindromul de tract iliotibial este foarte des întâlnit la sportivi, în special la alergători. Pentru început, tratamentul conservator este recomandat și are ca scop reducerea fricțiunii tendonului iliotibial pe condilul femural și implicit, ameliorarea simptomelor. În cazul în care acesta nu a avut rezultatul dorit, medicul ortoped va lua în considerare intervenția chirurgicală, care presupune îndepărtarea bursei inflamate și a porțiunii afectate a tractului iliotibial.

Ruptura de Ligament colateral medial (LCM)

Ruptura de Ligament Colateral Medial (LCM) este o altă afecțiune de natură ortopedică frecvent întâlnită, în special în entorsele de genunchi cauzate de traumatisme din timpul unor activități sportive. Atunci când are loc ruptura LCM, majoritatea pacienților aud un pocnet la nivelul genunchiului, care este urmat în cele mai multe dintre cazuri de o durere greu de suportat. Pe lângă aceasta, ruptura de Ligament Colateral Medial (LCM) mai este însoțită și de:

• Rigiditatea articulației genunchiului,
• Dificultate la încercarea flexiei genunchiului,
• O constantă senzație de instabilitate la nivelul articulației afectate,
• Disconfort resimțit la urcarea sau coborarea scărilor.

La nivel general, rupturile de ligament colateral medial (LCM) sunt clasificate astfel:

Grad I: Ligamentul a suferit o întindere.

Grad II: Pacienții diagnosticați cu ruptura LCM de gradul II au suferit o ruptură parțială a ligamentului.

Grad III: În aceste situații s-a produs ruptura completă a ligamentului, iar pacientul prezintă o laxitate severă la nivelul articulației.

În general, majoritatea leziunilor acute de grad I și II se vindecă cu ajutorul unui tratament conservator, care implică și un program de fizio-kinetoterapie la îndrumarea unui specialist. Dacă este vorba despre leziuni ligamentare multiple și severe, mai ales asociate cu o leziune LIP (Ligamentul Încrucișat Posterior), este recomandată și efectuată de către medicul ortoped o reparație, augmentare sau o reconstrucție completă a structurilor mediale ale genunchiului.

Luxațiile rotulei

Luxația de rotulă este o altă afecțiune care provoacă durere la nivelul genunchiului și care este frecvent întâlnită la sportivii de performanță sau la pacienții cu malformații anatomice de condili femurali și trohlee femurală, ca urmare a producerii unui traumatism. Luxația de rotulă reprezintă o cauză a unei rupturi sau întinderi de ligament patelo-femural medial. Ruptura se poate produce atât direct, cât și indirect. Pe scurt, ruptura poate avea loc prin contact sau fără.

Complexul medial patelo-femural este compus din retinaculul patelar medial și ligamentul femuro-patelar medial , reprezentând astfel principalul stabilizator pasiv al articulației femuro -patelare.

Atunci când se produce luxația de rotulă, pacienții pot resimți:

• Durere de intensități diferite, în funcție de particularitățile fiecărui caz,
• Instabilitate articulară;
• Dificultate la executarea anumitor mișcări precum urcarea sau coborarea scarilor;
• Blocaj articular.

În cazul în care tratamentul conservator (de exemplu imobilizarea în orteză sau recuperare medicală) nu a oferit rezultatele așteptate de pacient și/sau medic, tratamentul chirurgical rămâne cea mai bună soluție. Ce implică acesta?

• Pentru a stabiliza rotula, este nevoie ca medicul chirurg sa efectueze reconstrucția ligamentului patelo femural medial. Această intervenție presupune de asemenea și recoltarea unei autogrefe (de la pacientul în cauză), mai exact o grefă de mușchi gracilis cu un diametru de 4 mm și o lungime minimă de 18 cm. Aceasta este introdusă în rotulă, capetele sale fiind subțiate. Un aspect esențial se referă la poziționarea corectă a inserției femurale a MPFL și menținerea unei tensiuni egale la ambele capete ale grefei, lucruri de care medicul ortoped va ține cont. Un alt tip de grefă foarte des utilizată în reconstrucția MPFL este grefa din tendonul Cvadriceps.

Post operator, pacientului ii va fi recomandată purtarea unei orteze de genunchi timp de aproximativ 3 săptămâni. Mai multe despre această afecțiune puteți afla citind acest material integral: https://drahmadalqadi.ro/luxatia-de-rotula-si-reconstructia-ligamentului-patelo-femural-medial-mpfl/

Leziunea de ligament colateral lateral (LCL)

Ligamentul colateral lateral reprezintă structura principală pe partea externă a genunchiului, care previne deschiderea în varus forțat. Leziunile de    ligament colateral lateral (LCL) apar de regulă în următoarele situații:

• La opriri sau porniri bruște,
• Atunci când are loc o lovitură pe partea internă a genunchiului,
• La o hiperextensie cu sau fără contact direct.

Majoritatea pacienților cu această afecțiune sunt persoane cu un stil de viață activ, în special sportivi de performanță. Majoritatea pacienților pe care i-am diagnosticat cu această afecțiune au acuzat o instabilitate a genunchiului, durere puternică sau chiar umflături la nivelul zonei afectate. Diagnosticul în cazul leziunilor de ligament colateral lateral se stabilește de regulă în urma examinării fizice și a învestigatiei RMN.

În cazul leziunilor acute se recomandă intervenția chirurgicală, și anume reconstrucția ligamentului colateral lateral (LCL) cu ajutorul grefelor recoltate de la pacient, în special cea de ischiogambieri – Gracilis și Semitendinos (Grefa Hamstrings) deoarece prezintă două mari avantaje: durerea redusă la locul de recoltare și posibilitatea de recoltare prin tehnici minim invazive. Dacă pacientul respectă în totalitate procesul de recuperare, acesta poate reveni la activitatea sportivă în aproximativ 6-7 luni post operator.

Fracturile de platou tibial 

Fracturile de platou tibial sunt și ele afecțiuni care provoacă durere la nivelul genunchiului și care apar de regulă în urma unor traumatisme ce au loc de regulă în timpul activităților sportive suprasolicitante pentru articulația genunchiului sau în urma unui accident rutier. În cazul pacienților diagnosticați cu fractură de platou tibial, durerea este de regulă primul simptom pe care aceștia îl acuză, dar care poate fi urmată și de: umflături (edeme) la nivelul zonei afectate, mobilitate redusă la nivelul genunchiului, o ușoară deformare a articulației sau dificultăți mari în flexia sau extensia genunchiului.

Fractura platoului tibial se numără printre afecțiunile ce necesită o atenție sporită întrucât tipul de tratament ales are o mare infleunță asupra procesului de recuperare. În cazul pacienților diagnosticați cu fractură de platou tibial cu deplasare sau cu înfundare de peste 2mm a platoului, intervenția chirurgicală este cea mai bună soluție. Suprafață articulară a genunchiului trebuie refăcută în totalitate în urmă operației, iar reducerea trebuie menținută până la consolidare. În acest fel, articulația se poate vindeca corect, iar pacientul îți poate redobândi stilul de viață activ.

Indiferent de simptomele pe care le resimțiti la nivelul sistemului locomotor, medicul ortoped este singurul care vă poate pune un diagnostic corect. Nu amânați consultul de specialitate și cereți întotdeauna și a doua opinie.

Pentru mai multe detalii legate de afecțiunile sistemului locomotor ma puteți urmări și pe rețelele sociale:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Pentru programări la consultații și/sau intervenții chirurgicale puteți apela la numărul 0727366950.

The post 10 afectiuni care provoaca durere la nivelul genunchiului appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este ligamentul incrucisat posterior si care este rolul sau?

Articulatia fiecarui genunchi este compusa din trei oase, dintre care femurul, tibia si rotula (patela). Rotula se regaseste in fata articulatiei si are rol protector in timp ce, oasele sunt interconectate prin ligamente. La nivelul oricarui genunchi exista 4 mari ligamente, iar cel incrucisat posterior se numara printre ele. LIP previne deplasarea posterioara a tibiei si este o structura foarte puternica, de aceea este si mai rar predispus la leziuni comparativ cu ligamentul incrucisat anterior.

Cauze frecvente ale rupturii de ligament incrucisat posterior

Desi este mult mai dificil de lezat, exista situatii in care pacientul poate suferi ruptura ligamentului incrucisat posterior. In cele mai multe dintre situatii, traumatismele puternice reprezinta factorul principal. Fie ca va accidentati in timpul activitatilor sportive, fie ca ati suferit un accident rutier, ruptura de ligament incrucisat posterior trebuie tratata intr-un timp cat mai scurt pentru a va recapata mobilitatea normala a genunchiului afectat.

Cate tipuri de rupturi ale ligamentului incrucisat posterior (LIP) exista?

Ruptura de ligament incrucisat posterior se poate clasifica in doua tipuri:

• Ruptura LIP de gradul 2 (Aceasta reprezinta ruptura partiala a ligamentului si este des intalnita la pacienti. Poate provoca instabilitate a genunchiului, in special cand exista si alte leziuni asociate)

• Ruptura LIP de gradul 3 (Aceasta reprezinta ruptura completa a ligamentului, care provoaca instabilitate la nivelul articulatiei geunchiului)

Simptome des intalnite in cazul rupturii de ligament incrucisat posterior (LIP)

Desi simptomele difera de la un pacient la altul, precum si intensitatea lor, cei mai multi dintre pacientii pe care i-am tratat de aceasta afectiune au acuzat urmatoarele simptome:

• Durere insotita de inflamatie in momentul producerii rupturii LIP,
• Disconfortul in momentul executarii numeroaselor miscari, chiar si in timpul mersului,
• Instabilitate a genunchiului afectat,
• Umflarea (tumefierea) zonei afectate,
• Diverse zgomote (cracmente) resimțite de pacient în timpul rupturii LIP

Protocolul RICE, o prima solutie in cazul rupturii partiale a ligamentului incrucisat posterior

In cazul in care pacientul prezinta un genunchi stabil, tratamentul conservator poate reprezenta o prima solutie. Ce presupune protocolul RICE?

• REST: Repaus fizic. Pe langa repaus, medicul ortoped poate recomanda pacientului si folosirea unei carje pentru a evita suprasolicitarea membrului afectat si sprijinirea pe acesta.
• ICE: Gheața. Aplicarea unor pungi cu gheata pe zona afectata poate contribui la ameliorarea durerilor si inflamatiei.
• COMPRESSION: Compresie. Se recomanda utilizarea unor bandaje/fase elastice ce au ca scop prevenirea inflamatiei.
• ELEVATE: Ridicarea membrului afectat.

Pe langa protocolul RICE, imobilizarea membrului afectat cu atele gipsate sau orteze,apoi efectuarea unui program de fizio-kinetoterapie pot fi de asemenea alte doua solutii nechirurgicale in cazul rupturii ligamentului incrucisat posterior.

Reconstructia ligamentului incrucisat posterior – Ce este si cand este recomadata?

In cazul in care simptomele nu s-au ameliorat, iar pacientul prezinta un genunchi instabil sau leziuni multiple (de exemplu, alte rupturi ligamentare, meniscale sau de cartilaj), atunci este recomandata interventia chirurgicala. Reconstructia ligamentului incrucisat posterior are ca scop redobandirea mobilitatii articulatiei genunchiului, dand pacientului posibilitatea de a se reintoarce inclusiv la activitatile sportive.

Reconstructia ligamentului incrucisat posterior (LIP) este un tip de interventie artroscopica, minim-invaziva, ce permite medicului ortoped tratarea afectiunii folosind doar incizii de foarte mici dimensiuni. In acest fel, ligamentul incrucisat posterior rupt este reconstruit cu ajutorul grefelor recoltate de la pacient ce au o integrare biologica foarte buna. Cele mai des utilizate si recomandate sunt grefele recoltate din tendoanele muschilor semitendinos si gracilis (Hamstings).

In functie de gradul de afectare, procesul de recuperare poate fi de scurta durata sau mai longeviv.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti suna la numarul 0727 366 950

Ma puteti urmari si pe retelele sociale daca vreti sa aflati mai multe despre afectiunile sistemului locomotor:

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

Sursa imagine reprezentativa aici

The post Ruptura de Ligament Incrucisat Posterior – Ce este si cum o tratam? appeared first on Alqadi Ahmad.

De cele mai multe ori, aceasta are loc in urma unui traumatism puternic sau atunci cand prima interventie de ligamentoplastie nu a fost executata corect. In multe dintre cazuri, grefa sintetica este cea care se poate rupe mult mai usor.

Ce este operatia de revizie dupa ligamentoplastia LIA?

Operatia de revizie dupa ligamentoplastia LIA este un tip de interventie chirurgicala pe care o recomand atunci cand grefa utilizata pentru reconstructia ligamentului incrucisat anterior s-a rupt. Asta inseamna ca medicul ortoped va interveni pentru a reconstrui ligamentul care a suferit o noua ruptura. Acest lucru se poate realiza intr-o singura etapa sau in doua, in functie de gradul de afectare si istoricul medical al pacientului.

Despre cele doua etape de revizie poti citi mai jos.

Un ligament incrucisat anterior care a fost reconstruit se poate rupe din nou

Da, ligamentul incrucisat anterior se poate rupe chiar si dupa o ligamentoplastie. Chiar daca se poate intampla in cazuri rare, un ligament incrucisat anterior care a fost reconstruit in trecut, poate suferi o noua ruptura. De regula, in multe dintre cazuri, acest lucru are loc daca interventia chirurgicala initiala nu a fost executata corespunzator sau daca s-a utilizat un ligament artificial in locul grefelor de tendon recoltate de la pacient.

Traumatismele puternice pot cauza ruptura ligamentului incrucisat anterior reconstruit

O alta cauza care poate provoca ruptura unui ligament incrucisat anterior reconstruit poate fi o noua accidentare suferita de pacient. De regula, o grefa utilizata pentru reconstructia LIA se poate rupe in urma unui traumatism puternic, mai ales daca ligamentoplastia initiala a fost efectuata cu o grefa sintetica. Pe langa traumatisme, exista si alte cauze de natura biologica unde vina nu se afla de partea nimanui. La anumiti pacienti, grefa utilizata in reconstructia LIA se poate resoarbe. Indiferent de cauza, nu amanati vizita la medic si urmati sfatul ortopedului.

Durerea si instabilitatea genunchiului, doua simptome care anunta o noua ruptura LIA

Durerea si instabilitatea genunchiului sunt doar doua dintre simptomele pe care le poate resimti un pacient in momentul in care se produce o noua ruptura de ligament incrucisat anterior reconstruit. Si nu sunt singurele. Pacientul poate experimenta si:

• Prezenta unui zgomot articular
• O senzatie de blocaj al genunchiului
• Imposibilitatea executarii anumitor miscari precum cele de intoarcere sau pivotare

Indiferent de simptomatologie, primul pas spre vindecare este acela de a apela intotdeauna la specialist.

Operatia de revizie dupa ligamentoplastia LIA intr-o etapa

Operatia de revizie dupa ligamentoplastia LIA se poate face fie intr-o singura etapa, fie in doua. In cazul in care medicul ortoped recomanda efectuarea ei intr-o singura etapa, asta inseamna ca va exista o singura interventie chirurgicala care presupune indepartarea ligamentului rupt si reconstruirea sa cu ajutorul grefelor.

Operatia de revizie dupa ligamentoplastia LIA in doua etape

Daca tunelele osoase sunt pozitionate incorect sau daca acestea si-au modificat dimenisunea in timp, va fi necesara o interventie in doua etape. Prima interventie presupune inlaturarea materialului de fixare prezent, curatarea tunelelor osoase si umplerea acestora cu grefa osoasa sau substituent osos. Mai exact, se va efectua grefarea osoasa sau osteoplastia. Pacientul va avea de asteptat intre 4 si 6 luni pana cand acestea consolideaza, iar a doua etapa de revizie poate avea loc.

Grefa BTB, cea mai des utilizata in revizia ligamentoplastiei LIA

A doua etapa a reviziei presupune reconstruirea ligamentului incrucisat anterior cu grefe recoltate de la pacient. In majoritatea cazurilor, eu recomand grefa BTB (Bone Tendon Bone) insa, reconstructia se poate face si cu celelalte tipuri de grefe.

In imaginile de mai jos puteti vedea un pacient care a avut nevoie de operatia de revizie dupa reconstructia ligamentului incrucisat anterior. Am ales sa utilizez grefa osoasa recoltata chiar de la acesta. Prima interventie de ligamentoplastie nu a fost executata de mine.

De retinut: Succesul unei interventii chirurgicale depinde de medicul ortoped insa, rezultatul pe termen lung depinde de pacient si de modul in care acesta ii asculta sfaturile. Procesul de recuperare este un alt element cheie de care depinde sanatatea pacientului.

Pentru programari la consultatii sau interventii chirurgicale puteti apela la numarul 0723 307 307.

Pentru mai multe informatii legate de afectiunile ortopedice, ma puteti urmari pe paginile de social media:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Ce este operatia de revizie dupa ligamentoplastia LIA? appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este ligamentul incrucisat anterior si unde il gasim?

Articulatia fiecarui genunchi este compusa din 4 mari ligamente, iar ligamentul incrucisat anterior (LIA) este unul dintre ele. Se afla in centrul genunchiului si are rolul de a preveni deplasarea anterioara a tibiei in raport cu femurul si ofera stabilitate genunchiului in timpul mai multor activitati precum: pivotarea, intoarcerea, rasucirea sau in timpul sariturilor.

Ce ai de facut cand are loc ruptura ligamentului incrucisat?

Atunci cand are loc ruptura de ligament incrucisat, durerea este de regula prima care apare si poate conduce catre instabilitatea acestei articulatii, cu limitarea severa sau chiar imposibilitatea de a efectua activitati fizice, in special cele sportive. Chiar daca ruptura de ligament incrucisat anterior se trateaza in functie de nivelul de activitate dorit, eu iti recomand sa iei in calcul interventia chirurgicala, mai ales daca ai un stil de viata activ. In felul acesta, te poti reintoarce la activitatile tale la capacitate maxima, fara ca mobilitatea si stabilitatea genunchiului tau sa fie afectate sau amenintate de o astfel de afectiune.

Ce este ligamentoplastia si cand este recomandata?

Ligamentoplastia este o interventie chirurgicala artroscopica, care se recomanda in cazul rupturii ligamentelor. Este minim-invaziva, implica o perioada foarte scurta de spitalizare, iar rata de reusita este foarte mare.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care medicii ortopezi apeleaza la ligamentoplastie prin artroscopie de genunchi.

Ligamentoplastia, des efectuata in cazul persoanelor active intre 15 si 45 de ani

Ligamentoplastia este des efectuata in cazul persoanelor active intre 15 si 45 de ani. Momentul in care ligamentoplastia trebuie sa aiba loc difera de la un pacient la altul. In anumite situatii, ligamentoplastia se efectueaza imediat dupa accidentare sau pana in maxim doua saptamani de la traumatism. Exista si situatii in care recomand ligamentoplastia dupa 3 saptamani de la accidentare sau, daca vorbim de un pacient cu edem osos sau alte modificari sau leziuni asociate care se pot vindeca cu tratament conservativ, ligamentoplastia trebuie sa mai astepte, neputand fi efectuata foarte devreme.

In majoritatea cazurilor insa, cu cat este efectuata mai repede, cu atat mai bine. Asadar, nu amanati vizita la medicul ortoped. Daca vrei sa afli care sunt aspectele de care trebuie sa tii cont atunci cand iti alegi medicul ortoped, poti citi acest material:

Recuperarea dupa ligamentoplastie

Chiar daca recuperarea nu este tocmai cea mai placuta perioada pentru pacienti, este printre cele mai importante. Abia atunci munca medicului ortoped incepe sa prinda contur, iar pacientul incepe sa vada rezultatele pe care si le-a dorit inca de la inceput. Chiar daca este un proces complex si de durata, rezultatele pe termen lung merita fiecare efort.

Ceea ce mentionez tuturor pacientilor mei este faptul ca intervalul de recuperare depinde de o serie de factori precum varsta pacientului si particularitatile fiecarui caz. Asadar, fiecare se recupereaza diferit si nu trebuie sa se astepte ca rezultatul sau sa fie asemanator cu cel al altui pacient.

Recuperarea dupa ligamentoplastie: zilele 1-3 post operator

Procesul de recuperare dupa ligamentoplastie incepe inca din prima zi dupa interventia chirurgicala, insa totul va avea loc cu pasi marunti. In aceasta perioada, cateva dintre exercitiile pe care pacientul le va executa pot fi legate de: extensia completa, izometria muschiului cvadriceps sau flexie. Iata cateva exemple:

• 3 reprize pe zi a cate 3 seturi de 10 repetari. Aici se va urmari executarea contractiilor izometrice ale muschiului cvadriceps.
• 3 reprize pe zi a cate 8 seturi de 10 repetari. Se va pune accent pe flexia coapsei pe bazin la 45-60 grade. Dupa fiecare ridicare pacientul isi poate relaxa musculatura timp de 2-3 secunde pentru a nu forta muschiul.
• 3-4 reprize pe zi a cate 10-15 minute. Pacientul va trebui sa execute extensia completa.
• 4-6 reprize pe zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-90 grade.

Dupa ce au trecut aproximativ doua zile post operator, durerile si tumefactia se pot ameliora, iar pacientul poate incepe programul de kinetoterapie sub supravegherea unui specialist. Programul de recuperare din aceasta perioada poate sa difere de la un caz la altul, in functie de particularitatile fiecarui caz.

Recuperarea dupa ligamentoplastie: zilele 8-14 postoperator

In aceasta perioada, pacientul va trebui sa mentina extensia completa si sa continue sedintele de kinetoterapie unde va executa mai multe miscari precum: contractii izometrice, ridicarea membrului la 60 de grade, extensie pasiva, flexie pasiva si activa. Numarul de repetari si timpii de odihna sunt doua elemente foarte importante pe care specialistul le va stabili pentru fiecare pacient in parte.

Recuperarea dupa ligamentoplastie: zilele 15-21 postoperator

Pacientul va continua mentinerea extensiei complete insa, putin mai diferit. Acesta va putea executa atingerea unei flexii de 100-120 de grade. De asemenea, in aceasta perioada se va lucra la tonifierea musculaturii coapsei, astfel incat pacientul sa poata renunta la imobilizare. Acesta poate continua sa lucreze la bicicleta la intensitate mica, iar timpul pe care il petrece pe bicicleta va creste treptat de la 3 reprize a cate 5 minute in prima saptamana, la 3 reprize a cate 20 de minute in a treia saptamana.

Recuperarea dupa ligamentoplastie: zilele 22-40 postoperator

In aceasta perioada, pacientul isi poate recapata mobilitatea, iar flexia trebuie sa atinga 125 de grade. De asemenea, pacientul trebuie sa ajunga sa ridice membrul afectat la 90 de grade.

Cand poate renunta pacientul la carje si cand poate sa conduca din nou?

Doua dintre intrebarile pe care le primesc des de la pacientii care au trecut printr-o ligamentoplastie sunt: „Cand pot renunta la carje?” si „Cand am voie sa conduc din nou?”. Dupa 3 saptamani, pacientul poate renunta la carje si la imobilizare. Masina insa poate fi condusa abia dupa 4-6 saptamani, daca piciorul operat este cel drept, iar dupa 3-4 saptamani daca este stangul.

De retinut: Reintoarcerea la sporturile de contact sau pe partia de ski se poate abia dupa 9-12 luni post operator, in functie de fiecare caz in parte si de modul in care s-a desfasurat recuperarea.

Pentru programari la consultatii si/sau interventii chirurgicale puteti apela numarul: 0723 307 307. Pentru mai multe informatii legate de afectiuni ortopedice, ma puteti urmari si pe celelalte retele sociale:

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

Urmareste si:

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

The post Recuperarea dupa ligamentoplastia LIA appeared first on Alqadi Ahmad.

Ce este tehnica LARS si de ce este diferita de Ligamentoplastie?

Operația de ligamentoplastie sau „reconstructia ligamentului genunchiului” este interventia chirurgicala bine cunoscuta care este realizata de catre medicii ortopezi in cazul unei rupturi complete a ligamentului genunchiului. Interventia de ligamentoplastie implica inlocuirea ligamentului cu o bucata de tendon sanatos, iar grefa tendonului poate proveni de la persoana afectata sau de la un donator de organe. Pe scurt, tendonul este natural.

LARS in schimb este o tehnica care presupune fix opusul. Mai exact, pacientul va beneficia de un ligament artificial, despre care s-a spus ca ar fi mult mai rezistent decat cel natural, insa nu este asa: ligamentul artificial este mult mai rigid decat cel natural, iar pe termen lung poate cauza probleme deoarece se poate rupe, mai ales in primii 5-6 ani si poate fi respins de catre organism.

Ligamentul artificial (LARS) iti poate distruge articulatia

Chiar daca pe termen scurt tehnica LARS este bine vazuta de anumiti specialisti din domeniu, scopul unui medic si al pacientului ar trebui sa fie acela de a avea rezultate bune pe termen lung, in nici un caz pe termen scurt. Medicul urmareste ca pacientul sa beneficieze de tratamentul potrivit, astfel incat acesta sa se recupereze cat mai usor si corect, nu doar mai repede si sa nu repete experienta unei interventii chirurgicale. Ligamentul artificial iti poate distruge articulatia deoarece este compus din materiale foarte rigide pe care, in multe dintre cazuri, organismul le poate respinge. Rigiditatea ligamentului artificial distruge cartilajul natural pentru ca el nu are elasticitatea necesara pentru a se integra in genunchi precum o grefa naturala.

Sunt multiple studii recente care mentioneaza faptul ca in 1 din 5 cazuri, interventia chirurgicala are efecte catastrofale pe termen lung.

Va invit sa cititi si sa aflati mai multe despre studiile realizate de specialisti: Apasa aici

Cum arata o ruptura de ligament incrucisat anterior? (LIA) Poti vedea in imaginile de mai jos 🔽🔽

Cum arata un nou ligament incrucisat anterior pentru care s-a folosit grefa biologica (recoltata de la pacient)? V-am pregatit cateva imagini.

Tehnica LARS. Dependenta sau nu de vascularizatie?

Raspunsul este foarte simplu. Tehnica LARS nu este dependenta de vascularizatie intrucat ligamentul folosit pentru pacient este unul artifical. In cazul ligamentoplastiei cu grefa recoltata de la pacient, vascularizatia este absolut necesara. De aceea, o parte dintre medici recomanda utilizarea acestei tehnici insa, fara sa ia in calcul si aspectele negative. Chiar daca o grefa recoltata de la pacient se poate rupe in timp in cazul in care are loc un nou traumatism/accident (peste 8-10 ani), trebuie sa luati in considerare faptul ca organismul vostru are sanse mult mai mari de a accepta o autogrefa, fata de un ligament artificial compus din materiale foarte rigide. Un ligament natural nu iti poate distruge articulatia si nu poate afecta sanatatea piciorului tau pe cand un ligament artificial poate fi respins foarte usor de organism si poate degrada articulatia pe termen lung.

Mai rau, in cazul tehnicii LARS, se poate ajunge in situatia in care pacientul poate dezvolta alte noi afectiuni precum:

• Ruptura grefei (In cazul acesta, pacientul are nevoie de o noua interventie chirurgicala prin care grefa afectata trebuie inlocuita cu una noua. In astfel de situatii, recuperarea devine mai lunga, iar pacientul trebuie sa respecte in totalitate perioada de recuperare/refacere)
• Osteoliza tunelurilor
• Sinovita corpului strain
• Artroza prematura

Doar 25% dintre pacientii la care s-a utilizat tehnica LARS s-au acomodat cu ligamentul artificial

Fiind considerata o tehnica inovatoare, numeroase persoane s-au grabit pentru a apela la tehnica LARS in cazul afectiunilor la nivelul ligamentelor. Totusi, studiile realizate in timp si monitorizarea pacientilor pentru care s-a utilizat LARS au demonstrat cateva aspecte negative. Doar 25% dintre pacienti au declarat ca s-au acomodat cu noul ligament artificial si nu simt nici o diferenta. Restul in schimb, au avut pareri total opuse. 75% prezentau o laxitate la evaluarea clinica si mai grav, 100% din pacienti aveau semne de artroza.

Sfatul meu: Documentati-va foarte bine inainte de a apela la un medic ortoped in cazul afectiunilor la nivelul sistemului vostru locomotor. Cititi orice informatie pe care o gasiti despre medicul la care vreti sa apelati, cereti o recomandare. Nu orice material gasit in media contine informatii veridice, motiv pentru care este de datoria voastra de a verifica din mai multe surse. Va recomand sa cititi si acest material pentru a stii la ce aspecte trebuie sa fiti foarte atent atunci cand apelati la un cadru medical.

Daca nu ai timp sa citesti integral materialul, ti-am pregatit cateva concluzii:

Vrei sa afli mai multe despre afectiunile sistemului locomotor? Vrei sa stii daca te afli intr-o categorie de risc pentru a dezvolta anumite afectiuni ortopedice? Ti-am pregatit mai multe articole de specialitate!

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

• Facebook
• Instagram
• YouTube

The post Ligamentoplastia cu tehnica LARS iti poate distruge articulatia. Ce este si de ce nu o recomand? appeared first on Alqadi Ahmad.

Meniscul, cartilajul de care depinde mobilitatea genunchiului nostru

Nu va pot vorbi despre tipurile de leziuni ale meniscului fara sa mentionez ce este acesta, unde il regasim la nivelul corpului nostru si care este rolul lui esential. La nivelul fiecarui genunchi exista trei oase: tibia, femurul si rotula, iar meniscul se afla intre femur si tibie. Datorita meniscului, genunchiul nostru este stabil si capabil sa execute numeroase miscari. Cu alte cuvinte, rolul sau este foarte important.

Cum apar leziunile la nivelul meniscului? Exista o categorie de risc?

In primul rand, trebuie sa stiti ca leziunile la nivelul meniscului pot aparea indiferent de sex sau varsta. Fie ca este vorba despre o persoana tanara, fie despre cineva mai inaintat in varsta, de multe ori aceasta afectiune nu tine cont de astfel de aspecte. Asadar, daca ai suferit o accidentare, nu sta pe ganduri si apeleaza la un medic ortoped cat mai repede. Nu este o afectiune care sa treaca de la sine ci din contra, daca nu este tratata la timp poate sa se agraveze si sa afecteze mobilitatea intregului picior. Ruptura de menisc este de exemplu un tip de leziune des intalnita in randul pacientilor.

Cu toate acestea, exista cateva activitati sau categorii de persoane care se afla in grupa de risc cand vine vorba de dezvoltarea afectiunilor la nivelul meniscului:

• Mare atentie daca va place sa fiti activi sau sa practicati diferite sporturi. O singura miscare brusca sau o aterizare de la inaltime mai mare poate pune presiune foarte mare asupra meniscului.
• Nu faceti niciodata sport fara sa va incalziti inainte. Nu fortati genunchiul, nu puneti presiune pe acesta si nu va antrenati mai mult decat este necesar. Faceti totul treptat si nu va grabiti. Oferiti corpului suficient timp pentru a se adapta.
• Daca sunteti sportivi de performanta, aveti mare grija. Chiar daca accidentarile sunt momente pe care nu le puteti preveni, incercati totusi sa nu fortati genunchiul prin miscari foarte bruste. Fotbalul, baschetul, tenisul, rugby-ul sunt doar cateva dintre sporturile care solicita articulatia genunchiului.
• Desi nu este o afectiune care tine neaparat cont de varsta, este adevarat faptul ca persoanele peste 50 de ani sunt totusi mai predispuse la afectiuni ale meniscului deoarece cartilajul devine mai slabit cu trecerea anilor, iar lipsa activitatii fizice contribuie si ea la dezvoltarea unor leziuni.

Rigiditatea articulatiei, simptom frecvent atunci cand meniscul este afectat

Indiferent de tipul leziunii, exista cateva simptome frecvente pe care pacientii care se confrunta cu afectiuni ale meniscului le simt:

• Blocajul articulatiei – Daca genunciul este suprasolicitat, apare durerea articulara urmata de blocajul extensiei.
• Durere pe interlinia articulara si/sau cracmente sau clicuri. Mai exact, este vorba despre trosnitura pe care o puteti auzi in momentul accidentarii.
• Dificultate la urcatul si coboratul scarilor, uneori chiar imposibilitatea de a mai face acest lucru.
• Atrofia cvadricepsului in leziunile vechi.

Ruptura de menisc, leziune frecventa a genunchiului

Pe baza istoricului afecțiunii, a examinarii clinice si a testelor imagistice pe care le realizeaza medicul ortoped, diagnosticul poate fi confirmat. Ruptura de menisc se numara printre leziunile frecvente ale genunchiului cu care multi dintre pacientii mei s-au confruntat, in special cei care practica sporturi. Pe langa asta, vreau sa stiti ca este de mai multe tipuri insa, indiferent de care ar fi vorba, nu amanati vizita la un consult de specialitate:

Ruptura Verticala. Acest tip de ruptura are loc de-a lungul cartilajului si se afla in paralel cu extremitatea sa. Unul dintre tratamentele foarte des utilizate in astfel de situatii este interventia chirurgicala artroscopica, minim-invaziva. Cu ajutorul artroscopului meniscul este cusut, iar pacientul isi va recapa mobilitatea in proportie de aproape 100% daca respecta sfaturile medicului ortoped. Mai mult, cicatricile sunt insesizabile. Acesta este unul dintre motivele pentru care apelez la tehnica artroscopica.

Ruptura Orizontala. Aceasta apare in cele mai multe dintre cazuri atunci cand pacientul sufera un traumatism foarte puternic. De regula este vorba despe sportivi, in special de persoane care practica fotbal, rugby sau alte sporturi de contact.

Ruptura Oblica. Aceasta se formeaza in centrul cartilajului si poate continua catre periferia lui. Din pacate, acest tip de ruptura a meniscului poate fi tratata doar cu ajutorul chirurgiei ortopedice. Mai exact, meniscectopie. Acest tip de intervenție artroscopica presupune curatarea zonei lezate, fara a lasa cicatrici pacientului.

Rupturile de menisc NU sunt toate cauzate de traumatisme

Ca pentru oricare alta afectiune, exista pacienti care sufera o accidentare in urma careia se aleg cu diferite afectiuni sau pacienti care se confrunta cu ele din cauza varstei. Daca aveti peste 50 de ani, aveti si mai multa grija de sistemul vostru locomotor si veniti periodic la un consult.

• Un tip de ruptura de menisc degenerativa poarta numele de „ruptura radiala de menisc”. Acest tip de ruptura se produce de la marginea interna a meniscului catre partea exterioara. Varsta inaintata este factorul decisiv cand vine vorba de aceasta afectiune. Partea buna este ca se poate trata si fara interventie chirurgicala insa, pacientul trebuie sa fie foarte resonsabil atat in perioada de recuperare, cat si ulterior.
• Ruptura tip clivaj orizontal. Si de data aceasta vorbim tot despre o afectiune cauzata de varsta inaintata. Este foarte frecventa dar tratamentul ei POATE fi unul conservator care nu implica nici o interventie chirurgicala. Pe scurt, ca sa intelegeti cum arata acest tip de ruptura, va puteti imagina meniscul rupt in doua bucati mari din care se disting doua forme: doua discuri in forma de litera C.

Ruptura de menisc insotita de rupturi ale ligamentelor

Daca va confruntati cu o ruptura de menisc insotita de rupturi ligamentare, situatia devine putin mai dificila. Aceasta afectiune poarta numele de ruptura complexa si necesita un tratament chirurgical, artroscopic. Ea poate fi insotita de ruptura de ligament colateral, ligament incrucisat, entorse ale genunchiului sau chiar leziuni la nivelul cartilajelor. Ce presupune ruptura ligamentara si care sunt simptomele frecvente?

Asadar, recomand mereu interventia chirurgicala deoarece cu ajutorul artroscopului leziunile sunt reparate, pacientul isi recapata mobilitatea, spitalizarea este foarte scurta, iar procesul de recuperare mult mai rapid comparativ cu o interventie deschisa de exemplu.

• Indiferent de tipul leziunii cu care va confruntati, un medic ortoped este singurul care poate da un diagnostic. Abia atunci, pacientul va sti ce are de facut, procesul de recuperare poate incepe, iar sanatatea aparatului locomot este sub control. Vizita la medic trebuie sa faca parte din rutina ta.

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

• Facebook
• Instagram
• YouTube
• TikTok

The post Tipuri de leziuni ale meniscului appeared first on Alqadi Ahmad.

Artroscopia. Tehnica inovativa pentru interventiile chirurgicale ortopedice.

Deseori, operația de artroscopie este aleasa in special pentru urmatoarelor zone din organismul nostru: genunchiul, umărul, şoldul sau glezna. Concret, poarta acest nume deoarece in timpul examinarii clinice, medicul ortoped introduce in articulatie un instrument subtire, de aproximativ 4-5 mm numit artroscop. Apelez foarte des la aceasta tehnica deoarece imi permite sa aflu cu exactitate diagnosticul si sa tratez leziunile intraarticulare printre care:

• Ruptura de menisc aflata la nivelul genunchiului.
• Rupturi de ligament încrucişat anterior (LIA).
• Afectiuni cartilaginoase.

Motivul pentru care aleg aceasta tehnica are legatura si cu recuperarea pacientului care este mult mai rapida. Mai mult, interventia este minim invaziva,  cu cicatrici foarte mici si complicatii mai rare.

Sutura de menisc. O alta interventie ce are la baza tehnica artroscopica

Daca ai suferit o ruptura de menisc, interventia la care trebuie sa te astepti ca vei fi supus este sutura de menisc de regula. Cum va dati seama de acest lucru? Majoritatea pacientilor mei s-au confruntat cu durere la nivelul genunchiului, inflamatie localizata, dificultate in momentul miscarii genunchiului sau chiar o senzatie constanta de blocare a acestuia. Chiar daca recuperarea este putin mai dificila si de lunga durata, o astfel de interventie este preferata mai ales in randul persoanelor foarte active sau a sportivilor de performanta.

Tehnica chirurgicala pe care o folosesc este artroscopie de genunchi si presupune curatarea zonei afectate de tesutul cicatricial. Ulterior pozitionez meniscul rupt la locul sau cu ajutorul unor ancore sau a unor suturi. Dupa interventie, trebuie sa stiti ca mobilizarea genunchiului este limitată la 0-90º in primele 4 saptamani. Pacientii pot incepe sprijinul partial abia dupa 3 saptamani, iar sprijinul total ar putea sa-l obtina dupa 6 saptamani postoperator.

Ligamentoplastia. Interventia chirurgicala des intalnita la persoanele care practica sporturi.

Atunci cand un ligament este rupt, trebuie sa stii faptul ca din start, capacitatea de miscare a genunchiului este cat se poate de limitata. Asta inseamna ca netratat la timp, un ligament afectat nu iti va permite sa executi numeroase miscari precum: pivotarea, rotirea sau rasucirea piciorului. Scopul ligamentoplastiei este acela de a obtine un genunchi cat se poate de stabil care sa-i dea posibilitatea pacientului sa-si reia activitatile de zi cu zi. Astfel, leziunile ligamentare se vor trata prin intermediul unor metode artroscopice pentru ca ligamentul afectat sa poata fi inlocuit cu unul nou, creat din structurile proprii organismului (autogrefa).

In majoritatea cazurilor, recuperarea dupa ligamentoplastie implica si un program de fizio-kinetoterapie pe care pacientul trebuie sa-l respecte temeinic daca isi doreste sa ajunga la forma initiala a genunchiului sau. Dupa 3 saptamani, pacientul poate renunta la carje si la imobilizare. Masina insa poate fi condusa abia dupa 6 saptamani, daca piciorul operat este cel drept, iar dupa 3-4 saptamani daca este stangul. In saptamanile 16-22 de recuperare, pacientul va capata forta maximala si anduranta.

Urmareste materialul pe care l-am pregatit pentru tine⤵

Citeste si:

• Tratamentul leziunilor de menisc de grad 3
• Grefele utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
• Cum te pregătești pentru o artroscopie: ghid rapid pentru pacienți
• Cazul zilei: Leziune de cartilaj la o pacientă tânără
• Când se recomandă Ligamentoplastia LIA?

• Facebook
• Instagram
• TikTok
• YouTube

The post Doua interventii chirurgicale ortopedice des intalnite appeared first on Alqadi Ahmad.